Anulare act. Decizia 9941/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9941
Ședința din Camera de Conciliu de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 06 2008, privind judecarea recursului declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ SA, împotriva sentinței civile nr. 398 din 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect contestație decizie desfacere contract de muncă.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 13 2008.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului O l reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Banca Comercială Română B și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să anuleze actul ce conține răspunsul Comitetului Executiv privind cererea "Retragerea de " cu nr.8782/12.09.2007; să ia act de acceptarea ofertei exprimate prin Adresa Direcției de Resurse Umane a BCR privind lansarea programului " Retragerea de ", modificată; obligarea pârâtei să emită decizie de încetare a contractului de muncă în baza art.55 lit.b; obligarea la plata de daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii arătat reclamanta că este salariata pârâtei din anul 1991 și că în trimestrul I al anului 2007 aceasta a lansat programul "Retragerea de " adresat salariaților care în cursul anului 2007 mai aveau între 5 și 7 ani până la îndeplinirea condițiilor de pensionare la limită de vârstă,data limită de depunere a cererilor fiind 30.06.2007
Ulterior, a apărut o modificare la acest program prin care se majora la 8 ani vârsta până la data de pensionare a salariaților,iar termenul de depunere a cererilor s-a decalat la 15.07.2007.
A mai arătat petenta că și-a depus cererea de retragere la data de 27.06.2007, iar la 25.09.2007 a primit de la Direcția Resurse Umane a BCR răspunsul cu nr.8782/12.09.2007 prin care i s-a refuzat dreptul de a accesa la acest program, hotărâre ce a fost menținută și după formularea contestației.
S-a apreciat de către petentă că această hotărăre este discriminatorie, deoarece se încadra în condițiile precizate în programul de majorare a vârstei la 8 ani, mai având pânâ la pensionare 7 ani și 4 luni și cererea sa a fost depusă în termen util și mai mult decât atât, prin Notificarea de concediere colectivă nr.2071/05.10.2007, adresată sindicatului erau propuși spre concediere și șefii de servicii administrare riscuri, linii și programe de finanțare, piețe de capital,
post de natura celui ocupat și de petentă.
În susținerea contestației sale reclamant a depus la dosar corespondență purtată cu pârâta,copie programul "Retragerea de ", decizia de desfacere a contractului de muncă.
La termenul din 12.02.2007, reclamanta, prin apărător și-a precizat acțiunea solicitând să se constate intervenită convenția părților în sensul încetării contractului individual de muncă nr. 62/01.02.1991 încheiat între părți în temeiul art. 55lit "b " CM, în condițiile ofertei ferme emise de pârâta BCR sub denumirea de "Retragerea de " și să emită decizia de desfacere a contractului de muncă conform temeiului juridic menționat și pe cale de consecință să se dispună constatarea nulității absolute deciziei nr 3113/10.12.2007 comunicată la data de 15.01.2007 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă conform art. 65- 66 CM, cu plata integrală a tuturor compensațiilor prevăzute în programul de retragere.
Pârâta BCR a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Olt și a netimbrării acțiunii, având în vedere că prezentul litigiu este de natură civilă și nu conflict de muncă deoarece pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-o acțiune promovată de bancă în spirit de protecție socială care nu își găsește exprimare în acte normative,contract colectiv de muncă sau individual, excedând raportului juridic de muncă dintre reclamantă și BCR.
De asemenea s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivat de faptul că atât cererea de chemare în judecată cât și precizarea acesteia în sensul constatării nulității absolute deciziei nr 3113/10.12.2007 s-au făcut în afara termenului de 30 de zile prevăzut de art 283 al1 CM.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece acest program nu prezintă o ofertă în accepțiunea stabilită în materie civilă,fapt ce rezultă din conținutul acestuia,stipulându-se că în cazuri excepționale în care aceste cereri nu vor fi aprobate,ele nu vor produce efecte.
S-a mai susținut că cererile de acest fel au fost analizate avându-se în vedere și politica de personal a băncii,necesitatea menținerii anumitor salariați în funcțiile deținute,banca având nevoie în continuare de serviciile anumitor salariați.
