Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 986/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7121/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.986/
Ședința publică de la 18 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenteleși Banca Națională a Românieiîmpotriva sentinței civile nr.4551 din data de 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22903/3/LM/2007, având ca obiect:"acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentele,prin avocat R în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 13.08.2006 depusă la dosar-fila 17și Banca Națională a României,prin consilier juridic în baza delegației nr.662 din 10.02.2009 depusă la dosar-fila 18.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta, prin avocat R, având cuvântul, solicită rectificarea citativului întocmit în cauză, în sensul menționării prenumelui corect al recurentei, respectiv, acela de "" și nu "", cum din eroare s-a consemnat.
Curtea, în temeiul art.281 alin.1 pr.civ. dispune rectificarea citativului întocmit, în sensul menționării prenumelui corect al recurentei, acela de "".
Totodată, Curtea, în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către recurenta Banca Națională a României - 25.07.2008, conform dovezii de comunicare aflată la dosar-fila 77, și data declarării recursului 06.08.2008, conform datei plicului poștal aflat la dosar-fila 11, din oficiu, invocă și pune în discuția părților, excepția tardivității declarării recursului de către recurenta Banca Națională a României.
Recurenta Banca Națională a României, prin consilier juridic, având cuvântul asupra excepției, învederează instanței că Direcția juridică din cadrul băncii este cea care întocmește toate actele de procedură, însă, solicită a se observa că prezenta cerere de recurs a fost formulată la data de 04.08.2008.
Mai mult decât atât, solicită a se observa că speța dedusă judecății nu se află în sfera conflictului de muncă pentru a putea fi aplicat termenul de recurs de 10 zile, prezenta cauză fiind un litigiu în faza procesuală a recursului de întoarcere a executării, dat fiind faptul că acțiunea de față privește restiturea unei sume de bani și astfel, apreciază că în cauză se aplică termenul de recurs de 15 zile.
Recurenta, prin avocat R, având cuvântul asupra excepției invocate, solicită admiterea acesteia și pe cale de consecință, respingerea recursului ca tardiv declarat, având în vedere că există dispoziții procedurale în acest sens, atât în Codul d e Procedură Civilă cât și în Codul Muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, solicită a se observa că obiectul cererii deduse judecății vizează răspunderea patrimonială.
De asemenea, recurenta, prin avocat, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia depune la dosar fotocopia cărții de identitate a recurentei, pentru a dovedi nelegala citare a acesteia în fața instanței de fond.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererilor de recurs deduse judecății.
Recurenta, prin avocat R, având cuvântul în susținerea recursului său, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cât privește recursul formulat de către recurenta Banca Națională a României, recurenta, prin avocat, solicită respingerea acestuia ca tardiv declarat.
Fără cheltuieli de judecată.
Recurenta Banca Națională a României, prin consilier juridic, având cuvântul asupra recursului declarat de recurenta, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4551/30.05.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte cererea reclamantei Banca Națională a României, formulată în contradictoriu cu pârâta, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 430,59 lei încasată nedatorat cu rata inflației de 629,01 lei, calculată de la 19.11.2003 până la 29.02.2008, la plata sumei de 250 lei către reclamantă, onorariu expert și a sumei de 250 lei către expertul, reprezentând onorariu neachitat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 140/08.02.2001 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștis -a admis contestația formulată de și s-a dispus anularea ordinului nr.632/18.10.2000 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în baza disp.art.130 alin.1 lit.a Codul muncii, obligarea intimatei Banca Națională a României la reîncadrarea contestatoarei și la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrare.
Sentința susmenționată a fost casată prin decizia civilă nr.410/04.02.2003 pronunțată de Curtea Supremă de justiție, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București care, prin sentința civilă nr.2403/02.06.2003 pronunțată în dosarul nr.4273/LM/2003 a admis în parte contestația formulată de a dispus anularea Ordinului nr.632/18.10.2000 emis de Banca Națională a României la plata către contestatoare a diferenței de drepturi salariale.
Prin decizia civilă nr. 1729/19.11.2003 pronunțată de Curtea de Apel București in dosarul nr. 1804/2003 s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.2403/02.06.2003 a Tribunalului București și s-a dispus modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii ca nefondată a contestației.
Instanța a reținut că la data de 09.04.2001 prin ordinul de încasare nr.913 reclamanta a plătit pârâtei suma de 2980,59 ROL reprezentând despăgubiri acordate prin sentința civilă nr. 140/08.02.2001 pronunțată de Curtea de Apel București.
