Acțiune oblică. Decizia 1212/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1310/2009)
Completul 6
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1212
Ședința publică de la 01 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr.405 A din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și intimatul-reclamantul.
are ca obiect - acțiune oblică (partaj judiciar).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentului - pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.12/30.09.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/25.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 25 dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul recurentului-pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,50 lei, consemnată în chitanța nr.-/30.09.2009, pe care o depune la dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Declară că nu are alte probe de solicitat în cauză.
Avocatul intimatei-reclamante declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs, ia din oficiu, pune în discuția părților aspectul încadrării criticilor din motivele de recurs în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.1-9 din Codul d e procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art.306 alin.1 și 3 din Codul d e procedură civilă și art.3021din Codul d e procedură civilă.
Avocatul recurentului-pârât, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în temeiul dispozițiilor art.304 alin.1 pct.9 din Codul d e procedură civilă, apreciind că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în ceea ce privește speța de față.
Arată că la momentul când s-a pronunțat hotărârea pe fondul cauzei de către Judecătoria Sectorului 2 B este de notorietate faptul că piața imobiliară a avut un anumit ritm; având în vedere că de la momentul pronunțării hotărârii de fond și până la începutul anului 2009, piața imobiliară a fost în regres, a avut o involuție, astfel că valoarea imobilelor nu mai corespunde cu valoarea avută cu un an sau doi ani în urmă.
Mai arată că sulta pe care instanța de fond a stabilit-o raportându-se la valoarea imobilului conform raportului de expertiză și dacă recurentul ar proceda la plata acesteia, ar fi pus în situația de a ceda întreg apartamentul care a fost suspus partajului, astfel că valoarea din expertiză de 115 mii de euro nu se mai suprapune cu valoarea actuală a acestui imobil. Consideră că nu din rea voință recurentul nu ar achita această sultă, ci pur și simplu nu poate să înstrăineze acest imobil a cărui valoare a scăzut foarte mult și în acest context cumpărătorii nu sunt abundenți să primească această ofertă întrucât nu sunt bani lichizi. Mai mult, recurentul pe lângă plata acestei sulte este obligat și la plata unui alt debit, astfel că acesta se află în situația de a nu mai rămâne cu nimic în urma vânzării imobilului, în condițiile în care, în urma divorțului i-a fost încredințat minorul și este întreținătorul mamei sale.
În final, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei instanței de apel pentru efectuarea unei noi expertize tehnice evaluatoare care să aibă în vedere adevărata valoare raportându-se la relațiile economico-financiare și în măsura în care nu poate fi primit acest aspect, solicită admiterea recursului și să se dispună ca reevaluarea apartamentului să se facă odată cu procedura de executare silită, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, din oficiu, pune în vedere părților să facă referire și la aspectul încadrării criticilor din motivele de recurs, în conformitate cu dispozițiile art.304 pct.1-9 din Codul d e procedură civilă, prin raportare la dispozițiile legale care stabilesc nulitatea recursului, în ipoteza în care aceste critici nu pot fi încadrate în unul din motivele de recurs prevăzute de lege.
Avocatul recurentului-pârât, având cuvântul, arată că art.304 al.1 pct.9 din Codul d e procedură civilă este critica pe care se încadrează motivele de recurs, prin faptul că instanța de apel menținând soluția instanței de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor în materie a art.30 Codul Familiei, care stabilește acea prezumție cu privire la comunicarea de bunuri, în sensul că soții la momentul partajării bunurilor comune au cotă egală; în momentul în care recurentul ar fi obligat, în continuare la plata sultei stabilită de instanța de fond, practic s-ar încălca dispozițiile art.30 din Codul Familiei întrucât acestuia nu i-ar mai reveni în cota sa bunul supus partajării și s-ar afla în situația în care nu ar mai dobândi nimic, iar dreptul său de proprietate este înlăturat.
Avocatul intimatului-reclamant, având cuvântul, consideră că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.304 pct.1-9 din Codul d e procedură civilă și urmează a se constata ca fiind nul recursul de față, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.79/1.10.2009, pe care o depune la dosar.
De asemenea, consideră că s-a încercat să se eludeze principalul aspect și anume că nu este o acțiune de partaj la cererea soților, ci este o acțiune oblică de partajare, iar ulterior s-a venit cu o cerere din partea soției de partajare a bunurilor aceasta achiesând la acest partaj.
