Obligație de a face. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 97/
Ședința publică din 22 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul și de intervenienta, ambii domiciliați în,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.230/A din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 15 ianuarie 2010, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 30 mai 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând obligarea acestora la demolarea construcțiilor ridicate abuziv, anexate la imobilul în care locuiesc părțile sau să fie autorizat reclamantul să procedeze la demolarea acestora, pe cheltuiala pârâților.
Motivând acțiunea, reclamantul a arătat că locuiește cu pârâții în imobilul situat în orașul,-, județul V și că în anul 2001, pârâții au adăugat 2 camere și mansardă, lipite de imobil, fără autorizație de construire și fără acordul celorlalți proprietari. Aceste construcții au fost edificate și în dreptul imobilului său, afectându-i dreptul de proprietate, cu mențiunea că imobilul alcătuit din parter, beci, etaj și mansardă a fost proprietatea autorilor părților. Prin partajul de ascendent realizat prin testamentul din 21.07.1948, autorul comun (străbunicul reclamantului) a împărțit imobilul moștenitorilor săi, apoi reclamantul a cumpărat partea indiviză care se cuvenea altor doi moștenitori, astfel că în prezent în imobil locuiesc două familii: familia reclamantului, cu tatăl acestuia și pârâții, cu tatăl pârâtului.
Reclamantul a precizat că a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, că a formulat plângere la instituțiile specializate, arătând că a fost ridicată o construcție fără autorizație, dar nu a obținut nici un răspuns.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1088 Cod civil.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată (fila 25), susținând că au achiziționat imobilul prin contractul nr.109/26.02.1998, fiind separat și distinct (fără să aibă elemente comune) de cel în care locuiește reclamantul, în indiviziune cu alte persoane, inclusiv cu și, părinții pârâtului, situație în care dreptul de proprietate al reclamantului nu este afectat. Au arătat pârâții că odată cu locuința au dobândit în proprietate și terenul aferent, că au obținut autorizație de construire și proces - verbal de recepție pentru repararea și consolidarea locuinței, pe baza certificatului de urbanism și a proiectului tehnic, că lucrările amintite au fost realizate în 2001, că reclamantul a devenit proprietarul cotei-părți indivize din imobilul în care locuiește în 2006 și nu sunt întemeiate susținerile privind obținerea acordului său.
Cu privire la motivarea în drept a acțiunii, pârâții au susținut că instituția invocată (art.1088 Cod civil) nu are aplicabilitate în speță dedusă judecății.
Prin cererea de la fila 26, precizată la fila 28, în temeiul art.49-59 Cod procedură civilă, pârâții au solicitat introducerea în cauză a soției reclamantului, în calitate de persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, motivând că imobilul în care locuiesc intervenienta și reclamantul a fost dobândit în timpul căsătoriei, situație în care susținerea reclamantului că ar fi trebuit să obțină acordul tuturor coproprietarilor se referă și la intervenientă.
Prin sentința civilă nr.3307 din 30 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă atât acțiunea reclamantului, cât și cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de pârâți în contradictoriu intervenienta cu, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 3.389 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Imobilul situat în orașul,-, este alcătuit din mai multe corpuri de clădire, redate în schița de la fila 10, întocmită de expert și avizată de V, în speță interesând corpul de clădire notat C1, în care locuiesc pârâții și corpul de clădire notat C2 în care locuiesc reclamanții, (tatăl pârâtului) și (tatăl reclamantului). Din corpul de clădire C2, reclamantul și soția intervenientă au dobândit în proprietate, în anul 2000, o cameră de locuit de la etajul I, o cameră și o de la mansardă, precum și dreptul de coproprietate forțată asupra părților aflate în folosința comună a tuturor coproprietarilor și dreptul de folosință asupra terenului aflat în indiviziune (contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3/29.01.2000 - fila 59). În data de 26.01.2006, aceștia au cumpărat de la cota de 1/2 din beciul de la parter (încăperile 1 și 2 din releveu), două dormitoare de la parter (încăperile 3 și 4), un dormitor și un grup sanitar de la etaj (încăperea nr.2 și WC în releveu), iar la mansardă au cumpărat 3 dormitoare (notate nr.1, 2 și 3 în releveu), conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.87/16.01.2006, odată cu aceste încăperi dobândind și dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra spațiilor aflate în folosința comună și cota indiviză de 50. din terenul de 598.