In urma notificării făcută de reclamantă la data de 27.06.2005 în sensul restituirii sumei susmenționate încasate necuvenit, pârâta achită în total suma de 2550 ROL rămânând de achitat 43059 ROL.
Instanța a apreciat că suma de bani plătită de reclamantă în baza unui titlu executoriu ce a fost desființat reprezintă plată nedatorată în sensul disp.art.272 alin.1 Codul muncii, pe care pârâta este obligată să o restituie astfel încât instanța a obligat pârâta la plata sumei de 430,59 RON reprezentând rest rămas nedatorat din suma totală de 2980,59 RON.
Cu privire la actualizarea sumei cu rata inflației, instanța a reținut că potrivit disp.art.993 alin.1 cod civil "acela care din eroare crezându-se debitor a plătit o datorie, are drept de repetitiune în contra creditorului" iar potrivit disp.art.994 Cod civil, când cel care a primit plata a fost de rea credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății. În acest sens tribunalul a apreciat că legiuitorul nu condiționează restituirea plății nedatorate de buna sau reaua credință a accipiensului, ci doar plata daunelor interese (în speță actualizarea cu rata inflației) depinde de buna sau reaua credință a celui ce a primit plata necuvenită. În speță, pârâta nu putea fi considerată de rea credință (având convingerea că suma încasată nu i se cuvine) decât începând cu data de 19.11.2003, data pronunțării deciziei Curții de Apel București prin care s-a desființat titlul executoriu în baza căruia a încasat despăgubirile bănești, și nu de la data plății făcute de reclamantă, aprilie 2001, întrucât la acel moment plata era perfect valabilă. În consecință, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata despăgubirilor cauzate angajatorului prin devalorizarea sumei plătite, începând cu data de 19.11.2003 până la data efectuării expertizei, sumă calculată de expert la 629,01 RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.5 Cod pr.civilă, pârâta a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu nelegala citare a sa, întrucât deși a arătat că domiciliază în Calea 13 nr. 137-.1 C,. 1,.13, sectorul 5, toată procedura de citare, inclusiv comunicarea hotărârii s-au efectuat la o adresă mai veche, respectiv în-,.5,.6, sectorul 2, fiind astfel lipsită de posibilitatea de a formula apărări, de a participa la efectuarea raportului de expertiză, producându-i-se o clară și evidentă vătămare, ce atrage incidența dispozițiilor art. 105 alin.2 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod pr.civilă, reclamanta a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a situației de fapt și o încadrare greșită în dispozițiile legale.
În acest sens, recurenta reclamantă a arătat că intimata-pârâtă a primit și s-a folosit, de la data de 9.04.2001 de o sumă de bani în baza unei hotărâri judecătorești ce a fost desființată, sumă ce în timp s-a devalorizat ca urmare a inflației suportate de moneda națională.
Recurenta a susținut că hotărârea este netemeinică și nelegală, instanța făcând o apreciere greșită a situației de și o încadrare greșită în dispozițiile legale.
Astfel, cu privire la suma ce urmează a fi restituită, instanța s-a întemeiat pe dispozițiile art. 993 alin. 1 Cod civil, reținând că banca a făcut o plată către pârâtă din eroare, considerându-se debitoarea acesteia.
În realitate, banca a fost obligată la plata sumei de 2980,59 lei prin hotărâre judecătorească. Titlul, obținut de pârâtă și în baza căruia s-a efectuat plata, a fost desființat și, potrivit art. 311 Cod procedură civilă, nu are nicio putere, iar actele de executare făcute în puterea lui sunt desființate de drept. În consecință, a susținut recurenta, creditorul obligației de restituire se poate adresa direct instanței de judecată, nefiind necesară nici o procedură prealabilă, nici măcar notificarea debitorului, pentru restabilirea situației anterioare, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 404 indice 1 din Codul d e procedură civilă.
Recurenta a criticat și reținerea în ceea ce privește inflația, a dispozițiilor art. 994 Cod civil cu privire la restituirea "intereselor sau fructelor din ziua plății", susținând că această încadrare juridică este total greșită, întrucât inflația nu intră în categoria intereselor (dobânzi) sau a fructelor civile, definite de art. 523 Cod civil, ci constă în deprecierea monedei în circulație pe o anumită ie timp. ce se cuantifică prin aplicarea indicelui de inflație la o anumită sumă dată rezultând valoarea actuală a acelei sume. În acest sens, recurenta a arătat că inflația ce trebuie aplicată la suma achitată intimatei-pârâte la data de 09.04.2001 și până la realizarea creanței nu este altceva decât prejudiciul încercat de creditor prin de valorizarea sumei respective, prejudiciu ce trebuie reparat integral prin restituirea sumei la valoarea din ziua executării, iar acordarea acesteia nu este condiționată de buna sau reaua credință a accipiensului.