Arată că recurentul de astăzi a avut posibilitatea să solicite efectuarea unei expertize și să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză ceea ce nu a făcut; în cauză se invocă o situație de fapt, o realitate economică, respectiv că a scăzut piața imobiliară în comparație cu data pronunțării hotărârii instanței de fond.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4533/15.05.2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea formulată de reclamantul creditor împotriva pârâților reclamanți și; a admis în parte acțiunea conexă formulată de pârâta reclamantă; a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant; a constat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, în cote egale, imobilul situat în B,-,. 54,. A,.35, sector 2; a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind includerea bunurilor mobile la masa partajabilă; a dispus ieșirea părților din indiviziune; a atribuit imobilul situat în B, nr.247,.54,.A,.35, sector 2, pârâtului reclamant; l-a obligat pe pârâtul reclamant la plata sultei de 57.870 euro, în echivalent în lei la data plății, către pârâta reclamantă; a stabilit termen de plată - 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii; a obligat pe pârâtul reclamant la plata sumei de 519 lei cheltuieli de judecată către reclamantul creditor; a obligat pe pârâtul reclamant la plata a din cheltuielile de judecată efectuate de pârâta reclamantă, în sumă de 100 lei onorariu avocat; a luat act că pârâtul reclamant u nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cererea reconvențională a pârâtului, prin care a solicitat să se constate că apartamentul este proprietatea sa exclusivă, în baza art.31 fam. a fost respinsă ca nefondată, nefiind aduse probe în acest sens până la închiderea dezbaterilor, 08.05.2008, când pârâtul a lipsit, după mai multe chemări la interogatoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul reclamant.
Prin decizia civilă nr. 405/A/26.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtul, cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă și la 500 lei cheltuieli parțiale către intimatul reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Singurul motiv invocat de apelant este aceea că valoarea imobilului s-a schimbat ulterior pronunțării hotărârii.
Această critică nu poate fi primită, deoarece instanța, la data pronunțării hotărârii, a avut în vedere, în mod corect, valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză, raport la care apelantul pârât nu a avut obiecțiuni, astfel cum rezultă din practicaua încheierii de ședință din data de 29.11.2007.
Faptul că, ulterior pronunțării hotărârii, au apărut elemente care au dus la o diminuare a valorii imobilului (scăderea pieței imobiliare) nu are relevanță, atât timp cât apelantul pârât și-a însușit expertiza efectuată în primă instanță, eventualele obiecțiuni putând fi formulate până la termenul următor depunerii raportului de expertiză, sub sancțiunea decăderii (art.212 Cod de procedură civilă).
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de apel, pentru o nouă evaluare imobiliară sau menționării, în dispozitivul deciziei, a obligației de a se stabili valoarea apartamentului și valoarea sultei datorate, printr-o expertiză de specialitate efectuată în cadrul procedurii executării silite.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă s-a raportat la faptul că piața imobiliară a cunoscut, în ultima perioadă, un regres dezastruos, astfel încât toate evaluările prețurilor apartamentelor făcute anterior anului 2009 nu mai corespund realității de pe piața imobiliară actuală, astfel că, deși la momentul pronunțării sentinței recurate, a considerat că sulta datorată intimatei era una justă, în prezent, consideră că se impune efectuarea unei noi expertize evaluatoare, care să aibă ca principal obiectiv evaluarea apartamentului supus partajului, în funcție de noile realități economico-financiare, fiind incidentă teoria impreviziunii, în sensul că s-au schimbat, în mod radical, condițiile care au fost avute în vedere la epoca soluționării procesului de partaj.
Intimata a formulat întâmpinare, în termenul legal reglementat de art. 308 alin. 2 Cod de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că recurentul a fost cel care a solicitat instanței partajarea bunurilor comune, cu consecința atribuirii imobilului în favoarea sa și obligării la plata unei sulte, neformulând niciun fel de obiecțiuni la raportul de expertiză, prin recurs, încercând să fie exonerat de plata sultei, invocând motive de ordin economic.
