Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 999/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4894/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.999/
Ședința publică de la 24.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1175/15.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, la care a anexat și note scrise, cerere înregistrată la dosar la data de 07.01.2010, după care,
Curtea admite cererea de redeschidere a judecatii, în temeiul art.245 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea formulată pe rolul Tribunalului Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale înregistrată sub nr- din 3 martie 2009, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, Ministerul Economiei Finanțelor, cu citarea în calitate de expert a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să fie obligați pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% aferent perioadei 2004-2008 în sumă de 8.865 lei, precum și la suma de 1084 lei reprezentând coeficientul de indexare la zi.
Prin sentința civilă nr.1175/15.06.2009, Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesule pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției și Libertăților pentru perioada 2004 - februarie 2006; a respins acțiunea formulată de reclamantă, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca nefondată pentru restul perioadei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca excepția lipsei calității procesuale
pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este intemeiata, de inexistența raporturilor juridice dintre reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor si de imprejurarea ca pârât poate fi numai persoana despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, situație în care nu se regăsește Ministerul Economiei și Finanțelor. Prin urmare acțiunea a fost respinsă împotriva acestui pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pe perioada 2004-2006 invocată atât de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cât și de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta a fost admisa cu motivarea ca potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat,precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Tot astfel, în conformitate cu dispozițiile art.1 - alin.1 din Decretul nr.167/1958 "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege" iar la art.3 se dispune expres că " termenul prescripției este de 3 ani".
Față de dispozițiile legale suscitate, raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată - 26 martie 2009, rezultă că pentru perioada 2004 - februarie 2006 dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.
Pe fondul cauzei instanța de fond a constatat că sporul de confidențialitate se acordă, potrivit art.3 din legea nr.444/2006: cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul în cauză. Or, reclamanta nu face parte din categoriile enumerate mai sus și nu este îndreptățită la acordarea sporului de confidențialitate, neexistând temei legal.
Instanța de fond nu a reținut nici existența unei stări de discriminare în cauză, față de împrejurarea că prin deciziile nr.818, 819 și 820 din 3 iulie 2008 Curtea Constituțională a statuat că prevederile art.1, al.2 alin.3, art.3 și art.27 al.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurenta-reclamantă, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Cu privire la excepțiile invocate de MFP și MJ, arata ca paratul MFP are calitate procesuala pasiva in cauza, de calitatea sa de ordonator principal de credite (cum susține însuși pârâtul în întâmpinare), alături de Ministerul Justiției, potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.500/2002, art.7 din nr.HG83/2005, cu modificările și completările ulterioare, art.10 alin.5 din nr.HG34/2009. obligării, plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, deși nu-i este conferită de lege, prin atribuția derulării procesului legislativ privind întocmirea proiectului de lege bugetară, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale Ministerului Justiției, implicit sunt afectate fondurile din bugetul de stat ce au fost alocate și virate sumele pentru despăgubirile pretinse în cauză din drepturi salariale, iar potrivit tabelului anexat la dosarul de fond al cauzei, sumele au fost încasate de colegi în luna martie 2009.
Recurenta mai sustine ca în cauză nu sunt incidente dispozițiile privind prescripția extinctivă prevăzute de art. 1 alin.1 din Decret 167/1958 reținute de instanța de fond, ci dispozițiile invocate prin acțiunea introductivă, respectiv art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si combaterea formelor de discriminare.
In ceea ce privește respingerea acțiunii pe fond, urmează a se avea în vedere că prin acțiunea formulată s-a solicitat obligarea pârâților la calcularea, includerea în planul de buget și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 15% de confidențialitate, începând cu anul 2004 la zi și în continuare, având în vedere că reclamanta îndeplineste funcția de grefier la compartimentul executări penale, iar prin natura obligațiilor de serviciu a gestionat informații clasificate în conformitate cu dispozițiile art. 28 din Legea 182/2002, deținând în acest sens și certificat ORNISS.
Ministerul Economiei și Finanțelor a inclus în buget iar Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Teleorman au aprobat și acordat efectiv personalului auxiliar din cadrul Judecătoriei de Vede drepturile salariale cuvenite cu titlu de spor de confidențialitate de 15% pentru perioada 2004 - 2008 și în continuare, astfel cum s-a dispus prin sentințele definitive și executorii pronunțate de instanța de fond, dar exceptând persoanele față de care fuseseră pronunțate hotărâri irevocabile prin care nu le-a fost recunoscut acest drept.
