Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 94/R-CM
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești,-,.8..A,.8, județul A, împotriva sentinței civile nr.817/CM din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 15 ianuarie 2010, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9.09.2005, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat la:
- plata sumei de 10.384 euro reprezentând contravaloare valută ridicată și nerestituită societății;
- plata sumei de 9.600 euro reprezentând contravaloare amendă primită în Spania pentru nerespectarea timpilor de conducere;
- plata sumei de 2075 euro reprezentând contravaloare parțială a amenzii primite în Italia pentru completarea necorespunzătoare a autorizației de transport;
- plata sumei de 1333 euro reprezentând contravaloare parțială a onorariului de avocat plătit de societate în Italia;
- plata sumei de 3.000 euro reprezentând daune-interese (lipsa de folosință, penalitățile de întârziere a livrării mărfurilor, etc) ale societății ca urmare a sechestrării camionului condus de către acesta de autoritățile italiene;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul său, până în data de 19.08.2005, în meseria de șofer. La plecarea în fiecare cursă externă acesta primea de la angajator diverse sume cu titlu de avans spre decontare din care acesta trebuia să achite cheltuielile deplasării (alimentarea camionului cu motorină, plata taxelor de autostrăzi, etc). La întoarcerea din cursă trebuia să prezinte unității decontul cursei (bonurile și chitanțele justificative ale cheltuielilor efectuate) și diferența de bani rămasă numerar pentru a fi descărcat de gestiunea sumelor de bani primite, potrivit art.17 alin.1 din Regulamentul societății.
Astfel, s-a arătat că pentru cursa 89 primit suma de 3000 euro și a justificat suma de 1874 euro, rămânând de predat 1127 euro; pentru cursa 107 primit de la angajator suma de 2320 euro și a justificat 1180 euro; pentru cursa 129 primit suma de 3250 euro și a justificat 2332 euro; pentru cursa 145 primit suma de 3650 euro, sumă pe care nici nu a justificat-o, nici nu a predat-o, iar pentru cursa 171 primit suma de 3550 euro, sumă pe care nici nu a justificat-o, nici nu a predat-
În ceea ce privește suma de 9600 euro, aceasta reprezintă cuantumul unei amenzi pe care pârâtul a primit-o în Spania în luna iulie a anului 2005, pentru nerespectarea timpilor de conducere, camionul fiind imobilizat până la plata amenzii. Suma de 2075 euro reprezintă parte dintr-o amendă primită în Italia, în cuantum total de 6225 euro, primită de către pârât pentru completarea necorespunzătoare a autorizației de transport, fiind de asemenea, sechestrat camionul, acesta fiind recuperat în data de 08.08.2005.
Pârâtul a abandonat camionul sechestrat și nu a așteptat rezolvarea situației pentru a reveni cu camionul încărcat, iar pentru recuperarea camionului societatea a apelat la serviciile unui avocat din Italia, al cărui cuantum a fost de 4000 euro. Acest onorariu a fost împărțit între cei trei șoferi vinovați de completarea necorespunzătoare a autorizațiilor de transport, revenindu-i pârâtului suma de 1333 euro, același fiind raționamentul și în cazul amenzii aplicate.
Suma de 3000 euro a fost solicitată cu titlu de daune interese, întrucât livrarea mărfurilor s-a făcut cu întârziere, camionul nu a efectuat atâtea curse câte efectua în mod normal, iar recuperarea camionului din Italia a necesitat cheltuieli suplimentare.