În ședința publică din 1.10.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru imposibilitatea încadrării criticilor în dispozițiile limitative ale art. 304 pct. 1 - 9 Cod de procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, și deliberând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, asupra excepției procesuale de procedură, absolută, peremptorie a nulității recursului declarat de recurentul, Curtea reține următoarele:
În actuala reglementare a articolului 304 Cod procedură civilă, recursul apare ca o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai pentru motive de nelegalitate, reglementate, în mod limitativ, în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, iar nu și de netemeinicie ale deciziilor recurate.
Or, din examinarea motivelor de recurs formulate de recurentul, rezultă că acesta nu invocă veritabile motive de nelegalitate ale deciziei pronunțate de instanța de apel, ci argumente ce se raportează la contextul economic general actual, în care piața imobiliară a suferit un "regres dezastruos".
În acest context, în considerarea naturii căii de atac a recursului, ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele exhaustive reglementate în art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, astfel cum s-a evocat deja, Curtea, neputând decela argumente de nelegalitate ale hotărârilor pronunțate în cauză, nu are atributul de a le cenzura pe cele de echitate, prin care se critică schimbarea situației economice actuale și se învederează consecințele acesteia asupra celui obligat la plata sultei, pentru că, în sens contrar, ar însemna ca toate cauzele de acest gen să fie trimise spre rejudecare, cu consecințe asupra duratei proceselor și asupra drepturilor celorlalte părți, titulare ale dreptului de a primi sulta la valoarea calculată, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale privind administrarea probelor.
Este, de asemenea, necesar de subliniat că, în etapa procesuală a apelului, în calitate de apelant, nu a solicitat, în conținutul cererii de apel, efectuarea unei noi expertize evaluatorii, compatibilă cu structura acelei căi de atac, și nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele de judecată acordate, ignorând desfășurarea procesului, contrar dispozițiilor art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel încât nu poate solicita, în calea de atac a recursului, casarea deciziei recurate, pentru singurul motiv al necesității administrării acestei probe, nesolicitată în apel, în condițiile art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă.
În același sens, Curtea apreciază că așa-numită teorie a impreviziunii cunoscută sub denumirea de "rebus sic standibus,invocată de recurent, pentru a justifica necesitatea efectuării unei noi expertize evaluatorii, care să aibă drept obiectiv reevaluarea imobilului supus partajului, în funcție de noile realități economico-financiare, nu este incidentă în cauza dedusă judecății, această teorie aplicându-se în materie contractuală, cu referire, în special, la contractele cu executare succesivă.
Curtea reamintește că inclusiv instanța de contencios european de la Strasbourg a considerat, în cauzaAsociația și Liga pentru protecția cumpărătorilor de automobile, și alți 646, decizia de inadmisibilitate din 10 iulie 2001, că nu vom putea deduce, din interpretarea articolului 1 al Primului Protocol adițional la Convenția Euripeană a Drepturilor Omului, o obligație generală pentru stat de menține, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau organisme financiare, astfel încât instanța de recurs apreciază că schimbarea circumstanțelor economice sau evoluția cursului monedei naționale, pe parcursul unui proces, nu pot determina obligații pozitive ale statului în relațiile dintre particulari, mai ales în ipoteza în care aceștia nu își prezervă ei înșiși drepturile, prin mijloacele procesuale puse la dispoziție de dreptul intern, cum este cazul în speța dedusă judecății.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că recurentul invocă exclusiv critici ale situației de fapt, ce exced cadrului articolului 304 Cod procedură civilă, că nu se poate reține existența unor motive de ordine publică, care să poată fi invocate, din oficiu, de către instanță, și care să fie supuse, în mod obligatoriu, în dezbaterea contradictorie a părților, Curtea urmează să facă aplicarea art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, interpretatper a contrario, raportat la art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă, în sensul constatării nulității recursului formulat de recurentul împotriva deciziei civile nr. 405/A/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata și intimatul.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 298 și art. 316 Cod procedură civilă, Curtea îl va obliga pe recurent la plata sumei de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței nr. 79/1.10.2009, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reduse în conformitate cu criteriile impuse de textul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, împrejurarea că acest intimat nu a formulat întâmpinare, iar recursul a fost respins, în considerarea unei excepții procesuale invocată, din oficiu, de instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr.405/A/26.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatul reclamant.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, reduse conform art.274 alin.3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
2 ex/11.11.2009
-----------------------------------------------
- Secția a III-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Bianca Elena Țăndărescu