În susținere au depus la dosar actele ce au stat la baza emiterii deciziilor contestate și fișa individuală pentru acordarea plaților compensatorii angajaților care solicită încetarea contractului de muncă " Retragerea de ".
În baza art 137CPciv, instanța, analizând excepțiile invocate reține că obiectul cauzei îl constituie constatarea nulității absolute a unei decizii de desfacere a contractului de muncă și acordarea unor drepturi bănești ca măsură de protecție socială, deci un conflict de muncă și ca urmare, în baza art 284 al 2 CM, competența de soluționare revine Tribunalului Olt și ca urmare va dispune respingerea excepției netimbrării acțiunii.
De asemenea față de obiectul cererii, se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta este neîntemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art 281 al1 lit c CM.
Pe fondul cauzei s-a reținut că petenta a fost salariata BCR și la data de 27.06.2007 a formulat cerere de retragere din activitate conform programului "Retragerea de ".
Acest program a fost adresat la data de 01.01.2007 salariaților care în cursul anului 2007 mai aveau între 5 și 7 ani pânâ la pensionare pentru limită de vărstă și nu se încadrează în condițiile pentru pensionare anticipată.
Ulterior,acesta s-a modificat în sensul măririi la 8 ani pânâ la pensionare.
S-a stabilit că înscrierea în program se face pe baza unei cereri ce se transmite către Direcția Resurse Umane pânâ la data de 30.06.2007 și respectiv 15.07 2007,după modificare.
S-a mai prevăzut că încetarea contractelor de muncă ale salariaților care optează pentru acest program se va face în temeiul art. 55 lit "b" CM.
Prin răspunsul nr.8782/12.09.2007, petentei i s-a comunicat refuzul de a accesa la acest program.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 398/1 aprilie 2008 respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Olt privind soluționarea litigiului, excepția timbrării acțiunii și prescripția invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
A admis acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în S, str. - bloc.2,.A,.7 jud.O, cu precizarea din 12.02.2008,împotriva pîrîtei Banca Comercială Română B cu sediul în B sector 2,- jud. I și s-a luat act de acceptarea ofertei privind lansarea programului "Retragerea de " și obligă pârâta să emită decizie de încetarea raporturilor de muncă, respectiv a contractului de muncă în baza art. 55 lit. b Codul munciia reclamantei, în condițiile ofertei programului "Retragerea de ".
S-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 3013/2007.
A obligat pârâta la compensațiile prevăzute în programul "Retragerea de " în cuantum de 160.138 lei, către reclamantă.
A obligat pârâta la 1.190 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că reclamanta a îndeplinit aceste condiții,respectiv mai avea până la pensionare pentru limită de vârstă 7 ani și 4 luni și a formulat cerere în termenul prevăzut.
Susținerea pârâtei că cererile de acest fel au fost analizate avându-se în vedere și politica de personal a băncii, necesitatea menținerii anumitor salariați în funcțiile deținute, banca având nevoie în continuare de serviciile anumitor salariați nu poate fi reținută având în vedere că la data 10 12.2007 reclamantei i s-a desfăcut contractul de muncă conform art 65- 66 CM,ca urmare a desființării locului de muncă ocupat de aceasta.Astfel,față de această situație se apreciază că cu atât mai mult se impunea acordarea măsurii de protecție prevăzută de programul mai sus menționat.
S-a apreciat că programul "Retragerea de " trebuie aplicat unitar la nivelul pârâtei cu respectarea dreptului la opțiune a fiecărui angajat și din momentul acceptării fiecărui angajat se naște obligația corelativă a pârâtei de a proceda la valorificarea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de program în mod egal și nediscriminatoriu, conform dispozițiilor art.5 și 39 lit "d" CM.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul, apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, determinată de stabilirea eronată a stării de fapt, precum și în aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, arată recurentul deși s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune instanța de fond în mod netemeinic a respins cererea, deși acțiunea a fost promovată cu mult peste termenul legal, astfel cum este prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii. Răspunsul angajatorului privind neaprobarea cererii de participare la programul "Retragerea de ", comunicat la data de 12.09.2007 este contestat de angajat abia în luna dec.2007, deci peste termenul de 30 de zile astfel cum este prevăzut de lege.
