Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 951/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 951/R/2009
Ședința publică din 9 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul recurent G împotriva Sentinței civile nr. 2132 pronunțată la data de 12 noiembrie 2008 de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 7 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2132 din 12 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL C în contradictoriu cu pârâtul G și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 10000 USD reprezentând prejudiciul patrimonial cauzat, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei. S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional G împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională - SRL
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, pârâtul a fost angajatul societății din data de 01.10.2006 în funcția de agent vânzări, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat la. sub nr. 897/18.04.2003 ( 4,7) prin care pârâtul a fost angajat pe o perioadă nedeterminată.
La acest contract individual de muncă părțile au încheiat un act adițional (8) prin care au stabilit o clauză de neconcurență cu următorul conținut "părțile convin să completeze contractul individual de muncă și cu o clauză de neconcurență prin care angajatul se obligă să nu desfășoare direct sau indirect activități concurențiale cu ale angajatorului pe întreaga perioadă a derulării raporturilor de muncă precum și pe o perioadă de 2 ani (doi ani) de la data încetării (indiferent de motiv) a contractului individual de muncă, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență".
Referitor la îndemnizația de neconcurență, instanța a reținut că potrivit prevederilor 22 din Codul muncii, clauza de neconcurență își poate produce efectele pentru o perioadă de maximum 2 anide la data încetării contractului individual de muncă,iar potrivit art. 21 lit. c din Codul muncii, îndemnizația de neconcurență lunară nu este de natură salarială și este de cel puțin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă, sau in cazul în care durata contractului individual de muncă a fost mai mică de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
Respectiva prevedere legală este inserată și în actul adițional, care conține și obligația ca angajatul să informeze în scris lunar (nu mai târziu de data ridicării indemnizației lunare de la casieria angajatorului) angajatorul despre activitatea sa în cadrul locului de muncă respectiv funcția unde își desfășoară activitatea.
Conform art. 22 din Codul muncii clauza de neconcurență își produce efectele după încetarea contractului de muncă, îndemnizația aferentă fiind plătită ulterior după încetarea contractului de muncă, astfel că în cauză nu se discută de neexecutarea contractului, pârâtul putând solicita instanței plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de neconcurență, astfel că se va respinge această excepție invocată de pârât.
S-a inserat în actul adițional, printr-o clauză penală, obligația angajatului, indiferent dacă contractul de muncă cu angajatorul a încetat sau nu, prin care acesta este obligat la plata unei penalități fixe de 10.000 USD (zecemii USD), plătibilă în lei la cursul BNR din ziua plății) în favoarea angajatorului dacă prejudiciul, este stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă din care să rezulte că au fost încălcate prevederile prezentului act adițional.
Instanța a reținut că raportul de muncă a încetat la data de 11.06.2007 în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii, prin decizia nr. 48/12.06.2007 emisă de reclamată (50), decizie necontestată de reclamant. Concedierea disciplinară a fost efectuată tocmai pentru nerespectarea clauzelor de confidențialitate și de neconcurență.
Prin respectiva clauză penală părțile contractului au determinat la încheierea actului adițional întinderea daunelor pe care debitorul trebuie să le plătească în cazul nerespectării clauzei, creditorul fiind ținut să dovedească faptul neexecutării, executării defectuoase sau cu întârziere a prestației, instanța neputând diminua întinderea daunelor, potrivit prevederilor art. 1066-1072 Cod civil.
În consecință, fapta prejudiciabilă existând, pârâtul este dator să acopere penalitatea fixă cuantificată la 10.000 USD, astfel că excepția prematurității s-a respins având în vedere interesul născut și actual.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtul/reclamant reconvențional prin care solicită instanței să constate nulitatea absolută a clauzei de neconcurență inserată în actul adițional înregistrat la. sub nr. 45022/11.10.2006, anexă la contractul individual de muncă, instanța o va respinge având în vedere prevederile art. 21 din Codul muncii, care dispun că la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot negocia și cuprinde în contract o clauză de neconcurență prin care salariatul sa fie obligat ca după încetarea contractului sa nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se afla în concurență cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei îndemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență.
Clauza de neconcurență își produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activitățile ce sunt interzise salariatului la data încetării contractului, cuantumul îndemnizației de neconcurență lunare, perioada pentru care își produce efectele clauza de neconcurență, terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității, precum și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul.
Actul adițional menționat care are inserată clauza de neconcurență prevede expres (10) activitățile concurențiale prohibite și anume: 1. activități comerciale desfășurate direct sau prin interpuși în cadrul sau în afara orelor de program de către angajat și care sunt de aceeași natură cu activitățile comerciale desfășurate de către angajator și 2. divulgarea secretului de serviciu unor firme concurente sau altor persoane interesate, folosirea în interes propriu sau în interesul unei alte persoane a secretelor de serviciu și a informațiilor referitoare la angajator precum și orice altă activitate care aduce sau poate aduce atingere desfășurării activității angajatorului.
