Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 9344/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9344
Ședința din Camera de Consiliu de la 27 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 13 octombrie 2008 privind, judecarea recursului declarat de reclamantul Centrul de Cercetare -Dezvoltare pentru Cultura pe împotriva sentinței civile nr.3951 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, G, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 13 octombrie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 3951 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 551/11.04.2007, pronunțată în dosarul -a respins cererea formulată de reclamantul, jud. D, pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În art. 270 alin. 1 din Codul Muncii, se prevede că, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Ca urmare, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat al celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, existența prejudiciului în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, jud. D, considerînd-o ca netemeinică și nelegală și solicitînd modificarea ei și pe fondul cauzei admiterea acțiunii.
Instanța de control, prin decizia nr. 2788/16 nov. 2007 admis recursul formulat de reclamantul, jud. D, a casat sentință nr. 551/11.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu pârâții și G, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța în acest sens Curtea de Apel Craiovaa avut în vedere următoarele considerente:
Au fost considerate întemeiate criticile privind aprecierea greșită de către instanța de fond a faptului că la data când au încetat raporturile de muncă a pârâților cu reclamanta nu se împlinise termenul de prescripție pentru recuperarea debitului și deci aceștia nu se fac vinovați de producerea prejudiciului, deoarece instanța de fond nu a avut în vedere probele administrate în cauză din care rezultă obligația celor doi pîrîți să încaseze acest debit, sau să întocmească documentația legală privind insolvabilitatea acestora.
Singura acțiune întreprinsă de pârâți pentru recuperarea debitului este o invitație la conciliere deși prin atribuțiile de serviciu ale acestora stabilite prin decizie și aveau obligația să depună toate diligențele pentru recuperare sau să desemneze personal din subordine să efectueze aceste demersuri, însă până la încetarea contractului de muncă nu au întreprins nici o acțiune.
Numai în anul 2006, la controlul financiar efectuat de Curtea de Conturi s-a constatat că o serie de debitori, printre care și cel din acțiunea de față, nu au fost urmăriți prin acțiuni în justiție și apoi prin executare silită pentru a se constata insolvabilitatea lor, cât și verificarea periodică a stării de insolvabilitate, sau înscrierea la masa credală dacă erau în faliment; consemnate în decizia 16/22.09.2006 și adresa de înaintare nr. 2209/2006 emise de Curtea de Conturi. Deși instanța a constatat că față de ultima plată efectuată de debitor la 08.03.2003 și datele la care pârâților le-au încetat raporturile de muncă, 31-03.-2006 și 05.06.2006, la data controlului financiar a Curții de Conturi din sept. 2006, debitele erau prescrise, iar conducerea reclamantei recurente (actuala conducere) conformându-se conducerii Curții de Conturi, nemaiputând efectua urmărirea debitorilor, justificat a promovat prezenta acțiune.
Cum însă instanța s-a limitat să constate că la data încetării raporturilor de muncă a pârâților, acțiunea de recuperarea debitului nu fusese prescrisă, nua cercetat fondul cauzei, deci era necesar să stabilească dacă pârâții și-au exercitat atribuțiunile de serviciu înscrise în și deciziile de atribuții sau dacă au împuternicit alte persoane să urmărească debitorii și dacă au fost întocmite, ori constatările controlului financiar sunt reale, dar pârâților nu li s-a impus să se apere în acest sens, pentru că nu în perioada când erau în funcție pârâții, s-a efectuat controlul pentru a se justifica, apărare pe care au posibilitate să o facă în instanță.
În rejudecare, la Tribunalul Doljs -a format dosarul nr-.
Prin sentința nr. 3951 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamantul CENTRUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU CULTURA PE, cu sediul în comuna, jud. D în contradictoriu cu pârâții, și G.
S-a dispus obligarea pe unitatea reclamantă în favoarea pârâtului la plata sumei de 600 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul cu factura nr. -/17.04.2002 a livrat produse agricole în sumă totală de 219.159.920 lei ROL, unității SC SRL
Debitoarea SC SRL Daa chitat la livrarea produselor suma de 50.000.000 lei ROL iar la data de 04.08.2003 a achitat suma de 150.000.000 lei ROL.
Pârâții G, director al unității reclamante și contabil șef, membrii ai Consiliului de Administrație în ședința din 01.02.2005, au aprobat trecerea pe costuri a sumei de 19.150.920 lei ROL, sumă care a rămas de achitat de către debitoarea SC SRL D, cu motivarea că această unitate este în faliment.
Până la schimbării din funcția de director la data de 06.06.2006, pârâtul G și la data de 01.04.2006, pârâtul, contabil șef, aceștia nu au primit din partea Biroului Financiar-contabilitate documentația necesară pentru a fi acționați în judecată debitoarea SC SRL D, în vederea obligării la plata debitului în sumă de 19.150.920 lei ROL.
Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente următoarele prevederi legale și convenționale: art. 13 ind. 1 din legea 290 / 2002; art. 270 din Codul Muncii; ROF.Cap. IV; art. 13 ind. 1 din legea 290/2002.
Având în vedere aceste prevederi legale Consiliul de Administrație al la data de 01.02.2005 a aprobat propunerea contabilului șef de trecere pe costuri a creanței de 68.900.000 ROL privind pe debitorul insolvabil SC SRL.
Astfel că bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2005 fost aprobat de Consiliul de Administrație și a fost avizat de G.
Din conținutul prevederilor precizate anterior reiese cu claritate că membrii Consiliului de Administrație răspund pentru prejudiciile rezultate din infracțiuni sau abateri de la dispozițiile legale, abateri de la regulamentul propriu.
In cauză, Consiliul de Administrație la data de 01.02.2005 a luat hotărârea de a trece pe costuri suma de 19.150.920 lei ROL reprezentând creanța sa față de debitorul SC SRL D, având în vedere prevederile regulamentului de organizare și funcționare în speță atribuțiile consiliului și ale contabilului șef.
Cum în cauză Consiliul de Administrație a luat această măsură în unanimitate de voturi, pe de o parte iar, pe de altă parte, B conform art. 13 ind. 2 din legea 290/2002 a avizat favorabil bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2005 nu se poate angaja răspunderea membrilor Consiliului de Administrație al pentru suma de 19.150.920 lei ROL.
De altfel, reclamanta nu a făcut dovada nici a îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale conform art. 270 din Codul Muncii și anume:
- calitatea de salariat;
- fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa;
- prejudiciul cauzat patrimoniului unității;
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
- vinovăția ( culpa ) salariatului.
Ca pârâtul Gaf ost directorul unității, până la data de 06.06.2006, iar pârâtul a fost contabilul șef al unității până la data de 01 04 2006 când i-a încetat contractul individual de muncă.
Prima condiție a răspunderii patrimoniale fiind îndeplinită, instanța a procedat la analizarea celei de a doua condiții a răspunderii patrimoniale și anume - fapta ilicită și personală a celui încadrat săvârșită în legătură cu munca sa.
Potrivit art. 13 ind. 1 lit. a din legea nr. 290/2002, regulamentul de organizare și funcționare al și structura organizatorică s-a aprobat de Consiliul de Administrație și a fost validat prin decizia președintelui Academiei de Științe Agricole și Silvice " ".
Față de atribuțiile de serviciu ale pârâților precizate anterior, tribunalul a constatat că susținerea reclamantului, cu privire la neurmărirea încasării creanței în sumă de 19.150.920 lei, de la debitoarea SC SRL D, până la data schimbării acestora din funcțiile de director, respectiv contabil șef, nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Directorul G și contabilul șef conform 2003 - 2005 aveau obligații cu caracter general, iar urmărirea încasării creanțelor de la debitor se executa de Biroul financiar-contabilitate din subordinea contabilului șef.
Reclamantul nu a făcut dovada că pârâții în perioada 04.08.2003 (dată la care debitoarea SC SRL Daa chitat suma de 150.000.000 lei și conform art. 16 - 17 din Decretul 167/1958 a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani) - 01.04.2006 - când a fost schimbat din funcția de contabil șef pârâtul și 06.06.2006 când a fost schimbat din funcția de director pârâtul G, nu au avizat favorabil propunerea biroului financiar-contabilitate, de recuperare a creanței de 19.150.920 lei ROL de le debitoarea SC SRL D, pentru formularea unei cereri de chemare în judecată.
Numai în această situație se putea angaja răspunderea patrimonială a pârâților conform prevederilor art. 270 din Codul muncii.
Pe de altă parte, la data de 01.04.2006 când a încetat contractul individual de muncă al pârâtului, respectiv, data de 01.06.2006 când a fost schimbat din funcție pârâtul G și până la data de 04.08.2006, limita termenului de prescripție de 3 ani reclamantul, putea să acționeze în judecată pe debitoarea SC SRL D pentru recuperarea sumei de 19.150.920 lei ROL.
S-a mai arătat ca in conformitate cu prev. art. 270 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza acestui text legal reiese că una dintre condițiile răspunderii patrimoniale este aceea ca prin fapta culpabilă, salariatul să fi produs unității un prejudiciu care să fie înregistrat în contabilitate în " " - cont 461 = urmărire persoane debitoare.
Instanța prin încheierea din 14 mai 2006 pus în vedere unității reclamante să facă dovada că a înregistrat în contabilitate prejudiciul în sumă de 19.150.920 lei ROL în sarcina pârâților G și.
