Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 919/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acț. în răsp. patrim -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 919
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - ART SRL, cu sediul în mun. B,-, cam. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 436 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei recurente și pârâtul intimat u.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâtul intimat uad epus la dosar întâmpinare prin intermediul Serviciului arhivă, după care:
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr- din 15 ianuarie 2009, reclamanta - " " SRL Bac hemat în judecată pe pârâtul u, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8405,52 lei reprezentând prejudiciul produs societății de către pârât în perioada 02.05.2008 - 01.10.2008, perioadă în care acesta a fost salariatul societății.
În fapt reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 270 și următoarele din Codul Muncii.
La termenul din data de 1 aprilie 2009 instanța a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 436 din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței în judecarea cauzei și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă, și nu alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.
Față de aceste dispoziții, instanța a reținut că reclamanta are sediul în B, iar instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - " " SRL B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a arătat că în cauză calitate procesuală activă are societatea - " " SRL B cu sediul în mun. B,-.
A arătat recurenta că obiectul acțiunii îl reprezintă perioada 1.05.2008 - 1.10.2008 iar majoritatea prejudiciului s-a produs în perioada în care sediul societății era la
De asemenea, a arătat că, deși sediul societății este în mun. B, societatea are și punct de lucru în mun.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
. 284 al. 2 din Codul Muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul reclamantul nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.
Necompetența teritorială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanță, respectiv din oficiu.
Această excepție trebuia ridicată și pusă în discuția părților de către instanța de judecată întrucât nesocotirea normelor de competență atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Așa cum rezultă din cererea introductivă de prima instanță și din cererea de recurs, sediul societății reclamante este în mun. B,-, cam. 1, sector 1.
Nu are importanță unde s-a produs prejudiciul și nici sediile punctelor de lucru ale societății.
Relevanța absolută în cauză, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cererii, o are sediul societății reclamante.
Or, acest sediu este în mun. B, astfel încât competența de soluționare aparține Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 284 al. 2 Codul Muncii, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - ART SRL, cu sediul în mun. B,-, cam. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 436 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fd.:
Tehnored.
Ex. 2/2.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Surdu Oana
