Actiune in regres. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 181
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
Grefier: - -
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 1253 din 06 iulie 2009, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului I, și, având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul de registratură s-au depus concluzii scrise formulate de apelantul Statul Român,prin Ministerul Finanțelor Publice,reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului I și de intimații, și.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11 2009,susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 1253/6 iulie 2009 a Tribunalului Iași s-au
Respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului I, str. - nr. 6, C-tin, domiciliat în I, str. - - nr. 17,. 329,. B,. 4. 18, domiciliat în I, str. - nr. 37, -. B,. 3. 1, C-tin, domiciliat în I,-, domiciliat în I,-,. 776,.. 3. 12, domiciliat în-,. 1,.. 9. 2, și domiciliat în I, str. - nr. 115,. 122,. 3. 13.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reținut că pârâții au calitate procesuală pasivă fiind chemați în judecată în calitate de salariați ai Ministerului d e Interne, ca angajați ai
Pe fondul cererii, reține instanța că, la data de 13 iulie 2000, pârâții au exercitat un control conform Legii 12/1990, modificată prin nr.OG 126/ 1998, la trei magazine de desfacere confecții aparținâd Prima, administrator al societății fiind. La două dintre magazine, respectiv la magazinul din strada - nr. 1 și - - nr. 19, administratoarea societății nu a putut prezenta documentele legale de proveniență a mărfurilor expuse spre vânzare, în conformitate cu Legea 12/1990, modificată prin nr.OG 126/1998, art. 1 alin. 2 și anexa 1 A din HG831/ 1997.
Pe data de 14 iulie 2008, administratorul societății, s-a prezentat la poliție, însă nici de această dată nu a prezentat nici un document legal de proveniență, motivând că nu există avize de însoțire a mărfii, deoarece acestea au fost transferate la punctul de lucru din B-dul. -, nr. 48 pentru a fi prezentate Gărzii Financiare și pentru Administrația Financiară care urmează să vină în control.
Pe data de 14 iulie 2000 împotriva C Prima actual I s- luat măsura soluționării contravenționale și dispunerea confiscării mărfii conform Legii nr. 12/1990 modificată prin nr.OG 126/1998, în baza proceselor verbale de sancționare contravențiilor seria Z nr. - și respectiv seria Z nr. -.
S-a mai reținut de tribunal că prezentarea ulterioară a documentelor de proveniență a mărfurilor nu a însemnat că activitatea de control la agentul comercial a fost abuzivă din partea polițiștilor.
S-a mai reținut că dacă statul român a fost nevoit să achite daune pentru un prejudiciu cauzat din nerestituirea unei părți din bunurile ce au fost confiscate, acest lucru nu se datorează conduitei pârâtei de la momentul controlării societății comerciale și al întocmirii procesului - verbal de constatare și sancționare contravențională, și angajaților Ministerului Finanțelor Publice care nu au adus la îndeplinire pe cale legală dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-au anulat în mod irevocabil procesele verbale ale contravenției.
Dacă administratorul Societății Comerciale " Prima" de rea credință fiind a refuzat să indice restul bunurilor ce au fost confiscate, organele Ministerului Finanțelor Publice trebuia să procedeza la eliberarea de obligația de restituire, inclusiv prin recurgerea la oferta reală urmată de consemnațiune.
Neprocedând în acest mod, daunele produse prin întârzierea executării obligației de restituire sunt în sarcina Ministerului Finanțelor Publice. Cât privește daunele create unității comerciale pentru reținerea mărfurilor între data ridicării lor și data deciziei instanței supreme, aceste daune sunt în sarcina administratorului societății comerciale, care a înțeles să facă apărările abia în fața instanței care a soluționat plângerea contravențională.
Împotriva sentinței civile nr. 1253/6 iulie 2003 a Tribunalului Iași au declarat apel Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I.