Prin adresa nr. 784/04.06.2008, reclamantul a susținut că prejudiciul în sumă de 19.159.920 lei nu a fost înregistrat în contabilitate în sarcina persoanelor care erau vinovate (conf. raportului de audit al Curții de Conturi) pentru că este înregistrat în evidența contabilă în contul 8034 - debitori scoși din activ și urmăriți în continuare. Urmând a fi transferat în sarcina pârâților în condițiile îndeplinirii dispozițiilor art. 6 alin. 1 și 2 din Legea 82/1991, legea contabilității.
Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada săvârșirii de pârâți a unei fapte ilicite și personale în legătură cu munca lor, și dovada înregistrării în contabilitate cont - 461 cu balanța analitică a prejudiciului de 19.150.920 în sarcina pârâților, instanța nu a mai analizat celelalte condiții a răspunderii patrimoniale. Deoarece fără o faptă ilicită și personală săvârșită în legătură cu munca sa și fără prejudiciu salariatul nu poate să răspundă patrimonial în temeiul art. 270 din Codul Muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe, invocând următoarele:
Ca așa cum reiese din actele dosarului, in ședința Consiliului de Administrație din 01.02.2005 s-a aprobat trecerea debitului in cont 8034: debitori scoși din activ si urmăriți in continuare, situație diferita de trecerea pe costuri.
Ca sunt întrunite toate cele 5 condiții cerute de lege, astfel: paratii aveau calitatea de salariați in momentul producerii prejudiciului; fapta ilicita si personala, in sensul ca aceștia nu si-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, respectiv nu au gestionat judicios patrimoniul unitații; prejudiciul, respectiv prescrierea dreptului material la acțiune; vinovatia - imprudenta si neglijenta in îndeplinirea atribuțiilor.
Se mai invoca faptul ca in raport de prevederile art. 315(1) Codul d e procedura civila, deși instanța de recurs a hotărât ca, prin atribuțiile de serviciu stabilite prin decizii si regulamente interne, paratii aveau obligația sa depună toate diligentele pentru recuperare sau sa desemneze personal din subordine sa efectueze aceste demersuri, insa pana la încetarea contractului individual de munca nu au întreprins nici o acțiune, reținând ca instanța de fond trebuie sa stabilească daca paratii si-au exercitat aceste atribuții.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Cei doi parati, si G, au indeplinit, in cadrul unitații recurente, funcțiile de contabil sef, respectiv director.
In urma controlului efectuat de Camera de Conturi D, s-a reținut ca: " La data controlului Curții de Conturi, unitatea avea înregistrata in contul 8034 debitori scoși din activ, urmăriți in continuare in suma de 939.791.387 lei aferenta unui număr de 18 debitori(anexa nr.25), scoaterea din activul unitatii a sumelor datorate de debitorii respectivi facandu-se la data de 31.XII. 2001 si la data de 31.XII.2004."
Intre debitorii menționați in anexa se găsește si SC SRL, al cărui debit nerecuperat face obiectul prezentei cauze.
Debitul reprezintă preț marfa neachitat in totalitate. Potrivit facturii fiscale, totalul de plata era in cuantum de 219.159.920 lei, din care s-a făcut o plata parțiala inițiala de 50.000.000lei, ulterior efectuându-se oad oua plata parțiala de -lei.
Restul sumei nu a fost achitat.
Din actele dosarului reiese ca s-a făcut un singur demers in vederea recuperării sumei si anume o invitație la conciliere directa.
La data de 01.02.2005, in ședința Consiliului de Administrație, contabilul sef prezintă raportul prin care arata ca s-au făcut toate demersurile pt. recuperarea debitului si propune introducerea pe costuri.
In procesul verbal CA, in dreptul debitoarei apare mențiunea " faliment, dispărut".
Nu exista dovezi care sa certifice o astfel de situație.
Soluția este adoptata astfel cum a fost propusa si motivata.
Potrivit actelor din dosar( procesul verbal întocmit de Curtea de Conturi) si susținerii recurentei reclamante, debitul este înregistrat in cont 8034 "debitori scoși din activ si urmăriți in continuare".
Tribunalul prin sentința recurată a reținut in considerente următoarele:
"In cauză, Consiliul de Administrație la data de 01.02.2005 a luat hotărârea de a trece pe costuri suma de 19.150.920 lei ROL reprezentând creanța sa față de debitorul SC SRL D, având în vedere prevederile regulamentului de organizare și funcționare în speță atribuțiile consiliului și ale contabilului șef.
