Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 920
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 730 din 27 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de Drepturi și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit atât reprezentantul revizuientului Ministerul Justiției B, cât și intimații, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la dosar s-au depus de către revizuient concluzii scrise cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, după care instanța constatând revizuirea în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Botoșani - Secția Civilă și înregistrată sub nr-, reclamantele, -, -, -, -, și, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea primilor 3 pârâți la plata drepturilor salariale restante reprezentând 10% din salariul brut pentru perioada 27 aprilie 2004 - 27 aprilie 2007, actualizată la data plății efective și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor de a asigura fondurile necesare plății drepturilor.
În motivare, au arătat că, potrivit art. 5 din Codul muncii și art. 1 din OG137/2000 este interzisă discriminarea salariaților, or, prin art. 19 pct. 3 din Legea 50/1996 s-a stabilit că " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Prin urmare, ei sunt discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, deoarece au calitatea de personal auxiliar de specialitate și prestează aceeași activitate de grefieri ce participă la efectuarea actelor enumerate de textul de lege.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că grefierii care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare silită beneficiază de o indemnizație lunară de 10%, dar doar în raport cu timpul efectiv lucrat. În raport cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, repartizarea pe compartimente a personalului se efectuează de către președintele instanței. Or, personalul ce nu a fost repartizat la aceste compartimente nu se află în aceeași situație cu cel ce beneficiază de disp. art. 19 din Legea 50/1996, lucru relevat constant în practica Curții Constituționale.
Întrucât la data de 4.09.2007, la dosar a fost depusă cererea de intervenție în interes propriu formulată de, prin care a solicitat obligarea acelorași pârâți la plata sporului de 10% pentru perioada aprilie 2005 - martie 2006, perioadă cât a lucrat temporar pe funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani, prima instanță, în temeiul art. 55 din Codul d e procedură civilă, a dispus soluționarea cererii separat, întrucât cererea principală era în stare de judecată,cauza înregistrându-se sub nr-.
Tribunalul Botoșani - secția civilă, prin sentința nr. 1307 din 6 noiembrie 2007, dispus următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării;
- a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamantei diferența de drepturi salariale dintre salariile calculate prin includerea sporului de 10% calculat la salariul brut pentru perioada 01.04.2005 - 31.03.2006 și drepturile salariale încasate pentru această perioadă, diferențe ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
- a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor menționate.
Prin considerentele sentinței, Tribunalul Botoșania avut în vedere că, potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, în vigoare până la 2 februarie 2007, de indemnizația de 10% puteau beneficia doar grefierii ce executau activități la compartimentele enumerate.
Potrivit Regulamentului de ordine interioară a instanțelor, aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârile 159/2004 și 387/2005, grefierii de ședință, cei delegați la compartimentele executări penale, executări silite, executări contravenționale, pentru înregistrarea și evidența persoanelor juridice, la organul financiar local, cel statistician și documentarist au responsabilități în legătură cu desfășurarea activității instanței. Nu rezultă din aceste dispoziții că activitatea din ședința de judecată este mai puțin importantă decât cea desfășurată la biroul executări penale ori civile și nici că grefierul documentarist sau statistician are un program mai redus decât cel al grefierilor ce beneficiază de prev. art. 3 alin. 8 din OG8/2007.
În Legea 50/1996 nu s-a arătat de ce pentru activitățile menționate trebuie acordat sporul de 10% și nici criteriile pe baza cărora pot fi selecționați cei ce trebuie să desfășoare activitatea.
Atâta timp cât nu s-a relevat existența unor criterii obiective pentru a se putea aprecia că activitatea de la respectivele compartimente necesită o pregătire superioară și implică o activitate cu grad mai mare de risc, prima instanță a apreciat că diferențierea salarială este nejustificată, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 alin. 3 din OG137/2000, care arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ca urmare, în temeiul art. 27 din OG137/2000, raportat la art. 5 și 161 alin. 4 din Legea nr. 53/2003, acțiunea reclamantei a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul formulat, în temeiul art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, recurentul Ministerul Justiției a criticat sentința primei instanțe, susținând, în esență, că aceasta a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât drepturile salariale reprezentând indemnizația de 10% din salariu au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat, evocând în acest sens și prevederile nr.OG 8/2007 privind acordarea indemnizației lunare de 10% doar în anumite situații, pentru grefierii care participă la actele privind procedura reorganizării, a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă.