La data de 20.12.2005, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
- nu sunt întemeiate susținerile reclamantei că pentru cursa 89 i-a fost încredințată suma de 3000 euro cu titlu de avans spre decontare, fiind primită în realitate numai suma de 1900 euro, din care 1800 euro a primit la plecare, ulterior primind suma de 100 euro;
- pentru primirea acestor sume a semnat ordinul de deplasare nr.C 89, însă suma de 100 euro menționată inițial a fost modificată ulterior, devenind 1200 euro, modificarea fiind înlesnită de faptul că originalul ordinului de deplasare nu i-a fost predat;
- reclamanta nu a prezentat dispoziție de plată pentru suma de 3000 euro;
- nu sunt întemeiate susținerile reclamatei că a primit sumele indicate în acțiune pentru cursele 107, 129, 145 și 171, întrucât prin dispozițiile de plată corespunzătoare nu au fost completate la rubrica "date suplimentare privind beneficiarul sumei" de către el, deși era absolut obligatoriu, mențiunile privitoare la actul de identitate al beneficiarului sumei, suma primită și data primirii, nu au fost scrise de el;
- depășirea timpilor de conducere, pentru care a primit amenda din Spania de 9.600 euro, se datorează exclusiv angajatorului, care a impus acest lucru, societatea asumându-și riscul producerii unui prejudiciu, atitudinea acesteia având valoarea unei clauze de nerăspundere, întrucât a fost de acord cu depășirea timpilor de conducere și chiar a impus acest lucru;
- avertismentul scris nr.36/04.01.2005 nu este semnat de el și nici nu i-a fost adus la cunoștință, iar instructajul din data de 27.09.2004 nu poartă semnătura sa;
- amenda primită în Italia a avut la bază tot fapta reclamantei înseși, întrucât amenda a fost aplicată pentru faptul că autorizația de transport a fost folosită pentru mai multe curse, deși putea fi folosită numai pentru o singură cursă;
- la plecarea în acea cursă reclamanta i-a predat o autorizație de transport care mai fusese utilizată și a cunoscut acest aspect abia în momentul în care a fost controlat de autoritățile din Italia, așa încât nu se face vinovat de primirea acestei amenzi;
- sumele solicitate de către reclamantă prin capetele de cerere 4 și 5 nu-i pot fi imputate, întrucât pentru amenda primită în Italia nu are nicio culpă.
La data de 20.12.2005 reclamanta a depus o precizare a acțiunii inițiale, arătând că solicită obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei, la cursul BNR din ziua plății, a tuturor sumelor în euro solicitate prin acțiune, cerere la care a înțeles să renunțe în cadrul ședinței publice din data de 06.02.2008.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.817/CM din 15 aprilie 2009 admis în parte acțiunea restrânsă, în sensul că a obligat pe pârât să plătească reclamantei echivalentul în lei, la cursul BNR din data plății, a următoarelor sume: 5926 EUR reprezentând partea nerestituită din avansul primit spre decontare, aferentă curselor C 89, 107, 129, 145 și C 171; 9600 EUR reprezentând contravaloarea amenzii primită în Spania; 2075 EUR reprezentând cota parte din amenda primită în Italia; 1333 EUR reprezentând cota parte din onorariul de avocat și 2194 EUR reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru suportarea costului sechestrării autocamionului și lipsa de folosință a autocamionului sechestrat.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost salariatul societății reclamante din iulie 2003 până în data de 19.08.2005, în funcția de conducător auto, calitate în care a efectuat mai multe curse internaționale de transport de mărfuri.
Astfel, în această calitate a efectuat și cursele cu nr.89, 107, 129, 145 și 171. Înainte de plecarea în fiecare cursă, conducătorul auto primea din partea angajatorului o sumă de bani pentru diversele cheltuieli efectuate cu ocazia cursei, urmând ca la întoarcerea în țară să prezinte documente justificative pentru sumele folosite, în vederea returnării restului nejustificat.
Aceasta fiind procedura, reclamanta i-a înmânat pârâtului ca "avans spre decontare" următoarele sume de bani: pentru cursa 89 - suma de 3000 EUR, pentru cursa 107 - suma de 2320 EUR, pentru cursa 129 - suma de 3250 EUR, pentru cursa 145 - suma de 3650 EUR, iar pentru cursa 171 - suma de 3550 EUR.
Din suma de 3000 EUR primită pentru cursa 89 pârâtul a justificat numai suma de 1873 EUR, din avansul de 2320 EUR primit pentru cursa 107 justificat numai suma de 1180 EUR, din avansul de 3250 EUR primit pentru cursa 129 justificat numai suma de 2333 EUR, iar din sumele de 3650 EUR și 3550 EUR, primite cu ocazia plecării în cursele 145 și 171 justificat numai 2738 EUR, respectiv 1720 EUR.
Pârâtul a primit deci de la angajator suma totală de 15770 EUR, însă a prezentat documente justificative numai pentru 9844 EUR, nefiind restituită de către acesta diferența de 5926 EUR.
Pârâtul a contestat suma de 1200 EUR inserată în Ordinul de deplasare C 89, întocmit pentru cursa cu același număr, susținând că în realitate suma primită la plecarea în cursă a fost de 1800 EUR, mai primind la întoarcere numai suma de 100 EUR și nu 1200 EUR, însă expertiza grafică a relevat că toate dispozițiile de plată au fost semnate de către pârât.