La rândul lor, pârâții au cumpărat imobilul din spatele clădirii C2, imobil alcătuit din 2 camere și dependințe, în suprafață utilă de 23,52. precum și cota-parte indiviză de 100% din terenul de 31,50. (contractul de vânzare-cumpărare nr.109/26.02.1998 încheiat cu " ", procesul - verbal de predare).
Începând cu anul 2001, pârâții au demolat locuința (regim parter și pod) și dependințele situate peste construcția de la demisol, menținând pereții comuni cu C2 și au edificat o construcție, regim parter + mansardă (în prezent imobilul C1), efectuând consolidări cu 5 stâlpi de beton implantați în spațiul de la demisol, pe care se sprijină o grindă întoarsă din beton armat, înglobată în planșee, peste demisol și parter, 3 dintre stâlpi coborând pe partea cu imobilul C2 și descărcându-se în fundație (constatări expert și planșe foto de la filele 62- 67).
Pârâții au obținut autorizația de construire nr.21/19.04.2001, pentru reparații - consolidări locuință (48) și procesul-verbal de recepție lucrări nr.2343/15.03.2007 ( 49), clădirea fiind înscrisă în nr.635.
Din constatarea la fața locului, expertiza întocmită în cauză a concluzionat că imobilul pârâților se învecinează în partea de Sud și Sud - Vest cu imobilul C2 pe o lungime de 6,40. iar reclamantul deține spațiile de locuit și anexe în partea de a imobilului C2, precum și că demisolul peste care a fost construit C1 a fost cumpărat de reclamant în anul 2006 că, după 6 ani de la edificare, construcția pârâților nu a afectat imobilul C 2, că nu au apărut tasări, fisuri sau alte degradări de orice natură, că acoperișul imobilului C1 acoperă, parțial, lucarna de la grupul sanitar al toaletei de la etajul 2 al imobilului C2, toaletă care se află în coproprietatea celor care locuiesc în imobilul C2 (planșa foto notată C de la fila 64 și 111 și releveul de la fila 8), că autorizația nr.21/19.04.2001 nu a fost respectată ca dimensiuni și ca regim de înălțime și nici nu putea fi respectată, întrucât proiectul tehnic nu a ținut cont de ce s-a făcut, fiind emisă pentru lucrări și consolidări la clădire regim demisol + parter + etaj + mansardă, cu dimensiuni în plan 7,6 x 6,8. iar proiectul avea în vedere o construcție cu dimensiuni pe plan de 3,38 x 9,37. regim, o clădire ce se executa cu demisol, în timp construcția era deja executată, demisol și parter (schița proiectului tehnic - 99).
Răspunzând în concret la motivele invocate de reclamant (lipsa acordului tuturor coproprietarilor la reconstruirea imobilului C1 și lipsa autorizației de construire) instanța a reținut că nu sunt întemeiate, sub primul aspect constatând următoarele:
Regimul coproprietății este guvernat de principiul unanimității actelor efectuate de coproprieatri, fie că este vorba de acte de dispoziție juridice sau materiale, ceea ce înseamnă că un coproprietar nu poate efectua singur acte de dispoziție asupra bunului aflat în coproprietate.
În speță, imobilul C1 este edificat pe terenul în suprafață de 598. aflat în coproprietate cu persoanele care locuiesc în imobilul C2, în acest sens fiind mențiunile din Cartea funciară ( 152), martorul declarând că a locuit în demisolul de sub C1 până în urmă cu doi ani și a participat la lucrările de demolare a imobilului cumpărat de pârâți, perioadă în care reclamantul nu a zis nimic, existând o înțelegere tacită între părți, iar martorul a declarat că tatăl reclamantului a participat la lucrări (filele 131 și 132).