În cauza de față, expertiza a stabilit că suma de 2.980,59 lei de la data de 09.04.2001 s-a devalorizat, iar la data de 19.11. 2003 era de 4.649,72 lei, valoarea inflației fiind 1669.13. Aceiași sumă de 2.980,59 lei la data de 01.08.2005 era de 5.135,56 lei. Din această sumă intimata-pârâtă a achitat parțial 2550 lei, însă instanța, în mod greșit, a calificat drept achitat debitul, reținând că pârâta mai are de achitat doar un rest de 430,59 lei, la care a aplicat valoarea inflației 629, 01 lei, calcul total eronat care este în contradicție și cu cel efectuat de expert. În realitate, instanța trebuia să aibă în vedere valoarea actualizată a sumei inițiale din care s-au scăzut plățile efectuate, restul de achitat pentru reparația integrală a prejudiciului suferit fiind de 2728,73 lei.
La termenul de judecată din 18.02.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția de tardivitate a declarării recursului reclamantei.
Asupra excepției invocate, Curtea reține că hotărârea instanței de fond a fost comunicată reclamantei la data de 25.07.2008, așa cum rezultă din procesul verbal de predare-primire aflat la fila 77 din dosarul de fond.
Curtea constată că recursul a fost declarat la data de 6.08.2009 conform ștampilei Oficiului Poștal aplicată pe plicul de expediere și nu la data de 4.08.2008, data finalizării lucrării la Oficiul Juridic al reclamantei, fiind astfel depășit termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din legea nr. 168/1999, calculat pe zile libere conform art. 101 cod procedură civilă.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei reclamante în sensul că termenul de recurs este de 15 zile, dat fiind că natura juridică a cauzei o constituie întoarcerea executării întrucât reclamanta a investit instanța cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 272 alin. 1 codul muncii. Această interpretare a fost avută în vedere și de instanța de control judiciar care prin decizia nr. 1502/22.05.2007 a casat hotărârea fondului ce constatase că acțiunea este inadmisibilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind implicit asupra competenței materiale de soluționare în fond a cauzei.
De altfel chiar și instituția întoarcerii executării, face trimitere, în art. 404/2 alin 3 cod proc. civilă, la instanța competentă potrivit legii, respectiv instanța care a pronunțat hotărârea. În speță aceasta este instanța abilitată de lege să soluționeze conflictele de muncă cu procedura reglementată de Codul muncii și Legea nr. 168/1999, întrucât legea nu distinge asupra aplicării altor dispoziții legale privind termenele procedurale, din materia executării silite.
În consecință, Curtea va respinge recursul reclamantei ca tardiv declarat.
În ceea ce privește recursul pârâtei, Curtea reține că susținerile acesteia privind nelegala citare la soluționarea în fond a cauzei sunt nefondate.
Astfel, din actele depuse în primul ciclu procesual, rezultă că inițial, prin încheierea de ședință din 20.01.2006, pârâta și-a indicat domiciliul legal, pentru ca ulterior, să își alegă un alt domiciliu, la Cabinetul de avocatură. În întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, la data de 17.05.2007, respectiv ultima cerere adresată instanței, pârâta a revenit la prima adresă, indicând domiciliul din str. - -, unde a și fost citată începând cu acea dată.
Curtea apreciază că alegerea de domiciliu este un act de dispoziție al părții și că, în cauză, actele procedurale efectuate în faza de rejudecare după casarea cu trimitere s-au îndeplinit la ultimul domiciliu ales de parte,
astfel că nu se justifică citarea acesteia la domiciliul legal, chiar dacă acesta a fost indicat de parte.
Față de aceste împrejurări Curtea apreciază că nu se poate reține că judecata în primă instanță s-a efectuat cu nelegala citare a părții, lipsa recurentei pârâte nefiind imputabilă instanței de fond, care a efectuat actele procedurale la ultimul domiciliu indicat de parte, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.4551 din 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22903/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata, ca tardiv declarat.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta împotriva sentinței civile nr.4551 din 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22903/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2.ex./18.03.2009
Jud.fond:
Dalina
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
