Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 997/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6250/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.997/
Ședința publică de la 24.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.5362/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11036/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B-RA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă prin mandatar, cu procură specială la dosarul de fond, fila 42 și intimata-reclamantă prin consilier juridic Petrof, cu delegație de reprezentare juridică la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, depune la dosar înscrisuri, un exemplar pentru instanță și un exemplar îl comunică părții adverse, prin intermediul președintelui completului.
Reprezentantul mandatar al recurentei-pârâte solicită strigarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de cuprinsul înscrisurilor.
Curtea lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-pârâtă prin mandatar, cu procură specială la dosarul de fond, fila 42 și intimata-reclamantă prin consilier juridic Petrof, cu delegație de reprezentare juridică la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul mandatar al recurentei-pârâte susține că aceste înscrisuri nu au fost prezentate instanței de fond.
Reprezentantul convențional al intimatei-reclamante arată că aceste înscrisuri au fost prezentate la instanța de fond și chiar s-au audiat martori.
Părțile, reprezentate, arată că nu au alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin mandatar, solicită admiterea recursului. Susține că instanța de fond nu a reținut că în fișa postului se menționează că răspunderea gestionarului este angajată alături de șeful de depozit. Arată că recurenta-reclamantă nu avea studii pentru funcția pe care o ocupa și deși a solicitat într-o cerere transformarea postului, aceasta a fost respinsă. Susține că recurentei-pârâte nu i se putea trage răspunderea.
În ceea ce privește cererea reconvențională, solicită să fie admisă.
Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Susține că recurenta-pârâtă a îndeplinit atribuții de gestionare. De asemenea, arată că instanța de fond a reținut în mod legal că gestiunea a aparținut gestionarei iar cheile magaziei, într-un singur exemplar s-au aflat numai asupra sa.
Pe cererea reconvențională pe daunele morale și materiale, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu au fost dovedite. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5362/18.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a-VIII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
A admis cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport B - RA în contradictoriu cu pârâta; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.379,45 lei reprezentând lipsă în gestiune.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă în contradictoriu cu reclamanta Regia Autonomă de Transport B - RA, ca neîntemeiată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut că pârâta este angajata unității reclamante, potrivit contractului individual de muncă din data de 13.03.1984, fiind încadrată în postul de tapițer, iar de la data de 08.01.1985 a îndeplinit si îndeplinește si in prezent funcția de primitor-distribuitor Magazia "Deșeuri feroase si neferoase" conform deciziei nr. 6/07.01.1985 emisă de Directorul general.
Tribunalul nu a putut reține susținerea pârâtei în sensul că nu are încheiat un nou contract individual de muncă sau un act adițional pentru această funcție față de prevederile și reglementările de la acea epocă relative la modificarea unilaterală contractului de muncă iar respectiva decizie de încadrare nu a fost contestată de pârâtă în formele și în termenele prevăzute de lege la acea dată.
Astfel, potrivit deciziei nr. 6/07.01.1985 și a fișei postului de primitor-distribuitor aceasta a fost încadrată în funcție avându-se în vedere și prevederile Legii nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor.
Pârâta își motivează lipsa calității procesuale pasive prin susținerea că în calitatea sa de primitor-distribuitor la Magazia "Deșeuri feroase și neferoase" nu poate fi chemată să răspundă pentru bunurile manipulate sau primite, întrucât o asemenea răspundere revine doar gestionarilor și persoanelor ce ocupă funcțiile expres nominalizate în art. 4 din Decizia nr. 1/27.01.2004 emisă de angajator.
Or, pârâta este chemată în judecată de către reclamantă în temeiul răspunderii patrimoniale a salariatului reglementată de art. 270 din Codul muncii, în conformitate cu care, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În acest context, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului/calitatea procesuală a acestuia este dată de calitatea sa de salariat căruia i se impută un prejudiciu material produs angajatorului din vina și în legătură cu munca sa, calitatea procesuală pasivă fiind analizată numai sub aspectul existenței identității dintre persoana chemată în judecată și persoana pretins obligată în raportul juridic obligațional dedus judecății și se stabilește între reclamant ca angajator ce pretinde repararea unei pagube și pârât, persoana salariată despre care se susține că ar fi produs o pagubă patrimoniului angajatorului, din vina și în legătură cu munca sa, fiind suficientă pentru justificarea calității procesuale pasive dovada existenței identității între persoana pârâtului - salariatul încadrat cu contract individual de muncă și aflat în subordinea angajatorului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Având în vedere că pentru a putea exercita acțiunea în justiție, calitatea cerută pentru acest fapt trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului ce se discută și să aparțină subiectului activ al dreptului, deoarece acțiunea are ca obiect dreptul angajatorului la recuperarea prejudiciului produs patrimoniului acestuia și calitatea procesuală pasivă trebuie să aparțină subiectului pasiv al dreptului, respectiv persoanei salariate considerată a fi diminuat prin fapta sa acest patrimoniu.