La momentul reconstrucției imobilului C1, reclamantul nu cumpărase demisolul de sub C1, dar dobândise cota - parte din teren aferentă spațiilor deținute în imobilul C2.
În anul 2003, reclamantul, intervenienta, (tatăl reclamantului), și au chemat în judecată pe pârâți, în dosarul nr.239/2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pentru a fi obligați să desființeze ușile de acces și zidurile aferente de la holul ce face legătura între imobilul C2 și terenul din spatele casei, însă, prin sentința nr.290/28.01.2003, instanța a luat act de tranzacția părților, în sensul că reclamanții au renunțat la dreptul de trecere prin holul aflat în clădirea C1 cumpărată de pârâți, hol care a fost închis de aceștia, în schimbul renunțării de către pârâți a dreptului asupra toaletei de la etajul 1, iar cu privire la terenul din spatele casei au convenit să fie folosit de toți coproprietarii. Din aceeași convenție încheiată în dosarul nr.239/2003 a rezultat și faptul că reclamantul, ca și ceilalți coproprietari, au fost de acord cu reconstrucția imobilului C1, fiind o dovadă în plus că acordul reclamantului la reconstruirea imobilului C1 a existat, fiind manifestat tacit.
La interogatoriul luat reclamantului în cauza de față (40), acesta a susținut că este afectat prin construirea camerelor de la mansardă de către pârâți, care au astupat pe J geamul de la grupul sanitar comun din clădire.
Singura afectare a părților din spațiile comune din C2, dovedită, constă în astuparea lucarnei, însă remedierea problemei, nu are ca soluție demolarea întregului imobil, ci, eventual, modificarea acoperișului în dreptul ei.
Referitor la autorizația de construire, judecătoria a reiterat concluziile expertului asupra condițiilor de respectare a acesteia și la existența procesului-verbal de recepție a lucrărilor, act ce conferă un aspect de legalitate lucrărilor edificate, făcând trimitere la art.1 alin.(1) și art.37 alin.(2) din Legea nr.50/1991, republicată și, apreciind că, în condițiile în care reclamantul nu este afectat de reclădirea imobilului C1 într-o manieră care să impună demolarea până la desființarea actelor administrative, soluția demolării imobilului nu este justificată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
Sentința a fost dată cu aprecierea eronată a probelor și aplicarea greșită a legii, prima instanță apreciind greșit că aceștia și-au exprimat acordul tacit în edificarea construcției în litigiu, apelanții făcând trimitere în acest sens la tranzacția încheiată și consfințită prin sentința nr.290/28.01.2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și la declarațiile martorilor audiați în cauză, probe din care nu se poate desprinde concluzia la care a ajuns instanța, întrucât prin tranzacția menționată părțile au convenit, în principal, asupra altor chestiuni legate de împărțirea imobilului în care aceștia locuiesc, care nu au nicio legătură cu lucrările de construcție efectuate de către intimații-pârâți.
În plus, martorii audiați nu au relatat aspecte legate de acordul lor la edificarea acestor construcții, declarațiile de martori vizând lucrările efectuate și în ce anume au constat acestea, apelanții plângându-se atât către intimați cât și către autorități de faptul că lucrările efectuate nu au la bază nicio autorizație, în realitate pârâții încălcând regimul coproprietății și efectuând acte de dispoziție vizând bunurile comune, fapt care determină prejudicierea acestora.
De asemenea, tot greșit a statuat instanța de fond că noua construcție realizată cu nerespectarea autorizației de consolidare și construcție de către intimații și nu le afectează dreptul de proprietate.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că noua construcție a intimaților le acoperă fereastra de la boxa amplasată la etajul doi, diminuând funcția de vedere și aerisire, existând oricând pericolul să afecteze întreaga structură de rezistență și a imobilului lor, însă instanța constată că noua construcție edificată de către pârâți, chiar fără respectarea autorizației de construcție, nu afectează în niciun mod dreptul lor de proprietate.