Totodată, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, susținând că, deși s-au reținut dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și că OG nr. 137/2000, cu modificările ulterioare, prevede la art. 1 alin. 2, principiul egalității prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, concluzionează totuși că, întrucât reclamanta a fost grefieră, și deși nu a desfășurat în mod concret activitățile prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, în virtutea funcției este îndreptățită totuși să beneficieze de acest spor.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a criticat sentința, susținând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere dispozițiile legilor bugetare anuale, precum și faptul că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite.
Pe fondul cauzei, a susținut că, prin neacordarea indemnizației nu pot fi considerate a fi încălcate dispozițiile art. 41 și 53 din Constituție, întrucât acestea vizează munca și protecția socială a muncii, că nu sunt încălcate dispozițiile art. 6 din Codul muncii sau cele stabilite prin nr.OG 137/2000, iar acordarea sporului numai unei categorii de grefieri nu are natura unei măsuri discriminatorii.
Prin decizia nr. 730 din 27 mai 2008 Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins recursurile, ca nefondate.
Referitor la recursul Ministerului Justiției s-a constatat că, în cauză, nu pot fi reținute dispozițiile art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, ce se referă la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond a analizat acțiunea reclamantei în raport de prevederile art. 1 și 2 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare și de dispozițiile art. 6 din Codul muncii, care se referă la stabilirea unui drept de plată egală pentru muncă egală în favoarea salariaților.
Astfel, instanța de fond, în acord cu prevederile art. 20 din Constituția României a stabilit că reclamanta a îndeplinit funcția de grefier temporar în cadrul Judecătoriei Botoșani și că nu a beneficiat de sporul de 10%, fiind discriminată din punct de vedere al salarizării, fiind încălcate dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată și completată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 alin. 2 din Codul muncii.
Nici motivul de recurs bazat pe art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă nu poate fi considerat întemeiat, întrucât în mod corect au fost respinse susținerile din întâmpinarea Ministerului Justiției, în sensul că reclamanta, deși a fost grefieră, nu ar fi într-o situație analogică ori comparabilă, întrucât nu îndeplinea sarcinile diferite și suplimentare prevăzute în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996; că, dimpotrivă, aceasta se află în aceeași situație, deoarece, conform art. 38 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, repartizarea grefierilor pe secții și compartimente se face de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora.
Interpretând dispozițiile Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța de fond judicios a apreciat că orice grefier se bucură de premisele necesare pentru desfășurarea atribuțiilor prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, pentru acordarea sporului de 10%, întrunind toate cerințele de funcție și pregătire pentru aceste activități; că aceste atribuții specifice nu exced funcției generice de grefier, ci se circumscriu acesteia, putând fi îndeplinite de orice grefier, încât grefiera reclamantă putea fi însărcinată cu exercitarea lor.
Cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea a reținut că activitatea instanțelor de judecată este finanțată de la bugetul de stat conform art. 18 din Legea 304/2004, iar acest minister este obligat să asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale, conform art. 9 și art. 19 din Legea 500/2002.
Prin cererea de revizuire formulată împotriva acestei decizii, înregistrată la această instanță sun nr- la data de 22.07.2008, pârâtul Ministerul Justiției solicitat schimbarea deciziei civile nr. 730/27 mai 2008 a Curții de APEL SUCEAVA, în considerarea deciziei nr. XXIV pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 mai 2008, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, temeiul juridic al cererii de revizuire invocat, fiind art. 322 al. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, Curtea, față de prevederile art. 137 din Codul d e procedură civilă, constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 322 al. 1 din Codul d e procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs "atunci când evocă fondul, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la momentul pronunțării.
Așadar, în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecății, finalizată cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Fiind o cale de atac de retractare, revizuirea se adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cu solicitarea de a reveni asupra hotărârii atacată în baza noilor împrejurări invocate, care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.