Se critică sentința apelată pentru următoarele motive:
- prima instanță în mod greșit reținut că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 56 din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului care dispune că: "este absolvit de orice răspundere polițistul care, prin exercitarea în limitele legii a atribuțiilor de serviciu, a cauzat suferințe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora", fapt pentru care nu poate fi angajată răspunderea polițiștilor în cauza de față și nici a comitentului pentru fapta prepușilor săi;
- în mod greșit în prezenta cauză instanța a constatat că poate fi reținută în apărare Decizia Curții Militare de Apel nr. 82/15.04.2003;
- se mai susține că fără îndoială au fost competenți polițiștii să efectueze controlul, atât din punct de vedere personal, cât și teritorial, însă la dosarul cauzei nu fost depusă copia mandatului sau delegației în baza căruia au efectuat acest control;
- conform raportului de expertiză contabilă și suplimentului la acesta, prejudiciul total adus societății reclamante prin activitatea organelor statului este de 5.424.430.872 lei;
- din întregul material probator administrat în cauză ce a format obiectul dosarului de daune a rezultat pe deplin fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu constând în înlocuirea unor procese - verbale și confiscarea abuzivă a mărfii legal dobândită și pentru care existau acte de proveniență legale;
- atât, cât și Prima au imputat agenților constatatori că au săvârșit un abuz de drept în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu alte cuvinte o faptă ilicită, adică ceea ce constituie tocmai fundamentul răspunderii civile delictuale;
- instanța de apel a decis că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative de răspunderi civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu și raport de cauzalitate între acestea) pentru motivul că aplicarea sancțiunilor contravenționale contra uneia dintre reclamante nu ar constitui "faptă săvârșită cu vinovăție sau din greșeală";
- dacă mai multe instanțe nu ar fi constatat vinovăția polițiștilor și nu a Statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, instituția Statului Român nu ar fi promovat prezenta acțiune;
- polițiștii au o răspundere proprie atât față de persoana juridică (Inspectoratul de Poliție a județului I, cât și față de victima prejudiciului, principiul enunțat fiind prevăzut de art. 35 din Decretul 31/1954, conform căruia faptele ilicite ale organelor persoanei juridice atrag răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea;
- chiar dacă legea a instituit răspunderea persoanei juridice pentru fapta ilicită a organelor sale de conducere, suportarea fiscală a prejudiciului trebuie să revină celor vinovați de producerea lor;
- pentru toate aceste motive se solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 1253/6 iulie 2009 a Tribunalului Iași, în sensul admiteri acțiunii Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice în cuantum de 608.443 lei pentru faptele cauzatoare de prejudiciu săvârșite de prepușii Inspectoratului de Poliție a județului
Apelul formulat este neîntemeiat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-, reclamantul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat prezenta acțiune în regres și a chemat în judecată pârâții I, și solicitând obligarea acestora la plata sumei de 608.443 lei reprezentând contravaloarea daunelor morale și materiale achitate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, creditorilor (fosta Prima ) și numitei.
Sunt invocate dispozițiile art. 998 - 999 Cod civil, art. 1000 alin. 1, 2 - 4 Cod civil, Decretul 31/1954, Legea nr. 360/2002 privind statutul polițiștilor.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că la data de 13 iulie 2000, două echipe de polițiști din cadrul Poliției Municipiului I - Secția 3 Poliție - au efectuat un control la trei magazine de desfacere confecții ale Prima cu sediul în I,-, -hica - al cărei administrator era .
La magazinele situate în - nr. 1 și- (chiar sediu unității) s-a constatat că mărfurile expuse spre vânzare nu erau însoțite de documente de proveniență, respectiv de avize de însoțire a mărfurilor, documente ce nu au fost prezentate de administrator nici pe data de 14 iulie 2008, când s-a prezenta la poliție.
Pe data de 14 iulie 2000 împotriva Prima actual I s-a luat măsura sancționării contravenționale și dispunerea confiscării mărfii conform Legii 12/1990, în baza proceselor verbale de sancționare a contravențiilor seria Z nr. - și seria Z nr. -.