În final au arătat că potrivit aprecierilor instanței de fond, lipsa autorizației nu este relevantă în cauză și nu conduce la admiterea cererii, ceea ce indică faptul că în fața primei instanțe nu contează opinia expertului care a verificat lucrarea în raport de autorizația emisă și care a constatat că aceasta nu a fost respectată.
Prin decizia civilă nr.309/A din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respins ca nefondat apelul, cu motivarea că în mod corect instanța a statuat că regimul coproprietății este guvernat de principiul unanimității proprietarilor și, în cauza de față, acordul în executarea lucrărilor a fost realizat în mod tacit.
Atâta timp cât apelanții coproprietari ai terenului nu s-au opus la lucrările executate de intimați, se poate considera că și-au exprimat acordul, din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic, rezultând că imobilul intimaților nu are niciun element comun cu cel al apelanților, constituind o clădire distinctă și de sine stătătoare, ea aparținând anterior numitului, fiind construită în 1921, prin decizia nr.350/1984 a fostului Consiliu Popular al județului Vat recut în proprietatea statului, administrată de "", iar prin contractul nr.109/1998 a fost vândută intimaților.
Deoarece se afla în grad avansat de degradare, în anul 2001 s-au executat lucrări de consolidare și extindere (parter + etaj + mansardă) în baza autorizației nr.21/19.04.2001 eliberată de Primăria orașului, raportul de expertiză tehnică relevând că intimații nu au respectat întocmai autorizația de construcție, dar nici nu putea fi respectată pentru că proiectul tehnic de rezistență nu a luat în calcul și cota de înălțime a imobilelor, însă, după șase ani de la edificare, construcția intimaților nu a afectat imobilul apelanților (notat prin imobilul 2), că nu au apărut tasări, fisuri sau alte degradări de altă natură, și acoperișul intimaților (1) acoperind doar parțial lucrarea de la grupul sanitar al etajului doi din imobilul apelanților, prima instanță statuând corect că intimații - pârâți sunt constructori de bună - credință și nu se impune demolarea construcției.
Prin decizia civilă nr.444/R din 9 martie 2009, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de reclamant și intervenientă împotriva deciziei sus-menționate, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, cu îndrumarea de a se dispune suplimentarea probatoriului, respectiv completarea expertizei tehnice judiciare, prin luarea opiniei și a unui expert, alături de cea a expertului constructor desemnat, care să stabilească dacă modalitatea în care a fost pusă în aplicare autorizația de construire nr.21/19.04.2001 eliberată în favoarea intimaților este de natură a aduce prejudicii apelanților sub aspectul afectării structurii de rezistență a imobilului proprietatea acestora pe termen îndelungat.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.230/A din 5 noiembrie 2009, Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant și intervenientă, reținând următoarele:
Conformându-se celor statuate de instanța de control judiciar, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 18.06.2009, tribunalul a dispus efectuarea lucrării tehnice de specialitate de către expertul autorizat, Gh. în colaborare cu expertul constructor titular ing., care a întocmit raportul de expertiză din dosarul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, fiind stabilite următoarelor obiective:
- dacă modalitatea în care a fost pusă în aplicare autorizația de construire eliberată în favoarea intimaților și, prin modul în care au fost realizate lucrările de construire, acestea au fost sau nu de natură să aducă prejudicii apelanților sub aspectul afectării structurii de rezistență a imobilului proprietatea acestora, pe termen îndelungat;
- să se verifice și să se efectueze lucrarea tehnică dispusă pe baza documentației puse la dispoziție de părți, respectiv cele deja existente în dosar, inclusiv proiectul de executare lucrări de rezistență și procesul-verbal lucrări ascunse și de calitate în măsura în care acestea există, și cele depuse de părți.
La aceeași dată fost încuviințat ca și expert consilier, la cererea apelanților, expertul ing. -, însă, în ședința publică din data de 29.10.2009 s-a învederat de către apelanți că nu se mai stăruie în opinia expertului observator.
Raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în rejudecarea apelului de ing. a concluzionat că, verificându-se construcția în litigiu după 7 ani de la edificarea acesteia, nu s-au constatat cedări de fundații, fisuri sau degradări de nicio natură, respectiv lucrările de la corpul C1 nu au afectat corpul C2, iar prin modul în care a fost pusă în aplicare autorizația de construire nu s-au adus prejudicii reclamantului și intervenientei, în concret, structura de rezistență a corpului C2, aparținând acestora, nu a fost și nu va fi afectată negativ, inclusiv pe termen îndelungat.
De asemenea, expertiza tehnică de rezistență întocmită de expertul, ing. Gh. în urma verificărilor și a evaluărilor tehnice pe baza normativelor specifice în construcții, inclusiv prin aplicarea metodei de calcul seismic, a concluzionat în final că ambele construcții expertizate, corpurile C1 și C2, prezintă o stare bună a fundațiilor, a suprastructurii și o stare relativ bună a elementelor de la acoperișuri, intervenția după anul 2001 la corpul C1 vechi fiind realizată pe baza unui proiect inițial elaborat de și modificat pentru îmbunătățiri de către Biroul V 2001, proiecte autorizate de Primăria orașului cu autorizația de construire nr.21/2001, în timp ce intervențiile locale efectuate după anul 2001 la corpul C2, s-au executat fără proiect autorizat, ambele categorii de lucrări fiind realizate în regie proprie.
A rezultat că lucrările constructive de la corpul C1, aparținând lui, prezintă grade de asigurare R supraunitare pe ambele direcții, conform unei construcții noi, având asigurată rezistența și stabilitatea conform normelor actuale în vigoare, iar datorită independenței sale, acesta nu a afectat și nu va afecta negativ, inclusiv pe termen îndelungat, structura de rezistență a corpului C2 aparținând reclamantului. Tot astfel s-a concluzionat că este improbabil ca modificările locale respective să pericliteze ansamblul structurii corpului C2, neafectând negativ nici structura de rezistență a corpului C1 aparținând lui, eventualele măsuri de consolidare a structurilor corpurilor C1, C2 și C6, ce ar fi utile, urmând să fie solicitate de către beneficiari.
Față de constatările celor doi experți, tribunalul a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile apelanților în sensul că lipsa autorizației și pentru aceste din urmă lucrări trebuia să conducă în mod obligatoriu la admiterea acțiunii, iar, pe de altă parte, din ansamblul probatoriului administrat la fond și în căile de atac, rezultă fără tăgadă de dubiu că imobilul ce le aparține nu a fost în niciun fel afectat pentru ca instanța să hotărască desființarea (demolarea) construcției aparținând pârâților.
De altfel, așa cum a reținut și prima instanță, dincolo de conținutul tranzacției încheiată și consfințită prin sentința nr.290/28.01.2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, din probatoriul administrat în cauză reiese că apelanții și-au dat în mod tacit acordul în timpul edificării construcției în litigiu, la interogatoriul luat din oficiu reclamantului acesta făcând precizarea că este afectat prin construirea camerelor de la mansardă de către pârâți, care au astupat pe J geamul de la grupul sanitar comun din corpul C1. Deci, singura afectare a părților din spațiile comune din C2 fiind astuparea lucarnei, remedierea acestei problemei nu are ca și soluție demolarea întregului imobil, ci, eventual, modificarea acoperișului din dreptul ei.
Așa cum s-a menționat anterior, nerespectarea autorizației de consolidare și construcție de către intimații-pârâți și nu afectează dreptul de proprietate al apelanților, dovedindu-se că judecătoria a preluat și validat în mod corect concluziile expertului de la fond referitoare la condițiile de respectare a autorizației de construire și la existența procesului-verbal de recepție a lucrărilor, document care conferă un aspect de legalitate lucrărilor, prin raportare la prevederile la art.1 alin.(1) și art.37 alin.(2) din Legea nr.50/1991, republicată, în condițiile în care reclamantul și intervenienta nu sunt afectați de reclădirea corpului C1 într-o manieră care să impună demolarea până la desființarea actelor administrative, pârâții fiind constructori de bună - credință.