Cum în cazul de față raportul juridic obligațional se stabilește între angajator și angajat, salariatul chemat în judecată are calitate procesuală pasivă ca titular al obligației corelative de a nu diminua patrimoniul angajatorului prin fapte culpabile săvârșite în legătură cu munca, fiind fără relevanță din această perspectivă aspecte cum sunt lipsa calității de gestionar, lipsa unor obligații sau atribuții de serviciu, existența unor cauze exoneratoare de răspundere, lipsa faptei ilicite, etc. toate acestea fiind apărări pe fondul cauzei, care pot duce la respingerea cererii ca nefondată sau ca neîntemeiată iar nu la primirea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Față de cele mai sus reținute și văzând și prevederile art. 282 din Codul muncii referitoare la persoanele care pot fi parte în litigiile de muncă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pârâta este angajata unității reclamante, potrivit contractului individual de muncă din data de 13.03.1984, fiind încadrată în postul de tapițer, iar de la data de 08.01.1985 a îndeplinit si îndeplinește si in prezent funcția de primitor-distribuitor Magazia "Deșeuri feroase si neferoase" conform deciziei nr. 6/07.01.1985 emisă de Directorul general.
Cu privire la calitatea de gestionar a pârâtei se reține că aceasta a funcționat și funcționează ca primitor-distribuitor conform Legii nr. 22/1969 privind gestionarii cu atribuții gestionare, fiind singurul gestionar al magaziei "Deșeuri feroase și neferoase" la momentul constatării lipsurilor prin procesul-verbal de la data de 21.11.2006, cu atribuții de primire de deșeuri.
Atribuțiile și sarcinile de serviciu sunt cele precizate în fișa postului și decizia nr. 1/27.01.2004 (aflate la dosar), luate la cunoștința de pârâtă sub semnătura, acestea fiind de depozitare piese și materiale, eliberare piese și materiale, înregistrare operativa, etc. fiind deci implicată în activitatea de gestionare a bunurilor materiale încredințate. În exercitarea acestor atribuții, pârâtei îi revine și răspunderea pentru păstrarea intactă a bunurilor materiale încredințate și obligația de serviciu prevăzută în decizia nr. 1/27.01.2004, la art. 7 de a închide depozitul, magazia și încăperile anexa a acestora la terminarea programului de lucru și de a le sigila cu de plumb, în prezenta personalului de pază.
De asemeni, pârâta avea obligația (conținută în fișa postului) ca prin întreaga activitate să prevină sustragerea pieselor și materialelor, răspunzând material pentru pagubele cauzate în gestiune.
Mai mult, potrivit R (Clasificarea din România) grupa 4131 MAGAZINERI cuprinde ca ocupații componente: gestionar depozit, magazioner, primitor-distribuitor materiale și scule, etc. Potrivit acestor prevederi, contractului individual de muncă și fișei postului pârâta a fost și este gestionară în condițiile Legii nr. 22/1969 răspunzând material conform Codului muncii, Contractului colectiv de muncă al și Regulamentului Intern.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 22/1969 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 54/1994gestionareste acel angajat al unui agent economic, autoritate sau instituție publică, ce are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a unui agent economic iar art. 31 al aceluiași act normativ prevede că angajatul care primește, păstrează, eliberează bunuri fără a avea calitatea de gestionar în înțelesul art. 1, răspunde integral, aplicându-i-se în mod corespunzător prevederile prezentului capitol.
Potrivit legii (art.1) calitatea de gestionar este data de atribuțiile de serviciu și nu de titulatura postului, asimilându-se acestei calități toate persoanele cu atribuții principale de serviciu, primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosința sau deținerea unei societăți.
Din această perspectivă, pârâta, față de atribuțiile postului și atribuțiile exercitate în fapt are calitatea de gestionar în sensul legii.
În legătură cu angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei s-a reținut următoarele:
Astfel, conform art. 270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
În lumina prevederilor legale mai sus enunțate și a termenilor contractuali tribunalul a reținut următoarele:
Art. 24 și art.25 din Legea nr. 22/1969 modificată instituie în sarcina gestionarului încadrat în baza unui contract individual de muncă, o prezumție relativă de culpă pentru daunele directe produse în legătură cu munca sa de gestiune în cadrul unității unde lucrează, aceasta putând face însă dovada nevinovăției sale.
În urma controlului financiar-contabil efectuat în data de 20.11.2006 la punctul de lucru pe care aceasta îl gestiona potrivit atribuțiilor din fișa postului, s-a constatat un minus în gestiune în valoare de 13101,24 lei, potrivit procesului de constatare din 21.11.2006 semnat de pârâtă, minusuri de care pârâta este răspunzătoare în temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 54/1994 de modificare a Legii nr. 22 din 18 noiembrie 1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătura cu gestionarea bunurilor și art. 270 din Codul muncii.