Prin decizia civilă nr. 947/6 martie 2002 a Curții Supreme de Justiție s- admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a fost casată decizia civilă nr. 512/26 februarie 2001, a Tribunalului Iași, și respins recursul declarat de Inspectoratul de Poliție I împotriva sentinței civile nr. 16398/22 2000 a Judecătoriei Iași. S-a reținut la cazul în speță că mărfurile supuse comercializării de către Prima în cele două puncte de lucru verificate, aveau acte de proveniență, dar din motive neimputabile petentei, fuseseră transportate la punctul de lucru din B-dul. -,nr. 48, spre a fi verificate de Garda Financiară.
Separat de acțiunea civilă, Prima I și administratorul au formulat plângere penală împotriva polițiștilor - pârâți din prezenta cauză, că prin ordonanța procurorului din 30.05.2001 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a polițiștilor, cu aplicarea unei sancțiuni administrative, potrivit art. 181 Cod penal.
Împotriva acestei ordonanța s-a formulat plângere iar prin sentința nr. 78/2.08.2002 pronunțată de Tribunalul Militar Iașis - dispus scoaterea sub urmărire penală a polițiștilor cu schimbarea temeiului juridic în art. 10 lit. Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 78/2 aprilie 2002 rămasă definitivă în urma respingerii recursului declarat de petenta ( Prima) prin decizia nr. 82 /15 aprilie 2003 Curții Militare de Apel s-a constatat în mod irevocabil că nu se poate reține în sarcina polițiștilor săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal, mai mult chiar că polițiștii fiind în exercițiul atribuțiilor de serviciu, nu s- făcut dovada că, cu știință, nu au îndeplinit un act ori l-au îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta au cauzat o vătămare a intereselor legale ale societății comerciale Prima
În cauză nu s-a făcut dovada de reclamantul Statul Român că pârâții - polițiști prin efectuarea controlului respectiv, a atribuțiilor de serviciu pe care le aveau la momentul controlului au depășit limitele sarcinilor de serviciu chiar fără aprobarea comitentului, a I, care s-ar afla în culpă pentru insuficienta instruire și supraveghere prepușilor săi (nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 1000 alin. 2-4 cod civil).
Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă clar că polițiștii au efectuat controlul în baza unui temei legal și anume în conformitate cu art. 2 și art. 4 din Legea 12/1990 modificată prin OG nr.4. 126/1994, activitatea de control concretizându-se în procesele verbale încheiate.
Prin urmare, instanța nu constată în activitatea de control a polițiștilor la vreo faptă ilicită, cât timp actele de proveniență a mărfii expuse spre vânzare lipseau, administratorul societății justificând existența acestora ulterior în fața instanței de judecată.
Și decizia nr. 1 a Secțiilor Unite Curții Supreme de Justiție prin admiterea recursului în interesul legii a stabilit că în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.1 lit. e din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126/29 august 1998prezentarea ulterioară în fața instanțelor judecătorești a actelorprin care se dovedește provenința licită a bunurilor ce nu erau însoțite în momentul constatării contravenției, de altfel de documente, atrage anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea contravenientului și restituirea mărfii confiscate.
Ca atare, lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor de la locul de comercializare nu poate fi imputată polițiștilor pârâți care au efectuat controlul în limitele legii, potrivit art. 56 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului.
Nu poate fi reținută răspunderea civilă delictuală, neexistând culpă, unul din elementele răspunderii civile delictuale alături de prejudiciu și legătura de cauzalitate.
Prevederile art. 56 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului se coroborează cu dispozițiile art. 55 din același act normativ care stabilește că "încălcarea de către polițist cu vinovăție a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz".
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 236 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelul formulat, cu păstrarea sentinței pronunțate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă se va lua act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței civile nr. 1253/ 06 iulie 2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
29.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Valeria Cormanencu Stanciu