În această privință, jurisprudența a statuat în mod constant că nu este considerat constructor de rea-credință coproprietarul care construiește pe un teren aflat în indiviziune, în prezența și fără opunerea celuilalt coproprietar.
Față de aceste considerente, apelul a fost respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile nr.230/A/5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă au declarat recurs, în termen legal, reclamantul și intervenienta care au criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- tribunalul, în rejudecare, nu a respectat decizia de casare a Curții de APEL PITEȘTI privind obiectivele raportului de expertiză ce s-a efectuat în apel la rejudecare, eliminând obiectivele propuse de reclamant și intervenientă care priveau aspecte directe ce vizau calitatea și rezistența construcției, deși acestea erau prioritare în cauză;
- tribunalul a numit un expert având în vedere că nu există experți autorizați în domeniu, expertiza a fost efectuată de către expert constructor inginer și de către expert inginer Gh. iar punctul acestora de vedere nu a fost prezentat în camera de consiliu sau în ședința publică pentru ca părțile procesuale să poată pună întrebări, încălcându-se astfel dispozițiile art.201 alin.3 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a menționat că lipsa celor doi experți la termenul de judecată din 29 octombrie 2009 sau ulterior a condus în mod nejustificat la respingerea obiecțiunilor formulate de reclamant și intervenientă, fără ca tribunalul să aibă vreun argument tehnic.
- instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără a avea vreun temei legal, încălcând și aplicând greșit legea, întrucât a reluat toate argumentele legale ale instanței de fond, fără a exista o legătură între situația dedusă judecății și textele de lege invocate ca argument al motivării deciziei tribunalului.
De asemenea, în cadrul acestei critici s-a arătat că tribunalul a apreciat că procesul-verbal de recepție a lucrărilor conferă un aspect de legalitate lucrărilor edificate, făcând trimitere la art.1 alin.1 și art.37 alin.2 din Legea nr.50/1991, fără să aibă în vedere că reclamantul și intervenienta nu contestă faptul că nu există autorizație de construcție eliberată de către autorități către pârâți, ci faptul că această autorizație de construcție vizează cu totul alte lucrări decât cele efectuate în fapt de către intimați.
- tribunalul nu a respectat prevederile art.480 cod civil și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale în sensul respectării proprietății, ținând cont că edificarea lucrărilor făcute de pârâți a încălcat proprietatea privată a recurenților, neavând relevanță faptul că această construcție din punctul de vedere al rezistenței seismice este conformă cu normele legale și că pentru realizarea ei s-au cheltuit resurse materiale importante, iar acest argument nu poate să limiteze dreptul la proprietatea privată.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Verificând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât la rejudecare tribunalul a respectat obiectivele fixate de instanța de casare și anume ca experții cauzei, dintre care unul, să poată stabili cu certitudine dacă modalitatea în care a fost pusă în aplicare autorizația de construire eliberată în favoarea pârâților este de natură a aduce prejudicii recurenților sub aspectul afectării structurii de rezistență a imobilului proprietatea acestora pe termen îndelungat.
Acest obiectiv a fost fixat de instanța de casare prin decizia civilă nr.444/R/9 martie 2009 (fila 10 din respectiva hotărâre și fila 261 din dosar) fiind regăsit identic ca obiectiv al expertizei în conținutul încheierii din 18 iunie 2009 instanței de rejudecare (fila 20 dosar rejudecare).
Rezultă că tribunalul a respectat îndrumările obligatorii ale instanței de casare privind obiectivele raportului de expertiză ce s-a efectuat în apel, în rejudecare.