În data de 2.07.2005 autovehiculul condus de către pârât a fost imobilizat în Spania până la plata de către reclamantă a unei amenzi primită de către pârât în cuantum de 9600 EUR. Pârâtul a fost sancționat cu amendă pentru încălcarea art.140 20, 140 6, 3.1, pentru nerespectarea timpilor de conducere, deși avea obligația, potrivit instructajului de la fila 61 din dosar să respecte cu strictețe programul de conducere și de odihnă.
În ziua de 31.07.2005 Garda Financiară din Italia a controlat și sechestrat administrativ trei camioane aparținând reclamantei, conduse de către numiții, și, aplicându-i acestuia din urmă o amendă totală de 6225 EUR.
S-a reținut atunci că reclamanta a efectuat cu vehiculul condus de pârât transport internațional pentru terți cu încălcarea normelor codului rutier, deoarece a folosit licența comunitară autorizație CE MT nr.-/05, eliberată de autoritățile spaniole, fiind scrisă cu cerneală ce putea fi ștearsă.
Cu declarațiile martorilor și s-a dovedit că sarcina completării actelor verificate de garda financiară revenea șoferului care efectua transportul internațional și că acesta a fost instruit asupra acestei operațiuni.
Prin urmare, pârâtul este vinovat de încălcarea atribuțiilor de serviciu în timpul transportului internațional și de producerea pagubei în patrimoniul angajatorului. Întrucât amenda a fost de 6225 EUR, iar cei vinovați de aplicarea acesteia au fost trei șoferi ai săi, angajatorul a solicitat de la pârât numai suma de 2075 EUR, respectiv 1/3 din amendă.
Cu ocazia efectuării demersurilor în vederea recuperării vehiculelor sechestrate, reclamanta a mai achitat și suma de 4.000 EUR reprezentând onorariul unui avocat din Italia, solicitând de la pârât numai 1/3 din acest onorariu.
Ambele sume, 6225 EUR și 4000 EUR sunt înregistrate în evidențele contabile ale reclamantei, conform expertizei efectuată în cauză.
Cu ocazia recuperării vehiculului reclamanta a mai achitat pentru acesta suma de 288 EUR, reprezentând taxa de păstrare a vehiculului și suma de 69 EUR cu titlu de cheltuieli pentru readucerea vehiculului în țară, acestea fiind lăsat de către pârât în Italia.
Lipsa de folosință a vehiculului în toată perioada de la sechestrare și readucerea în țară este de 1837 EUR.
S-a concluzionat de către prima instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.270 alin.1 Codul muncii, așa încât s-a admis acțiunea în parte, restrânsă, în sensul celor arătate cu ocazia reproducerii dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
1. În mod greșit a fost admis primul capăt de cerere din acțiune și a fost obligat la plata sumei de 5926 EUR, reprezentând parte din avansul primit spre decontare, întrucât sumele primite au fost mult mai mici, iar dispozițiile de încasare le-a semnat în alb.
Astfel, pentru cursa 89 primit cu titlu de avans spre decontare suma de 1900 EUR, ci nu 3000 EUR.
La fel și pentru celelalte curse a primit sume de bani mai mici decât cele menționate, astfel că se impunea respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
2. Greșit a fost obligat la plata sumei de 9600 EUR reprezentând amendă primită în Spania și achitată de către reclamantă, deoarece depășirea timpilor de condus se datorează exclusiv angajatorului, care i-a impus ca la data de 1.07.2005 să fie în Portugalia, deși la 30.06.2005 se afla în Spania.
Depășirea timpilor de condus era o modalitate de lucru în cadrul societății reclamante ce rezultă din înscrisurile de la filele 278-281. Astfel, în perioada 4.02.2004 - 9.02.2004 deși a beneficiat de concediu de odihnă, s-a aflat totuși în cursă. De asemenea, la data de 4.01.2005 a fost instruit să respecte timpii de condus, dar tot la aceeași dată a fost sancționat pentru nerespectarea timpului de condus, ceea ce înseamnă că reclamanta și-a asumat riscul producerii unui prejudiciu, iar atitudinea acesteia are valoarea unei clauze de nerăspundere.
3. Și cel de-al treilea capăt de cerere care vizează obligarea la plata sumei de 2075 EUR, reprezentând contravaloarea parțială a amenzii primite în Italia și achitată de către reclamantă, se impunea a fi respins, întrucât chiar fapta reclamantei, care i-a predat o autorizație de transport ce mai fusese utilizată, a condus la aplicarea acestei amenzi.