În acest caz actul de constatare a lipsei în gestiune, în speță procesul verbal din 21.11.2006, creează în sarcina gestionarului o prezumție de culpă, pe care pârâta o poate răsturna făcând dovada contrară prin acte care să probeze inexistența lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa.
Din Raportul Comisiei de cercetare a evenimentului sesizat de pârâtă, nr. -/3011.2006 și din actele dosarului rezultă că pârâta în calitate de primitor-distribuitor a gestionat în fapt bunurile aflate la Magazia de "Deșeuri feroase și neferoase", la care s-a constatat minusul în gestiune în sumă de 10379,45 lei din spațiul de depozitare format din containerul situat în zona porții nr. 2, situație în care actul de constatare a lipsei de gestiune, în speță procesul-verbal și raportul de inventariere din data de 21.11.2006 - creează în sarcina sa o prezumție relativă de culpă, pe care pârâta gestionară nu a răsturnat-o făcând dovada contrară prin acte care să probeze inexistența lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa.
Cu privire la contravaloarea minusului în gestiune în cuantum de 10.379,45 lei Tribunalul a constatat că acesta a fost determinat conform repartizării dispuse în Raportul de cercetare ( anexa 3) și procesul-verbal de inventariere potrivit căruia valoarea prejudiciului a fost stabilita avându-se în vedere prețurile de valorificare a deșeurilor prevăzute în contractul nr.1363C/14.07.2006.
Pârâta nu a contestat modul de calcul și evaluare al prejudiciului, astfel încât, pe lângă calitatea de salariat și gestionar a salariatului și dovada si întinderea prejudiciului în patrimoniul reclamantului este dovedit în cauză.
În legătură cu acest prejudiciu și cu lipsa unei fapte ilicite, Tribunalul nu a putut reține apărările pârâtei în sensul că lipsa în gestiune se datorează modului deficitar de organizare a depozitului de către conducerea societății, întrucât acesteia îi revenea în timpul gestionării bunurilor obligația să ceară în scris societății să ia măsuri de dotare sau alte măsuri pentru efectuarea în bune condiții a operațiunilor sau să aducă la cunoștință în scris cazurile în care cei cu care pretinde că gestionează dau dovadă de incorectitudine, aspecte în legătură cu care pârâta nu a sesizat unitatea și nici nu a propus măsurile ce se impuneau pentru protejarea materialelor gestionate.
Tribunalul nu a putut reține în apărare susținerile pârâtei în sensul că evenimentul care a cauzat prejudiciul s-ar înscrie în riscul normal al serviciului, așa cum este reglementat de art. 270 alin. 2 din Codul muncii sau faptei personale a angajatorului, astfel încât ne-am afla în prezența unei cauze exoneratoare de răspundere, întrucât aspecte precum complexitatea activității, volumul mare de muncă, personalul insuficient, plasarea magaziilor și depozitelor în aer liber și lipsa acestora de măsuri de protecție ar fi fost cauze de exonerare de răspundere numai în condițiile în care, pe de o parte salariata pârâtă și-ar fi îndeplinit în timpul gestionării bunurilor obligația să ceară în scris unității să ia măsuri de dotare sau alte măsuri pentru efectuarea în bune condiții a operațiunilor sau să aducă la cunoștință în scris cazurile în care cei cu care pretinde că gestionează dau dovadă de incorectitudine, aspecte în legătură cu care pârâta nu a sesizat unitatea și nici nu a propus măsurile ce se impuneau pentru protejarea materialelor gestionate iar pe de altă parte, riscul normal al serviciului și fapta persoanei prejudiciate pot constitui cauză de exonerare de răspundere numai în condițiile în care, aceste împrejurări - factorii de risc și fapta persoanei prejudiciate sunt cauza principală a producerii prejudiciului, astfel încât este necesar ca, anterior sau concomitent cu această faptă, să nu fi existat o faptă ilicită și vinovată a pârâtei care să fi provocat, să fi pus în mișcare ori să fi influențat desfășurarea acelei fapte, a acelui eveniment sau a acelei situații care a dus la crearea prejudiciului.
Pârâta a fost singura gestionară pe gestiunea Departament materiale feroase și neferoase, iar de la ultima inventarie periodica (09.10.2006) până la constatarea lipsurilor în gestiune (p/v de inventariere din 21.11.2006) a deținut asupra sa cheile magaziei, fiind singura persoană care a închis și deschis depozitul iar la plecarea în concediul de odihnă (03.11.2006) nu a asigurat prin sigilare și predare magazia în discuție, conform art. 7 din Decizia nr. 1/2004 făcându-se astfel vinovată, în exclusivitate pentru lipsurile constatate, întrucât nu s-a putut dovedi existența unor cauze obiective care exclud culpa sa.