Faptul că la termenul din 18 iunie 2009 instanța de apel nu a admis toate obiectivele solicitate de reclamant și intervenientă nu echivalează cu nerespectarea de către instanța de apel a îndrumărilor obligatorii formulate de instanța de casare, ținând cont că tribunalul s-a conformat prevederilor art.315 din Codul d e procedură civilă, așa cum s-a menționat mai sus.
A doua critică este nefondată, întrucât dispozițiile art.201 alin.3 Cod procedură civilă se referă la personalități sau specialiști din domeniul respectiv la care se referă obiectul acțiunii al căror punct de vedere poate fi solicitat de judecător, neexistând o condiție imperativă cerută de textul de lege citat mai sus.
Mai mult, cei doi experți ai cauzei și anume inginer și expert inginer Gh. și-au spus punctul de vedere în rapoartele de expertiză întocmite în apel în rejudecare, iar părțile procesuale au putut formula obiecțiuni la aceste expertize, obiecțiuni ce au fost respinse motivat de către tribunal prin încheierea din 29 octombrie 2009 (fila 85 dosar rejudecare).
În concluzie, instanța de apel nu a încălcat prevederile art.201 alin.3 din Codul d e procedură civilă, așa cum în mod eronat susțin recurenții.
A treia critică din recurs este nefondată, deoarece tribunalul nu a încălcat și aplicat greșit legea, statuând ca situație de fapt câștigată cauzei că pârâții au fost constructori de bună-credință, iar lucrările au fost efectuate în prezența și fără opunerea recurenților, cu respectarea prevederilor art.1 alin.1 și art.37 alin.2 din Legea nr.50/1991 republicată, reclamantul și intervenienta nefiind afectați de reclădirea corpului C1 într-o manieră care să impună demolarea până la desființarea actelor administrative.
De asemenea, ca situație de fapt câștigată cauzei a fost reținut de către tribunal că reclamantul și intervenienta și-au dat în mod tacit acordul în timpul edificării construcției în litigiu, la interogatoriul luat din oficiu reclamantului care a menționat că acesta este afectat prin construirea camerelor de la mansardă de către pârâți care au astupat pe J geamul de la grupul sanitar din corpul C1 și că singura afectare a părților din spațiile comune din C2 fiind astuparea lucarnei, remedierea acestei probleme nu are ca și soluție demolarea întregului imobil, ci, eventual modificarea acoperișului din dreptul ei.
Față de această situație de fapt reținută de tribunal, Curtea constată că instanța de apel nu a încălcat și aplicat greșit legea, întrucât s-a statuat că pârâții au fost constructori de bună-credință, că lucrările au fost edificate cu acordul tacit al reclamantului și intervenientei și că eventuala nerespectare a autorizației de construcție a unor lucrări edificate poate fi remediată, fără a fi necesară demolarea construcțiilor ridicate, astfel că nu se aduce atingere dreptului de proprietate al recurenților.
Ultima critică este nefondată, întrucât tribunalul nu a încălcat prevederile art.480 Cod civil și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale în sensul nerespectării dreptului de proprietate al recurenților, deoarece așa cum s-a menționat mai sus și reținut ca situație de fapt de instanța de apel, nu este necesară demolarea întregului imobil, ci, eventual modificarea acoperișului.
În concluzie, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, în speță nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cum în mod eronat susțin recurenții.
De asemenea, nici prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în cauză, întrucât tribunalul a pronunțat o hotărâre care cuprinde motivele pe care se sprijină în fapt și în drept și nu conține considerente contradictorii ori străine de natura pricinii, ci doar referiri stricte la obiectul dedus judecății și la probele administrate în speță, care au fost coroborate.
Tot Curtea constată că instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțându-se în limitele investirii făcute de către reclamant și intervenientă, astfel că în litigiu nu sunt aplicabile dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă, cum greșit susțin recurenții.
Pentru toate aceste motive, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul și intervenienta împotriva deciziei civile nr.230/A din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul și intervenienta, domiciliați în orașul, -, județ V, împotriva deciziei civile nr.230/A din 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă, intimați-pârâți fiind și (), domiciliați în orașul,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.6/09.02.2010.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
