Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 9940/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9940
Ședința din Camera de Consiliu de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 06 2008, privind judecarea recursurilor declarate de reclamanta - SRL și pârâta, împotriva sentinței civile nr. 2158 din 03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, părțile au solicitat amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 13 2008.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrata la data de 29.06.2007 reclamanta - SRL a chemat in judecata parata solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligata aceasta la plata sumei de 3191,18 lei.
In motivarea acțiunii s-a arătat ca in fapt, reclamanta a fost salariata societații reclamante in funcția de gestionar la Depozitul de Materiale de constructii din- apartinand societatii reclamante, din data de 25.01.2007 asa cum rezulta din contractul individual de munca inregistrat la ITM D sub nr. 6958/12.02.2007.
S-a aratat ca la data de 17.06.2007 la depozitul a carei gestionara era reclamanta s-a efectuat un inventar in urma caruia a rezultat o lipsa in gestiune in suma de 3191,18 lei, vinovata de aceasta lipsa făcându-se reclamanta, care avea in gestiune bunurile din cadrul depozitului si care răspundea de acestea conform fisei postului, contractului individual de munca si codului muncii.
S-a mai arătat ca in aceste condiții, reclamanta a fost convocata la sediul societății pentru a-si lamuri situația profesionala, cu acest prilej încheindu-se procesul-verbal de cercetare prealabila nr. 22/25.06.2007 in cuprinsul căruia gestionara a recunoscut lipsa in gestiune si s-a obligat sa achite banii in cel mai scurt timp.
In drept si-a întemeiat acțiune pe dispoz. art. 270 alin 1 si art 274 alin 2 din Codul Muncii.
La dosar s-au depus copii de pe următoarele acte:
Contractul individual de munca al paratei, fisa postului, procesul-verbal de cercetare prealabila nr. 22/25.06.2007, p-vb nr. 18 din 18.06.2007, Decizia privind efectuarea inventarului din 17.06.2007, liste de inventariere, convocarea paratei la cercetarea prealabila, nota de calcul privind beneficiul nerealizat prin plecarea de la depozitul piata al - SRL al gestionarei, balanțe de verificare, decizia de concediere a paratei.
La 27.07.2007 reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune prin care si-a majorat cuantumul pretențiilor, arătând ca înțeleg sa solicite de la reclamanta suma de 4352,5 lei reprezentând prejudiciu cauzat societății parate prin gestionarea necorespunzătoare a mărfurilor si însușirea contravalorii produselor vândute in cadrul gestiunii.
La 08.11.2007 reclamanta a depus o noua precizare majorându-si din nou cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea paratei la plata următoarelor sume: 4352, 5 lei reprezentând lipsa la inventarele efectuate la gestiunea depozitului de materiale de construcții din str - -, 26.253,36 lei reprezentând beneficiu nerealizat prin închiderea unui punct de lucru, adică lipsa de vânzare a materialelor de construcții pentru care nu s-au făcut aprovizionări, deși cerința din partea clienților exista si societatea nu a putut sa vândă aceste materiale in perioada 27.08.2007 -08.11.2007, 50 000 lei reprezentând prejudiciu de imagine creat societății prin acțiunile concertate ale paratei, astfel cum a fost el întipărit in percepția clienților societății.
La 07.01.2008 parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Parata a arătat ca fost chemata in judecata de pentru a le achita acestora sumele de 4352,5 lei cu titlu de prejudiciu creat prin faptul ca ar fost o lipsa de la inventar si suma de 26253 lei reprezentând beneficiul nerealizat prin faptul ar fi părăsit locul de munca intempestiv.
Parata considera ca ar fi trebuit in principal sa se clarifice daca decizia de concediere a fost legala apoi sa se discute de o raspundere patrimoniala a sa.