Câtă vreme răspunderea pentru gestiunea încredințată îi revine pârâtei aceasta avea obligația personală de predare a containerelor cupru, pe care a neglijat-o anterior evenimentului din data de 03.11.2006 (după eveniment procesele verbale de predare - primire prezintă constant semnătura paratei la poziția containere cupru), cu consecința de a nu putea transmite responsabilitatea cu privire la aceste depozite către personalul de pază.
De remarcat că și în situația în care pârâta ar fi predat această locație către personalul de pază, acesta din urmă răspunde numai pentru integritatea sigiliului și încuietorilor sau pentru integritatea depozitului, spațiului, încăperii, etc. încredințate spre pază iar nu și pentru bunurile aflate în gestiunea angajaților ce au calitatea de gestionar, aceștia rămânând în continuare răspunzători pentru bunurile pe care le gestionează în situația în care sigiliile, încuietorile, încăperile, magaziile, depozitele, etc. încredințate personalului de pază și în care aceste bunuri se găsesc rămân intacte.
Or, singura faptă imputabilă pârâtei constă în aceea că la terminarea programului de lucru în data de 03.11.2006 nu a procedat la sigilarea ambelor locații ale depozitului, în prezența personalului de pază și nu a predat către organele de pază magazia aflată în locația de lângă Poarta 2, pe bază de proces-verbal de predare-primire, conform prevederilor art. 7 din Decizia internă nr. 1/2004, păstrând asupra sa singurele chei de acces pentru ambele magazii, în condițiile în care magaziile au fost deschise chiar de către pârâtă la întoarcerea din concediul de odihnă și în condițiile în care aceasta nu a reușit să dovedească faptul că există o altă cauză a lipsurilor constatate în această gestiune, respectiv că aceste lipsuri s-ar fi produs chiar și în situația în care ar fi predat la plecarea în concediu locația în discuție către personalul de pază pe bază de proces-verbal conform reglementărilor interne sau că această neglijență a pârâtei în predarea depozitului este total străină de situația care a dus la crearea prejudiciului și nu a influențat în nici un fel desfășurarea faptei, a evenimentului sau a situației care a dus la crearea prejudiciului, astfel încât acesta s-ar fi produs oricum și ar fi fost factorul determinant al prejudiciului (cum ar fi cazul unui incendiu, a unei inundații sau a altui eveniment fără legătură cauzală cu fapta imputată pârâtei).
Astfel, în cazul dat câtă vreme nu s-a dovedit că eventuala neglijență a angajatorului în gestionarea activității de depozitare este singura și principala cauză a prejudiciului și prin dovedirea acesteia se poate demonstra lipsa totală a vinovăției salariatei pârâte în producerea prejudiciului (în sensul că nu se poate demonstra că luarea unor măsuri de organizare speciale de către angajator ar fi putut împiedica producerea prejudiciului în condițiile date, respectiv și în situația în care salariata nu și-ar fi îndeplinit atribuția de a preda încăperea în discuție către personalul de pază la plecarea în concediul de odihnă), această faptă nu are drept consecință exonerarea de răspundere a pârâtei ci numai o simplă diminuare a vinovăției, nerelevantă pentru înlăturarea răspunderii, de vreme ce răspunderea este angajată și pentru culpa cea mai ușoară, întrucât, în acest caz vinovăția salariatei există iar simpla împrejurare că faptei ilicite i s-ar adăuga, în concurs, fapta persoanei păgubite însăși, ca element deopotrivă cauzal, nu este de natură să înlăture răspunderea, cel mult, în acest caz se va putea pune o problemă de diminuare a despăgubirii și aceasta dacă și în măsura în care s-ar putea dovedi întinderea participării cauzale concurente a faptei angajatorului.
Din această perspectivă, împrejurarea că angajatorul nu ar fi anunțat organele abilitate ale poliției în legătură cu ruperea sigiliului la prima ușă din cele două ale depozitului de materiale neferoase situat în zona la data de 18.11.2006, când s-ar fi constatat această împrejurare de către ofițerul de serviciu care l-a și consemnat, nu este de natură a transfera răspunderea în sarcina angajatorului câtă vreme, lipsurile imputate pârâtei nu sunt cele constatate la magazia în discuție, la care s-a sesizat ruperea sigiliului și pe care pârâta a și predat-o personalului de pază și în legătură cu care angajatorului i s-ar putea imputa o atitudine pasivă cu privire la neanunțarea unei posibile forțări a intrării ci, pârâtei i se impută lipsurile descoperite la venirea din concediul de odihnă la magazia nepredată organelor de pază și în condițiile în care la aceasta din urmă, sigiliile fiind intacte și neexistând urme de efracție sau spargere nu existau motive pentru sesizarea organelor de poliție astfel încât lipsurile nu au putut fi descoperite decât la deschiderea depozitului de către pârâtă cu cheile aflate asupra sa, moment la care au fost anunțate și organele de poliție.