Cum în cauză Consiliul de Administrație a luat această măsură în unanimitate de voturi, pe de o parte iar, pe de altă parte, B conform art. 13 ind. 2 din legea 290/2002 a avizat favorabil bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2005nu se poate angaja răspunderea membrilor Consiliului de Administrațieal pentru suma de 19.150.920 lei ROL".
Curtea retine ca in cauza, obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă obligarea celor doi parati la plata daunelor aduse societatii prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu si nu răspunderea membrilor Consiliului de Administrație.
Referitor la operațiunea contabila efectuata ca urmare a ședinței CA din data de 01.02.2005, se retine, pe de o parte, ca intre data scadentei creanței oct. 2002 si data ședinței Consiliului de Administrație s-a scurs o perioada îndelungata de timp, in raport de care trebuia sa se analizeze modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu iar, pe de alta parte, instanța nu a analizat susținerile reclamantei si ale Curții de Conturi privind înregistrarea debitului in contul 8034" debitori scoși din activ si urmăriți in continuare"
In aceste limite, cu care fusese investita, trebuia instanța de fond sa analizeze cauza si nu prin prisma existentei sau inexistentei răspunderii membrilor CA.
Se retine de către instanța de fond, si faptul ca in cauza nu s-a făcut dovada existentei faptei ilicite si personala, reținând in considerente, după enumerarea atribuțiilor ce reveneau celor doi parati, următoarele:
"Directorul G și contabilul șef conform 2003 - 2005 aveau obligații cu caracter general, iar urmărirea încasării creanțelor de la debitor se executa de Biroul financiar-contabilitate din subordinea contabilului șef.
Reclamantul nu a făcut dovada că pârâții . nu au avizat favorabil propunerea biroului financiar-contabilitate, de recuperare a creanței de 19.150.920 lei ROL de la debitoarea SC SRL D, pentru formularea unei cereri de chemare în judecată".
Curtea retine sub acest aspect, ca prin Decizia nr. 2788/16.11.2007, instanța de recurs a stabilit următoarele: "Singura acțiune întreprinsă de pârâți pentru recuperarea debitului este o invitație la concilieredeși prin atribuțiile de serviciu ale acestora stabilite prin decizie și aveau obligația să depună toate diligențele pentru recuperare sau să desemneze personal din subordine să efectueze aceste demersuri, însă până la încetarea contractului de muncă nu au întreprins nici o acțiune".
Potrivit art. 315 Codul d e procedura civila, in caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
In raport de cele reținute se retine, pe de o parte, ca instanța de fond nu a analizat fapta in raport de considerentele deciziei de casare iar, pe de alta parte, chiar in condițiile unor obligații de serviciu cu conținut larg si, deci a existentei si a unor alte eventuale persoane care aveau atribuții de serviciu in materia respectiva, deci a unei eventuale culpe comune, acestea trebuie stabilite in mod cert, prin analiza in concret, in fapt si drept, a faptelor respective.
Un alt considerent care a stat la baza respingerii acțiunii a constat in faptul ca că una dintre condițiile răspunderii patrimoniale este aceea ca prin fapta culpabilă, salariatul să fi produs unității un prejudiciu care să fie înregistrat în contabilitate în " " - cont 461 = urmărire persoane debitoare.
S-a reținut ca in condițiile in care nu s-a făcut aceasta dovada, prejudiciul nu exista.
Din analiza prevederilor cuprinse in art. 270-271 Codul muncii, care reglementează condițiile răspunderii materiale nu se desprinde si condiția ca prejudiciul sa fie înregistrat contabil, ca o condiție necesara si esențiala a existentei prejudiciului si indispensabila promovării unei acțiuni in justiție.
Prejudiciul, ca si condiție a răspunderii patrimoniale, este reprezentat de modificarea negativa a patrimoniului(diminuarea activului sau creșterea pasivului) si se analizează in concret, relevanta fiind dovada existentei sau inexistentei acestuia prin fapte si acte de natura a stabili realitatea si caracterele acestuia si nu înregistrarea intr-un anumit cont din balanța analitica.
Având in vedere cele mai sus precizate, Curtea retine ca, pe de o parte, instanța de fond nu a respectat cele stabilite prin decizia de casare iar, pe de alta parte, nu a intrat in analiza fondului, care presupune o analiza in fapt si drept a condițiilor răspunderii patrimoniale sub aspectul trasaturilor, prin cercetarea faptei in întregul ei, raportat la întreaga perioada in care aceasta s-a derulat si prin stabilirea cuantumului răspunderii in raport de prevederile art.271 Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
Admite recursul declarat de reclamantul Centrul de Cercetare -Dezvoltare pentru Cultura pe împotriva sentinței civile nr.3951 din 04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, G.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2008.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.05.12.2008
Tehn.
Ex.4// și
.
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Lucian