În raport de obiectul acțiunii, recurenta apreciază că ne aflăm în fața unei spețe de natură civilă, astfel încât soluția a fost adoptată cu încălcarea normelor de competență materială absolută.
Deși recurentul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de cererea completatoare formulată de angajat privind cererea de chemare instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia în judecată, apreciind ca întemeiată numai apărarea angajatului privind comunicarea deciziei la data de 15.2008.
În strânsă legătură cu ultima critică adusă, recurentul arată că în condițiile în care angajatul nu a contestat în termen decizia 3013/10.12.2007 emisă de angajator, acțiunea de anulare a răspunsului comunicat de către angajator privind includerea în programul de concedieri, apare ca lipsită de interes.
În ceea ce privește fondul cauzei, același recurent arată că cele reținute în considerentele hotărârii instanței de fond sunt eronate, în condițiile în care oferta privind programul "Retragerea de " este o opțiune a angajatorului și a fiecărui angajat și abia în momentul în care acesta din urmă acceptă oferta, se naște obligația corelativă a angajatorului de a acorda beneficiul retragerii.
Atâta timp cât cererea angajaților nu a fost aprobată de către conducerea BCR, nu putem vorbi de nașterea vreunei obligații din partea angajatorului, căci raportul juridic dintre aceștia, privind strict oferta de concediere nu a luat naștere.
Reținerea faptei de discriminare săvârșite de angajator prin alegerile făcute în privința angajaților ce beneficiază de retragerea de, este eronată, arată recurentul, în condițiile în care au fost stabilite în mod clar condiții egale și procedură specifică pentru toți angajații, și toate acestea au fost respectate de către angajator.
Reclamantul a formulat întâmpinare arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate,
Analizând motivele de recurs invocate, cât și hotărârea instanței de fond se constată că recursul este fondat, astfel încât în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 cod pr.civ. urmează a-l admite, a modifica hotărârea primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În raport de obiectul cauzei deduse judecății, obligarea angajatorului la emiterea deciziei de încetarea contractului de muncă în condițiile art. 55 lit. b efect al luării de către angajator la cunoștință a acceptării de către angajat a ofertei privind lansarea programului "Retragerea de ", și cererea de anulare a răspunsului angajatorului privind includerea în programul menționat, acțiune completată ulterior și cu cererea de constatarea nulității absolute a deciziei nr. 3113din 10.12.2007 prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă în conformitate cu art. 65, 66. se constată că întregul litigiu dedus judecății vizează drepturi și obligații ale părților semnatare ale contractului individual de muncă, reclamantul în calitate de angajat, iar pârâtul în calitate de angajator.
Fără îndoială că prin acțiunea promovată, în care angajatul urmărește derularea contractului de muncă, inclusiv desfacerea acestuia, în conformitate cu anumite dispoziții legale, este în strictă legătură cu analiza raportului de muncă derulat între părți, raport de muncă ce cade în competența materială a instanței de litigii de muncă în conformitate cu art. 2 cod pr.civ.
Ceea ce instanța analizează este modul în care s-a derulat desfacerea contractului de muncă reclamantului, analiza condițiilor de formă și fond ale desfacerii contractului de muncă, dispusă de angajator, condiții între care se regăsește și oferta angajatorului privind programul "Retragerea de ", măsura în care reclamantul beneficiază de aceasta, astfel încât, în condițiile în care toate acestea se regăsesc în analiza raportului de muncă dedus judecății, apare ca neîntemeiată susținerea recurentului privind apartenența speței de față la materia dreptului civil, cel puțin în ceea ce privește oferta angajatorului și acceptarea ofertei de către angajat.
Pe cale de consecință, constatând că este competentă în soluționarea cauzei instanța de litigii de muncă, se constată că sunt nefondate criticile recurentului privind competența materială a instanței de litigii de muncă.
Interesul promovării acțiunii este una din condițiile esențiale ce este cercetată atunci când se verifică admisibilitatea unei acțiuni, interesul se raportează la momentul promovării acțiunii și trebuie verificat în raport de acest moment.