Or, din această perspectivă, chiar reținându-se împrejurările relevate de pârâtă, referitoare la lipsa unor măsuri eficiente de prevenire a sustragerilor și de asigurare a spațiilor de depozitare, Tribunalul a constatat că în circumstanțele concrete ale cauzei, câtă vreme din probele dosarului nu se poate reține că prejudiciul este urmarea acestor "nereguli" și modului deficitar de organizare a depozitelor iar obligația salariatei în timpul gestionării bunurilor de a solicita în scris societății să ia măsuri de dotare sau alte măsuri pentru efectuarea în bune condiții a operațiunilor sau să aducă la cunoștință în scris cazurile în care cei cu care pretinde că gestionează dau dovadă de incorectitudine și de a propune măsurile ce se impun pentru protejarea materialelor gestionate cât și obligația de a proceda la sigilarea ambelor locații ale depozitului, în prezența personalului de pază, conform prevederilor art. 7 din Decizia internă nr. 1/2004, trebuia respectată indiferent de existenta acestor împrejurări sau deficiente.
Tribunalul a constatat că reclamanta a făcut dovada faptei ilicite a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa.
În cauză nu sunt aplicabile nici prevederile art. 28 din Legea nr. 22/1969 republicată, în sensul atragerii răspunderii integrale și solidare a persoanei cu funcție de răspundere care a angajat-o pe pârâtă în funcția de gestionar fără respectarea condițiilor de studii și stadiu prevăzute în articolele 3 și 38, întrucât, potrivit prevederilor art. 3 litera din Legea nr. 22/1969 modificată, poate fi gestionar cel care a împlinit vârsta de 21 ani, a absolvit școala generală sau o școală echivalentă și are cunoștințele necesare pentru a îndeplini această funcție, iar potrivit aceluiași articol literele a și b, în funcție de complexitatea gestiunilor, de natura și valoarea bunurilor și de cunoștințele ce le implică gestionarea lor, unitățile sau agenții economici ce iau măsuri de gestionarea bunurilor pot stabili categoriile de gestiuni pentru care gestionarul trebuie să fi absolvit liceul ori o școală profesională în specialitatea corespunzătoare gestiunii sau o școală echivalentă și să aibă un anumit stagiu în munca de gestionar sau categoriile de gestiuni pentru care funcția de gestionar poate fi îndeplinită și de cel care a împlinit vârsta de 18 ani, legea permițând și organizarea unor categorii de gestiuni mai puțin complexe în funcție de natura și valoarea bunurilor și de cunoștințele ce le implică gestionarea lor, pentru care se cere ca gestionarul să fi absolvit școala generală sau o școală echivalentă și să dețină cunoștințele necesare pentru a îndeplini această funcție, cum este și gestiunea încredințată pârâtei care datorită specificului sau - deșeuri neferoase si feroase din dezmembrări si producție - face ca rulajul gestiunii documentelor să fie mic, pârâta îndeplinind în acest caz condițiile de studii și cerința de a avea cunoștințele necesare pentru a îndeplini această funcție.
În acest context, față de probele dosarului și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Tribunalul a constatat că reclamanta a făcut dovada în cauză a existenței și întinderii prejudiciului, a faptei ilicite a salariatei în legătură cu munca, a vinovăției acesteia în legătură cu acest prejudiciu, astfel încât, în lipsa administrării unor probe din care sa rezulte contrariul, întrucât în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 alin.1 din Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 10.379,45 lei reprezentând lipsă în gestiune.
Cu privire la cererea reconvențională prin care reclamanta solicită constatarea calității de " de depozit" si majorarea salariului conform grilei de încadrare, așa cum prevede contractul colectiv de muncă încheiat cu, având în vedere prevederile art. 4 din Decizia nr. 1 din 27.01.2004 conform căruia " de secții, ateliere, depozite, magazii, etc. răspund pentru păstrarea intacta a bunurilor materiale încredințate", astfel încât atribuțiile postului deținut de magaziner corespund postului de șef depozit in cadrul societății, Tribunalul a reținut următoarele:
Schimbarea încadrării funcției din primitor - distribuitor in șef depozit presupune pe de o parte modificarea structurii organizatorice a reclamantei pârâte, în condițiile în care potrivit prevederilor art. 40 alin. 1 litera a) acesta este unul din atributele angajatorului, acesta neputând fi obligat la o anumită structură organizatorică decât în măsura în care aceasta este prevăzută de lege și pentru respectarea unor prevederi legale iar existența unui post de primitor-distribuitor care presupune și atribuții de gestiune nu impune transformarea acestui post în depozit, fiind fără relevanță împrejurarea că ambele posturi implică acte de gestiune potrivit legii.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 22/1969 modificată, poate fi gestionar cel care a împlinit vârsta de 21 ani, a absolvit școala generală sau o școală echivalentă și are cunoștințele necesare pentru a îndeplini această funcție, iar potrivit aceluiași articol literele a) și b), în funcție de complexitatea gestiunilor, de natura și valoarea bunurilor și de cunoștințele ce le implică gestionarea lor, unitățile sau agenții economici ce iau măsuri de gestionarea bunurilor pot stabili categoriile de gestiuni pentru care gestionarul trebuie să fi absolvit liceul ori o școală profesională în specialitatea corespunzătoare gestiunii sau o școală echivalentă și să aibă un anumit stagiu în munca de gestionar sau categoriile de gestiuni pentru care funcția de gestionar poate fi îndeplinită și de cel care a împlinit vârsta de 18 ani.