Suma calculata de 4352, 5 lei este incorect retinuta, uitandu-se parca celelalte garantii care i se opreau lunar din salariu, plus salariul care nu 1-a mai putut ridica din vina exclusiva a reprezentantei reclamantei, care nu i-a maii permis accesul la locul de munca.
S-a aratat ca inventarul a fost facut in lipsa sa iar suma retinuta in sarcina sa nu are nici un suport legal.
A mai aratat ca prejudicial de imagine solicitat nu se justifica u este dovedit.
In scop probator a fost administrate proba testimoniala fiind audiati martorii si C, ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosarul cauzei si a fost efectuata o expertiza contabila de catre expert
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 2158/3 aprilie 2008 admis în parte acțiunea precizată formulata de reclamanta - SRL cu sediul în mun. C,-, jud. D și pe pârât cu sediul în mun. C,-, jud.
A obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 4351, 55 lei reprezentând prejudiciu.
A respins celelalte capete de cerere.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a retinut ca parata a ocupat funcția de gestionar la depozitul de materiale de construcții, din str - si str - aparținând reclamantei, din data de 25.01.2007 asa cum rezulta din contractul individual de munca inregistrat la ITM D sub nr. 6958/12.02.2007 și pana la 16.07.2007 conform deciziei de concediere nr 34/19.07. 2007.
La inventarul efectuat la 17.06 2007 rezultat o lipsă in gestiunea pârâtei de 3191,18 lei după care la inventarul din 17 07 2007 stabilit încă o lipsă în gestiune de 1161,32 lei in total prejudiciul produs de pârât fiind de 4352,5 lei.
Prin felul defectuos in care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu ce-i fuseseră stabilite prin contractul individual de muncă și prin fișa postului, pârâtul a produs reclamantei un prejudiciu in sumă de 4352,5 lei.
In nota explicativa întocmita după inventar pârâta a recunoscut prejudiciul și s-a obligat să-l plateasca.
Raportul de expertiza intocmit in cauza a confirmat existenta unui prejudiciu din culpa paratei in suma de 4351,55 lei, respectiv lipsuri materiale in Depozitul din str. - 3191,18 lei si lipsuri materiale in depozitul de pe str - in suma de 1160,37 lei.
Deoarece in exercitarea atribuțiunilor de serviciul pârâtul a produs reclamantei un prejudiciu de 4351,55 lei constând in lipsă de produse din gestiune în cauză sunt aplicabile dispozițiile art 270 alin 1 din Codul Muncii potrivit cărora " salariații răspund patrimonial in temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătură cu munca lor ".
Ca urmare instanța a admis in parte acțiunea precizată și a obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 4351,55 lei reprezentând prejudiciul produs prin lipsă la inventar.
Instanța a respins capătul de cerere, privind beneficiul nerealizat ca urmare a închiderii punctului de lucru din cauza faptului că pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, întrucât prin probele administrate in cauza nu reiese producerea vreunui prejudiciu in acest sens.
Potrivit art.1169 cod civil " el ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească", ori reclamanta nu a dovedit în ce fel plecarea pârâtului a dus la închiderea punctului de lucru, pe ce perioadă, care a fost valoarea prejudiciului reprezentând beneficiul nerealizat, expertiza extrajudiciară depusă la dosar neputând fi luată în calcul de instanță, cu atât mai mult cu cât nu se coroborează cu alte probe din care să rezulte ce a împiedecat-o pe reclamantă să angajeze pe altcineva ca gestionar la depozitul respectiv.
In ceea ce privește prejudiciul de imagine solicitat de către reclamantă, instanța a reținut in primul rând că nu este dovedit (reclamanta nu a dovedit în ce a constat prejudiciul respectiv, legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului de a părăsi locul de muncă și eventualul prejudiciu).
În al doilea rând, acesta echivalează cu solicitarea de daune morale in beneficiul societății reclamante, care nu sunt admisibile in materia răspunderii patrimoniale a angajaților.