În mod excepțional, sunt supuse revizuirii și hotărârile date asupra recursului, indiferent că acesta a fost admis sau respins ca nefondat - cum este cazul în speță - dacă la judecarea recursului au fost produse înscrisuri noi ( Codul d e procedură civilă comentat și adnotat,., pag. 561).
Se constată astfel, că în dosarul de recurs există la fila 83 adresa nr-/15.05.2008 emisă de Ministerul Justiției în care se menționează soluția pronunțată la data de 12 mai 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 7/2008 având ca obiect recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al României cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 19 al. 3 din Legea 50/1996 și ale art. 3 al. 8 din nr.OG 8/2007, incidente în cauză, pârâtul solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar minuta deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitare respinsă de instanța de recurs, care, a amânat pronunțarea soluției la 27 mai 2008.
Mai mult decât atât, în cazul litigiilor de muncă, instanța de recurs are posibilitatea, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, de a examina cauza atât în privința problemelor de drept cât și de fapt, pronunțându-se asupra criticilor formulate în recurs dar și asupra fondului litigiului, așa încât, în considerarea tuturor aspectelor reținute, Curtea va respinge excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire apreciind că într-adevăr, hotărârea susceptibilă de revizuire este decizia și nu sentința.
Analizând fondul cererii de revizuire în raport de motivul invocat, prev. de art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă "revizuirea unei hotărâri [] se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților []"
Din interpretarea acestor dispoziții reiese faptul că înscrisul doveditor de care se prevalează partea nu a putut fi administrat în faza judecății fondului, întrucât a fost "descoperit" după pronunțarea soluției și nu putut fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare ce nu-i poate fi imputată părții, deși acest înscris exista la data pronunțării hotărârii.
În speță, decizia nr. XXIV de care se prevalează pârâtul Ministerul Justiției a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 mai 2008, însă minuta deciziei a fost publicată la data de 17 iunie 2008, ulterior pronunțării deciziei civile nr. 730 din 27 mai 2008 a Curții de APEL SUCEAVA, așa încât sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de revizuire, cu consecința schimbării deciziei atacate.
În cauză, reclamanta a solicitat acordarea sporului de 10% din salariul brut pentru perioada aprilie 2005 - martie 2006 când a fost angajată temporar pe funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani.
În motivarea soluției de admitere a cererii, atât instanța de fond cât și instanța de recurs au reținut că, deși reclamanta nu a desfășurat activitățile menționate în art. 19 al. 3 din Legea 50/1996, este îndreptățită la îndemnizația suplimentară solicitată, întrucât în lege nu au fost arătate criteriile obiective care să justifice acordarea sporului pentru aceste activități, precum și faptul că aceste dispoziții sunt discriminatorii.
Din prevederile inserate în art. 19 al. 3 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești se reține că "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități";per a contrario,personalul auxiliar care nu participă la activitățile stipulate expres în lege nu poate beneficia de procentul în discuție.
În acest sens, s-a soluționat și recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXIV, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 mai 2008 (în dosarul nr. 71/2008) și, urmare a admiterii acesteia s-a stabilit că, dispozițiile art. 19 al. 3 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, se interpretează în sensul că, indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate".
În considerarea dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza 2 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", Curtea, în baza art. 312 al. 1 - 3, 3041din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, va modifica sentința civilă nr. 1307 din 6.11.2007 a Tribunalului Botoșani și va respinge acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Pe de altă parte, Curtea, va menține soluția de respingere a recursului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru aceleași considerente reținute de instanța de recurs, potrivit art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Admite cererea de revizuire formulată de Ministerul Justiției B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva deciziei civile nr. 730 din 27 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
Schimbă în parte decizia nr. 730 din 27 mai 2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în sensul că:
Respinge recursul Ministerului Economiei și Finanțelor B, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției
Modifică sentința civilă 1307 din 6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Civilă, în dosarul nr- în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Economiei și Finanțelor B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2
15.07.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Surdu Oana