Or, potrivit organizării interne a reclamantei la nivelul acesteia s-a stabilit în funcție de complexitatea redusa a gestiunii, de natura și valoarea bunurilor și de cunoștințele ce le implică gestionarea lor categorii de gestiuni pentru care gestionarul a absolvit școala generală sau o școală echivalentă și are cunoștințele necesare pentru a îndeplini această funcție, cum este și gestiunea încredințată pârâtei care datorită specificului sau - deșeuri neferoase si feroase din dezmembrări si producție - face ca rulajul gestiunii documentelor să fie mic, gestionarii cumulând toate atribuțiile gestionare prevăzute de Legea nr. 22/1969 fără a fi subordonați unui șef de depozit si fără a fi numiți șefi de depozit pentru acest fapt cât și gestiuni complexe pentru care gestionarul trebuie să fi absolvit liceul ori o școală profesională în specialitatea corespunzătoare gestiunii sau o școală echivalentă și să aibă un anumit stagiu în munca de gestionar pentru care însă pârâta-reclamantă nu are calificarea necesară, pârâta fiind absolventă de Școală Profesională în meseria de confecționer îmbrăcăminte și nu de Școală Profesională specialitatea corespunzătoare gestiunii, îndeplinind doar cerința de a avea cunoștințele necesare pentru a îndeplini această funcție.
Nu se poate reține că angajarea răspunderii în calitate de gestionar necesită numirea în funcția de șef depozit întrucât răspunderea pentru bunurile încredințate este deopotrivă atrasă și de postul de primitor-distribuitor, art. 7 din decizia nr. 1/27.01.2004 neavând un conținut limitativ, referindu-se prin raportare la art. 4 la toate persoanele care au obligația de a răspunde pentru păstrarea bunurilor materiale încredințate.
Cu privire la capătul de cerere din cererea reconvențională prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul produs asupra onoarei și reputației profesionale și asupra imaginii create în unitate, având in vedere prejudiciul ce i s-a cauzat in urma "prelucrării evenimentului înregistrat și a consecințelor acestuia, cu toți factorii implicați in activitatea de aprovizionare depozitare" așa cum s-a dispus la punctul 9 din raportul întocmit de comisia de cercetare, față de împrejurarea că din anul 1984 de când este angajata la și până în prezent nu a primit nici măcar un avertisment demonstrând si in acest mod buna sa credința, și pentru faptul că în cursul cercetării evenimentului, comisia desemnata a plecat de la premisa ca trebuie sa plătească cineva contravaloarea materialelor, neținând cont de probele, argumentele, situațiile anterioare similare acesteia, susținerile sale nefiind luate in calcul, Tribunalul a constatat că daunele solicitate cu acest titlu, se încadrează în categoria prejudiciului personal nepatrimonial, aflându-se pe tărâmul solicitării reparării unui prejudiciu de imagine și a unei suferințe psihice, respectiv a reparării unui prejudiciu moral.
Față de cele mai sus reținute, Tribunalul a reținut că în cazul de față instanța are a se pronunța numai cu privire la existența unui prejudiciu de imagine și personal nepatrimonial suferit de reclamant în directă legătură cu urmările evenimentelor de după data de 20.11.2006 și a raportului nr. -/30.11.2006, prin care s-a reținut vinovăția sa în producerea evenimentului, la întinderea acestui prejudiciu personal nepatrimonial și la existența unei fapte ilicite cauzatoare a prejudiciului reclamat.
Or, acordarea unor daune morale în cazul dat este condiționată de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus salariatului, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată, întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însăși existența măsurilor de control și de recuperare a prejudiciului, cercetarea evenimentului, întocmirea unui raport, prelucrarea evenimentului în scopul prevenirii pe viitor a unor alte asemenea evenimente, chiar dacă aceste măsuri au avut ca și urmare producerea unor suferințe psihice sau chiar fizice salariatei în cauză, iar susținerea reclamantei pârâte în sensul lezării imaginii cât și a existenței unor consecințe negative pe planul raporturilor sociale și profesionale, chiar plauzibile în astfel de situații, nu pot fi primite de Tribunal, câtă vreme nu se poate reține vreo faptă ilicită și culpabilă a intimatei în legătură cu acest prejudiciu, cererea reclamantului de acordare a unor daune morale în compensarea suferinței sale fizice și psihice este nefondată, a fost respinsă ca atare.