Daunele morale sunt specifice răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil, iar nu răspunderii contractuale, izvorâtă dintr- un contract, cum este cazul de față ( contractul individual de muncă). În materie contractuală daunele morale pot fi acordate numai în măsura în care sunt prevăzute în contract. Cum daunele morale nu s-au prevăzut în contractul individual de muncă al pârâtului instanța apreciază că nu pot fi acordate, urmând să respingă cererea.
Acest fapt rezultă si din interpretarea pe care a dat-o Inalta C de Casatie si Justitie in decizia nr. XL/2007 prin care a soluționat recursul in interesul legii in sensul că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor potrivit art. 269 alin. (1) din Codul Muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, în ceea ce privește soluția adoptată asupra celor două capete de cerere respinse.
Astfel, deși expertiza contabilă a relevat că punctul de lucru unde pârâtul a îndeplinit calitatea de gestionar a fost închis, reieșind implicit pierderile suferite de către angajator, în condițiile în care lucrul nu s-a mai desfășurat la punctul respectiv, prima instanță a apreciat ca netemeinică cererea privind acordarea beneficiului nerealizat, parte a prejudiciului rezultat din faptele pârâtului.
Plecarea intempestivă a pârâtului de la punctul de lucru, probată în cauză și cu interogatoriul acestuia și depozițiile martorilor a prejudiciat societatea reclamantă, absența veniturilor din perioada ce a urmat pentru angajator reprezentând beneficiul nerealizat.
De asemenea se critică și soluția privind acordarea daunelor morale, în condițiile în care expertiza contabilă este înlăturată, însă nu este motivată.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs și pârâta, care însă în condițiile în care acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, în temeiul art. 306 cod pr.civ. urmează a fi constatat nul.
În ceea ce privește recursul reclamantului se apreciază că acesta este nefondat astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 cod pr.civ. rap. la art. 312 cod pr.civ. urmează a-l respinge.
Soluția adoptată de către prima instanță atât în ceea ce privește starea de fapt reținută cât și dispozițiile legale cărora li s-a dat eficiență juridică este temeinică și legală.
Se solicită un beneficiul nerealizat, cu totul potențial, față de activitatea desfășurată de către reclamant în punctul de lucru.
Inacțiunea reclamantului în angajarea altui gestionar, nu poate fi imputată pârâtului din cauza de față, lipsa activității la punctul de lucru făcând improbabilă obținerea vreunui venit.
De altfel, beneficiul nerealizat astfel cum este solicitat nu este determinat de lipsa în gestiune imputată pârâtului, ca fiind în legătură cauzală cu aceasta, ci așa cum arată și reclamantul, beneficiul nerealizat solicitat este determinat de închiderea activității la punctul de lucru, și această faptă nu a fost imputată pârâtei prin acțiunea patrimonială promovată.
De asemenea se apreciază că soluția adoptată asupra daunelor morale solicitate este temeinică și legală, este greu de acceptat ca prin comportamentul pârâtei, de gestionare defectuoasă a materialelor date într-un punct de lucru, unitatea reclamantă având mai multe puncte de lucru este prejudiciată imaginea firmei.
Atâta timp cât fapta pârâtei ce produce un prejudiciu evaluat la 4351,55 lei, în raport de suma solicitată, și fapta vizând prejudicierea într-un cuantum relativ scăzut și care nu pune sub semnul întrebării întreaga activitate a societății, se apreciază că prin această faptă nu putem vorbi de o atingere a imaginii societății reclamante.
Constatând că soluția instanței de fond este temeinică și legală, aceasta urmează a fi menținută în totalitate.
Văzând și disp.art. 274 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul - SRL în contradictoriu cu pârâta împotriva sentinței 2158/3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Constată nul recursul promovat de pârâtă.
Obligă pe recurenta reclamantă către recurenta pârâtă la plata sumei de 476 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
2 ex/12.dec.2008
Tehn.red.
J,
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Ioana Moțățăianu, Sorin