Astfel, susținerea recurentului privind lipsa interesului în acțiunea promovată de către reclamant - în ceea ce privește cererea de desfacere a contractului de muncă în condițiile art. 55 lit. b Codul muncii, în raport de tardivitatea formulării contestației la desfacerea contractului de muncă, dispusă ulterior de către angajator, în temeiul art. 65, 66 Codul muncii - este nefondată. Interesul reclamantului în promovarea acțiunii prin care se solicită obligarea angajatorului la un anumit comportament în raportul de muncă, în condițiile în care raportul de muncă ființează între părți, nu poate fi pus sub semnul întrebării de acțiunea ulterioară a aceluiași angajator, care a stabilit un alt comportament, contrar celui dorit de angajat, comportament ce generează o nouă acțiune și un nou interes.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune invocată de același recurent, se constată că aceasta este nefondată, având în vedere că în cauză își găsesc aplicare dispoz. art. 166 alin. 1 și 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, fiind vorba de despăgubiri materiale și morale solicitate de către reclamant, precum și contestația împotriva unei decizii a angajatorului ce nu face parte din categoria deciziilor ce se regăsesc reglementate în art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, se apreciază însă că sunt întemeiate criticile aduse de către recurent, astfel:
Adresa 8782 din 12.09.2007 emisă de recurenta pârâtă prin care se comunică reclamantului răspunsul Comitetului Executiv privind cererea "Retragerea de ", nu poate fi considerată ca fiind o decizie unilaterală emisă de angajator, decizie ce produce efecte în ceea ce privește încheierea, executarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă a intimatului reclamant.
Acest înscris reprezintă o comunicare, o înștiințare către reclamant prin care i se aduce la cunoștință faptul că nu a fost aprobată cererea sa de înscriere în programul "Retragerea de ".
Motivele ce au stat la baza neaprobării cererii țin, în exclusivitate, de voința angajatorului, fiind de ordin managerial, ținând exclusiv de politica și interesele angajatorului.
Din însăși conținutul adresei reiese faptul că la luarea măsurii de către angajator au fost analizate pentru fiecare salariat îndeplinirea condițiilor de includere în program raportat la rațiunea și politica angajatorului.
În condițiile aprobării cererii altor salariați nu se poate vorbi de existența unei discriminări, atâta timp cât pentru existența acesteia este necesar să vorbim de condiții identice sau cel puțin analoage, comparabile, cât și existența unor practici lipsite de un scop legitim, bazate de metode care nu sunt adecvate sau necesare.
Atâta timp cât angajatorul are libertatea de verificare și aprobarea cererilor de retragere pentru fiecare angajat, libertate necenzurabilă decât în condițiile criteriilor de management eficient, nu se poate vorbi de existența unei discriminări în alegerile făcute de către acesta cu privire la angajații săi.
Față de cele de mai sus, se constată că cererea reclamantului privind încetarea raportului de muncă în condițiile art. 55 lit. b Codul muncii, este nefondată, atâta timp cât nu se poate vorbi de consimțământul ambelor părți la încheierea raportului juridic.
Instanța nu se poate substitui voinței părților în ceea ce privește încetarea raportului de muncă, căci nu poate aduce atingere principiului libertății contractuale specific desfășurării raportului de muncă dintre părți.
Față de considerentele expuse, constatând că în cauză contractul de muncă al reclamantului a încetat, din inițiativa angajatorului, în condițiile art. 65, 66 Codul muncii, așa cum rezultă din decizia 3013 din 10.12.2007, cererea reclamantului de acordare a compensațiilor prevăzute de programul "Retragerea de " cât și a daunelor morale, este nefondată, constatând că nu se poate vorbi de beneficiul reclamantului privind includerea sa în programul "Retragerea de ".
Se va constata totodată că decizia de desfacere a contractului de muncă emisă de către angajator îndeplinește condițiile de formă și fond cerute de lege, astfel încât contestația promovată împotriva acesteia este nefondată, contestația promovată împotriva acesteia urmând a fi respinsă pentru considerentele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta BANCA COMERCIALĂ SA, împotriva sentinței civile nr. 398 din 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică în totalitate sentința susmenționată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
4 ex/11.12.2008
Tehn.red.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Ioana Moțățăianu, Sorin