De asemenea nu au fost dovedite nici restul susținerilor contestatoarei cu privire la tratamentul diferențiat la care a fost supusă la momentul prelucrării evenimentului înregistrat si a consecințelor acestuia, cu toți factorii implicați in activitatea de aprovizionare depozitare, cu consecința respingerii în totalitate a acestui capăt de cerere, aceste practici neputând fi deduse doar din întocmirea unor rapoarte uzuale în astfel de situații sau din emiterea unor somații prin care să i se solicite salariatului acoperirea de bunăvoie a prejudiciului produs, câta vreme aceasta este procedura folosită de angajator în astfel de situații față de toți salariații iar alte fapte de deosebire sau alte restricții nu au putut fi nici identificate și nici dovedite.
Cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 RON ce reprezintă daune materiale ce constau in prejudiciul adus, in sensul ca, începând de la acel eveniment până în prezent a avut de suferit din punct de vedere medical atât fizic cât și psihic astfel cum ar rezulta din înscrisurile ce se afla la dosarul medical, Tribunalul a reținut că art. 269 alin. (1) din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin - Legea nr. 237/2007, prevede atât răspunderea angajatorului pentru prejudiciul material cât și pentru prejudiciul moral suferit de salariat, însă condiționează evident această răspundere de producerea prejudiciului moral în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, de dovedirea faptei culpabile a angajatorului și în directă legătură cauzală cu prejudiciul suferit.
Or, despăgubirea salariatului nu poate interveni în lipsa îndeplinirii tuturor acestor condiții cumulative, astfel încât, cum existența unui prejudiciu patrimonial dedus din îmbolnăvirea reclamantei în legătură cu serviciul nu a fost dovedită cu probele administrate în cauză (nefiind suficientă simpla afirmare a acestui prejudiciu). Probatoriul administrat în acest sens este insuficient, întrucât nu se poate face dovada unei legături directe de cauzalitate între actele și faptele angajatorului și afecțiunile medicale acuzate de reclamantă, cele două prescripții medicale depuse la dosar și actele din dosarul medical dovedind doar existența unor afecțiuni obișnuite și prescrierea unei medicații pe fondul unor asemenea probleme medicale, despre care însă nu se cunoaște dacă au fost declanșate sau accentuate de aceste evenimente și pentru care nu se poate reține vreo culpă a intimatei în legătură directă cu starea de boală a salariatei.
în plus, nu s-au putut produce dovezi din care să rezulte caracterul cert, lichid și exigibil al acestui prejudiciu.
Și din situația financiară depusă de reclamanta-pârâtă rezultă că salariata nu a avut nici o zi de concediu medical din 2006 până în prezent, astfel încât problemele medicale acuzate nu au împiedicat-o să-și desfășoare munca și nu au afectat-o material din acest punct de vedere.
Astfel, nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu (pagubă, daună), prejudiciu ce în cazul dat constă în efectul negativ suferit de reclamantă ca urmare a faptei ilicite a reclamantei pârâte, situație în care, reținând că reclamantei îi revenea sarcina probării acestor aspecte, a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâta, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9. pr. civ.
În motivarea recursului se arată, în esență că, nu au fost reținute în motivarea hotărârii elemente esențiale în soluționarea prezentei cauze.
Instanța de fond nu a avut în vedere probatoriul depus (și nedepus) la dosarul cauzei limitându-se în motivarea sa doar la interpretarea cererii principale, a întâmpinării și a cererii reconvenționale, dar și aceasta interpretare a fost părtinitoare.
Prin încheierile de ședință, de la ultimele două termene înainte de a rămâne în pronunțare în prezenta cauză, instanța de fond a pus în vedere reclamantei să depună la dosar procesele-verbale de predare-primire a magaziei tip container pe toata perioada cât pârâta se afla în concediu de odihnă, respectiv în perioada 03.11.2006-20.11.2006. Recurenta a subliniat că, la ultimul termen de judecată, în momentul când părțile au început să pună concluzii pe fondul cauzei, a fost depus un stat de funcții și o organigrama (neconcludenta) dar nu organigrama societății, din care să rezulte numărul persoanelor necesare pe postul pe care îl ocup și subordonarea acestora.
Reclamanta, în mod intenționat s-a eschivat de la obligația legala de a depune înscrisurile solicitate, iar instanța de fond nu a sancționat în nici un fel această atitudine.
Având În vedere acest aspect, precum și faptul că în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, Regia Autonoma de Transport B trebuia să depună înscrisurile solicitate de instanța de judecata, (procesele verbale de dare-primire în perioada menționată precum și organigrama societății din care să rezulte atât subordonarea muncitorilor cât și a personalului ).
Așadar, recurenta critică, în esență, hotărârea tribunalului pentru aprecierea probatoriului și aprecierea asupra culpei angajatorului.
Analizând criticile astfel exprimate, curtea le găsește nefondate.
Astfel, analizând judicios și coroborat probatoriul administrat, tribunalul a pronunțat o sentință temeinică și legală.