Respectivul act menționează și aria geografică unde salariatul poate fi în reală competiție cu angajatorul, care este teritoriul țării: România, și terții în favoarea cărora se interzice prestarea activității sunt toți dealerii, subdealerii și operatorii rețelelor, /, și Romtelecom precum și firmele distribuitoare și de vânzare a telefoanelor mobile/serviciilor preplătite precum și a accesoriilor. Totodată, angajatului îi este interzis înființarea unei firme proprii cu același obiect de activitate pe care îl are firma reclamantă, astfel că clauza de neconcurență este completă și pe deplin valabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G solicitând în baza art.304 pct.7 și 9.pr.civ. modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SRL, a admiterii cererii reconvenționale formulată de pârât, cu consecința constatării nulității absolute a clauzei de neconcurență impusă pârâtului de către angajatorul - SRL și cuprinse în actul adițional la contractul individual de muncă.
În motivare pârâtul arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor sale referitoare la necesitatea stabilirii existenței prejudiciului și la excepția de neexecutare a contractului.
S-a mai invocat că sub aspectul respingerii cererii reconvenționale, hotărârea instanței de fond nu este motivată, tribunalul limitându-se la preluarea din alte hotărâri judecătorești sau din doctrină generalități privind clauza de neconcurență, fără a se pronunța cu privire la cele invocate de recurent, respectiv nulitatea clauzei de neconcurență întrucât nu s-au menționat explicit activitățile care sunt interzise salariatului, faptul că angajatorul nu s-a obligat efectiv la o contraprestație pecuniară pentru toată perioada de neconcurență și încălcarea principiului libertății muncii protejat de art.3 din Codul muncii.
Recurentul a precizat că nulitatea clauzei de neconcurență se întemeiază pe dispozițiile art. 38 din Codul muncii care sancționează cu nulitatea absolută renunțarea de către salariați la drepturile care le sunt recunoscute.
Intimata a solicitat prin întâmpinare respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul G.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Se vor analiza prioritar criticile referitoare la modul de soluționare a cererii reconvenționale care are ca obiect constatarea nulității clauzei de neconcurență, care în măsura în care ar fi întemeiate ar face inutile analiza criticilor referitoare la soluția primei instanțe în ceea ce privește acțiunea principală (care vizează executarea clauzei menționată anterior).
Contrar celor invocate de recurent, Curtea de Apel apreciază că hotărârea primei instanțe este motivată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 261 pct.5 Cod procedură civilă întrucât conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au respins cererile părților.
Astfel, s-au analizat în concret toate aspectele învederate în recurs relative la nulitatea clauzei de neconcurență întrucât nu s-au menționat explicit activitățile care sunt interzise salariatului, faptul că angajatorul nu s-a obligat efectiv la o contraprestație pecuniară pentru toată perioada de neconcurență și încălcarea principiului libertății muncii protejat de art.3 din Codul muncii. Drept urmare, Curtea apreciază că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
De asemenea, întrucât actului adițional care conține clauza de neconcurență cuprinde activitățile care sunt interzise salariatului, aria teritorială în care acesta poate fi în reală competiție cu angajatorul și terții în favoarea cărora se interzice prestarea activităților se apreciază că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că s-au respectat dispozițiile art. 22 alin. (2) și 23 din Codul muncii, clauza de neconcurență nefiind nulă absolut așa cum susține recurentul.
Criticile hotărârii primei instanțe referitoare la acțiunea principală sunt însă întemeiate. Deși părțile au încheiat actul adițional care conține clauza de neconcurență după modificarea art.22 din Codul muncii prin art.I pct.13 din OUG 65/2005, în înscris se menționează expres că respectiva clauză își produce efectele pe întreaga perioadă a derulării contractului de muncă, precum și pe o perioadă de 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă, așa cum era reglementarea anterioară din Codul muncii. De asemenea, angajatorul s-a obligat să plătească lunar indemnizația de neconcurență pe toată perioada în care era în vigoare clauza, deci și pe durata executării contractului individual de muncă și, așa cum a recunoscut chiar și prin întâmpinarea de la recurs, nu și-a executat această obligație.
Deși în reglementarea actuală dispozițiile art. 22 alin.(1) din Codul muncii prevăd că efectele clauzei de neconcurență se produc numai după încetarea contractului de muncă, în condițiile în care angajatorul și-a asumat obligația de plăti indemnizația de neconcurență pe toată durata derulării contractului de muncă și nu și-a respectat această obligație, nu poate pretinde executarea contraprestației de către angajat.
Considerentele reținute de prima instanță pentru admiterea acțiunii principale sunt, de altfel și contradictorii. Astfel, deși se reține că în conformitate cu art. 22 alin. (1) din Codul muncii clauza de neconcurență produce efecte numai după încetarea contractului individual de muncă, tribunalul obligă angajatul să plătească clauza penală pentru nerespectarea clauzei de neconcurență în perioada derulării contractului individual de muncă, nerespectare pentru care recurentul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă.
Drept urmare, se constată că prima instanță a interpretat eronat actul juridic dedus judecății, respectiv a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză în ceea ce privește acțiunea principală. Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 304 pct. 8 și 9, 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 2132 din 12 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- care va fi modificată în parte în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C pentru pretenții și, în consecință, se va respinge și cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 2132 din 12 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C pentru pretenții și cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red./Dact.
3 ex./08.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja, Laura