În acest sens este declarația martorului. Declarația martorului trebuie înlăturată ca nesinceră.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs invocat este nefondat.
Astfel, așa cum bine a reținut și instanța de fond, recurentul-pârât a primit din partea societății reclamante cu titlu de "avans spre decontare", pentru cursele efectuate, suma totală de 15770 EUR, din care a justificat numai 9844 EUR, situație față de care este legală soluția criticată, referitoare la obligarea recurentului la plata diferenței de 5926 EUR către reclamantă.
pârâtul că în realitate a primit sume de bani mai mici din partea reclamantei, iar dispozițiile de încasare le-a semnat în alb, susțineri care nu se verifică, în raport de probele administrate în cauză.
Astfel, din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert contabil, pe baza datelor din evidența contabilă a "" Pitești, rezultă cu certitudine că recurentul-pârât a primit de la reclamantă, pentru efectuarea curselor 89, 107, 129, 145 și 171 suma totală de 15.770 EUR (350 dosar fond).
Cât privește dispozițiile de plată, aceeași lucrare sus menționată relevă că dispozițiile C 89/29.04.2005, C 107/18.05.2005, C 129/3.06.2005, C 145/20.06.2005 și C 171/19.07.2005 sunt completate în mod legal, iar completarea secțiunii referitoare la datele suplimentare privind beneficiarul sumei este necesară pentru identificarea persoanei care a primit suma de la casierie și înregistrarea analitică în contabilitate a sumei plătite; semnătura este elementul de bază pentru confirmarea plății efectuate de către casier, iar semnătura de primire a sumei aparține pârâtului.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută de către instanța de control judiciar.
Contrar celor susținute de către recurent, depășirea timpilor de condus nu se datorează angajatorului.
Adresa nr.749/29.05.2006 a Autorității Rutiere Române către "" confirmă împrejurarea că dacă pârâtul ar fi respectat prevederile, putea efectua încărcările în data de 1.07.2005 în Viana do și (fila 188 dosar fond).
S-a ajuns la această concluzie în urma studierii diagramelor tahograf utilizate de către pârât în perioada 30.06.2005 - 02.07.2005 și având în vedere prevederile nr.OG17/2002, potrivit cu care perioada de conducere zilnică nu trebuie să depășească 9 ore, dar poate fi prelungită până la 10 ore de două ori pe săptămână și faptul că repausul zilnic este de cel puțin 11 ore consecutive, toate acestea coroborate cu distanțele dintre localități.
Cum potrivit art.10 din nr.OG17/24 ianuarie 2002 conducătorii auto au obligația să respecte perioadele de conducere, de odihnă și de repaus stabilite prin această ordonanță, obligație ce i-a fost adusă la cunoștință pârâtului (prin instructajul de la fila 61 din dosar, încheiat la data de 27.09.2004 și semnat de către pârât) și nerespectată de către acesta, în mod judicios a fost obligat la plata sumei de 9600 EUR reprezentând contravaloarea amenzii primită în Spania.
Ultima critică invocată este, de asemenea nefondată.
Suma de 2075 EUR reprezintă o parte din amenda primită în Italia în cuantum de 6225 EUR plătită de către societate în data de 4.08.2005, amendă ce a fost primită pentru faptul că pârâtul a completat în mod necorespunzător autorizația de transport, ceea ce a condus la sechestrarea autoturismului din data de 31.07.2005 până în data de 8.08.2005. Mai exact a completat respectivul document cu cerneală ce putea fi ștearsă.
Cu declarațiile martorilor și s-a dovedit că sarcina completării acestei autorizații revenea șoferului care efectua transportul internațional, care fusese și instruit asupra acestei operațiuni.
Referitor la depoziția martorului, aceasta reprezintă o probă izolată, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză; mai mult decât atât această persoană este unul din cei trei șoferi ai reclamantei, implicat în incidentul din 31.07.2005, astfel că instanța de fond a procedat în mod corect, în sensul neluării în considerare a acestei depoziții.
Pentru toate aceste considerente, sentința atacată este legală, ceea ce impune respingerea recursului ca nefondat, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Cheltuielile de judecată solicitate de către intimata-reclamantă nu pot fi acordate, deoarece la dosar se află numai împuternicirea avocațială, fără chitanța care să ateste plata acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Pitești,-,.8..A,.8, județul A, împotriva sentinței civile nr.817/CM din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta "" cu sediul în Pitești, B-dul -, -b,.E,.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.4/25.01.2010.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