Corect s-a reținut că, potrivit deciziei nr. 6/07.01.1985 și a fișei postului de primitor-distribuitor aceasta a fost încadrată în funcție avându-se în vedere și prevederile Legii nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor
Cu privire la calitatea de gestionar a pârâtei se reține că aceasta a funcționat și funcționează ca primitor-distribuitor conform Legii nr. 22/1969 privind gestionarii cu atribuții gestionare, fiind singurul gestionar al Deșeuri feroase și neferoase la momentul constatării lipsurilor prin procesul-verbal de la data de 21.11.2006, cu atribuții de primire de deșeuri.
În exercitarea acestor atribuții, pârâtei îi revine și răspunderea pentru păstrarea intactă a bunurilor materiale încredințate și obligația de serviciu prevăzută în decizia nr. 1/27.01.2004, la art. 7 de a închide depozitul, magazia și încăperile anexa a acestora la terminarea programului de lucru și de a le sigila cu de plumb, în prezenta personalului de pază.
Din această perspectivă, pârâta, față de atribuțiile postului și atribuțiile exercitate în fapt are calitatea de gestionar în sensul legii.
Din Raportul Comisiei de cercetare a evenimentului sesizat de pârâtă, nr. -/3011.2006 și din actele dosarului rezultă că pârâta în calitate de primitor-distribuitor a gestionat în fapt bunurile aflate la Magazia de Deșeuri feroase și neferoase, la care s-a constatat minusul în gestiune în sumă de 10379,45 lei din spațiul de depozitare format din containerul situat în zona porții nr. 2, situație în care actul de constatare a lipsei de gestiune, în speță procesul-verbal și raportul de inventariere din data de 21.11.2006 - creează în sarcina sa o prezumție relativă de culpă, pe care pârâta gestionară nu a răsturnat-o făcând dovada contrară prin acte care să probeze inexistența lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa.
Cu privire la contravaloarea minusului în gestiune în cuantum de 10.379,45 lei Tribunalul a constatat că acesta a fost determinat conform repartizării dispuse în Raportul de cercetare ( anexa 3) și procesul-verbal de inventariere potrivit căruia valoarea prejudiciului a fost stabilita avându-se în vedere prețurile de valorificare a deșeurilor prevăzute în contractul nr.1363C/14.07.2006.
Pârâta nu a contestat modul de calcul și evaluare al prejudiciului, astfel încât, pe lângă calitatea de salariat și gestionar a salariatului și dovada si întinderea prejudiciului în patrimoniul reclamantului este dovedit în cauză.
Câtă vreme nu s-a dovedit că eventuala neglijență a angajatorului în gestionarea activității de depozitare este singura și principala cauză a prejudiciului și prin dovedirea acesteia se poate demonstra lipsa totală a vinovăției salariatei pârâte în producerea prejudiciului (în sensul că nu se poate demonstra că luarea unor măsuri de organizare speciale de către angajator ar fi putut împiedica producerea prejudiciului în condițiile date, respectiv și în situația în care salariata nu și-ar fi îndeplinit atribuția de a preda încăperea în discuție către personalul de pază la plecarea în concediul de odihnă), această faptă nu are drept consecință exonerarea de răspundere a pârâtei ci numai o simplă diminuare a vinovăției, nerelevantă pentru înlăturarea răspunderii, de vreme ce răspunderea este angajată și pentru culpa cea mai ușoară, întrucât, în acest caz vinovăția salariatei există iar simpla împrejurare că faptei ilicite i s-ar adăuga, în concurs, fapta persoanei păgubite însăși, ca element deopotrivă cauzal, nu este de natură să înlăture răspunderea, cel mult, în acest caz se va putea pune o problemă de diminuare a despăgubirii și aceasta dacă și în măsura în care s-ar putea dovedi întinderea participării cauzale concurente a faptei angajatorului.
Așadar, Curtea reține că în mod cert s-a apreciat probatorul cu privire la vinovăția recurentei.
Cât privește riscul normal al serviciului drept cauză exoneratoare de răspundere, Curtea observă că aceasta este o apărare nouă, formulată pentru prima oară în recurs.
Mai departe, cererea reconvențională formulată în cauză de către recurentă a fost de asemenea corect soluționată.
În ceea ce privește daunele-morale solicitate, se apreciază că cererea contestatoarei, admisibilă în principiu, trebuie să-și găsească suport în prejudiciul moral suferit de reclamantă pe planul aprecierii sociale a conduitei sale sau priceperii profesionale a acesteia în legătură cu munca sa.
Aceasta presupune, însă, probațiunea existenței unui prejudiciu moral adus contestatoarei, prejudiciu a cărei întindere, de o anumită gravitate, să fie probată sau prezumată și în legătură cu care repararea patrimonială să fie de natură a-l acoperi total s-au parțial.
Pentru motivele arătate și în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.5362/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11036/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT B-RA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.H/th.red.
2ex-12.03.2010
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