In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că, în măsura în care drepturile salariale, deci inclusiv sporul de confidențialitate de 15%, sunt prevăzute de legislația națională, drepturile respective caracterul de drepturi patrimoniale, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 potrivit căruia "Orice persoană fizică. are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din cauza unei utilități publice și în condițiile prevăzute de lege."
Mai mult decât atât, prin decizia nr. 46 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 15 decembrie 2008, în soluționarea recursului în interesul legii, față de practica neunitară a instanțelor naționale, s-a stabilit că, potrivit art.99 alin.1 lit. d din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, personalului auxiliar, cu completările și modificările ulterioare, raportat la art.16 alin.1, 2 din Codul d eontologic al magistraților, judecătorii au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară.
In consecință, recurenta solicita a se constata că este singurul grefier din instanță care nu a beneficiat de acest spor, iar prin natura meseriei pe care o practica de 18 ani ca grefier la compartimentul executări penale se consider discriminată din acest punct de vedere, în ceea ce privește condițiile de salarizare, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și combaterea formelor de discriminare și în temeiul art. 25 lit. A din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire la art. 329 din Codul d e procedură civilă, se impune admiterea recursului și admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit principiuluinon reformatio in peius, nu se poate agrava situata partii in propria cale de atac. Acest principiu a fost avut in vedere de C pentru a nu invoca din oficiu, conform art. 306 alin. 2.proc.civ. exceptia autoritatii de lucru judecat, desi aceasta este incidenta in cauza si este intemeiata.
Astfel, prin sentinta civila nr. 2052 din 05.12.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman -Sectia Civila, modificata prin decizia civila nr. 937/R din 27.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel B - Sectia a VII-a Conflicte de munca si Asigurari Sociale in dosarul nr- s-a dispus respingerea cererii formulate de reclamanta, impotriva acelorasi parati si avand acelasi obiect, respectiv obligarea la plata sporului de confidentialitate in cuantum de 15% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, pe perioada 2004 la zi si pentru viitor.
In ceea ce priveste cauza celor doua cereri de chemare in judecata, aceasta este identica, reclamanta intemeindu-si pretentiile in ambele procese pe prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, sustinand ca este discriminata in raport de alte categorii de salariati, care beneficiaza de plata acestui spor.
In consecinta, constatand ca este intrunita tripla identitate de obiect, cauza si parti, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta, pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
de solutia asupra exceptiei mentionate, Curtea observa ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs invocate, dar va face scurte consideratii asupra acestora.
In ceea ce priveste calitatea procesuala pasiva a paratului Ministerul Finantelor Publice, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza. Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale instanțelor si parchetelor in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanta nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, in mod corect s-a dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru sumele pretinse cu titlu de despagubiri aferente perioadei 2004-febr. 2006, si sub acest aspect prima instanta a aplicat in mod corect prevederile legale, retinand incidenta prescriptiei extinctive. Sustinerile recurentei, precum ca nu sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, ci cele ale art. 27 din OG nr. 137/2000, nu pot fi retinute, intrucat despagubirile prevazute de acest din urma act normativ pot fi solicitate tot in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termen care a inceput sa curga la data nasterii dreptului la actiune, adica la data aparitiei cauzei de discriminare invocate si care s-a implinit inainte de sesizarea instantei.
Nici decizia nr. 46/15.12.2008 pronuntata de ICCJ in solutionarea recursului in interesul legii nu schimba situatia in cauza, intrucat Curtea nu poate trece peste autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 2052 din 05.12.2007 pronuntata de Tribunalul Teleorman -Sectia Civila, modificata prin decizia civila nr. 937/R din 27.03.2008 pronuntata de Curtea de Apel B - Sectia a VII-
Decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ are efecte numai pentru viitor si nu poate influenta situatia partilor din procesele care au fost judecate irevocabil anterior solutionarii recursului in interesul legii. De altfel, acesta este si motivul pentru care s-a promovat recursul in interesul legii, intrucat existau hotarari irevocabile contrare date de instante judecatoresti in spete similare.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.1175/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL TELEORMAN, MINISTERUL ECONOMIEI FINANȚELOR, și EXPERT CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
03.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Lizeta Harabagiu, Maria
