Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 860/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.860
Ședința publică din 2octombrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 242 din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în cauză, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 2 octombrie 2008.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.12403/10.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarnr-, a fost respinsă cererea principală formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții, și.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamantul pârât
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr.2343 din 19 mai 2006 de către BNP din Râmnicu V reclamantul pârât G în calitate de împrumutător a dat cu împrumut pârâtului reclamant împrumutat suma de 43.000 euro pe care acesta din urmă s-a obligat să o restituie în două rate după cum urmează: 5.000 euro la data de 26.05.2006 și 38.000 euro la data de 19.06.2006, neplata la termenul stabilit atrăgând în sarcina debitorului obligația de a achita penalități pe fiecare zi de întârziere la nivelul dobânzii de referință practicată de Banca Națională a României (9).
La data de 20.06.2006 reclamantul pârât Gaf ormulat cerere de punere în executare silită a contractului de împrumut autentificat sub nr.2343 din 19 mai 2006 de către BNP din Râmnicu V împotriva pârâtului reclamant solicitând plata sumei de 43.000 euro, precum și penalitățile pe fiecare zi de întârziere la nivelul dobânzii de referință practicată de Banca Națională a României, formându-se dosarul execuțional nr.196/ex/2006 al BEJ (7).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1585/14.07.2006 de către BNP din T, pârâtul reclamant și pârâta -, în calitate de vânzători au înstrăinat pârâților și, în calitate de cumpărători imobilul înscris în CF - T, nr. cadastral 14309/2/1/2-14310/1/2/4-5, 14309/2/1/2-14310/1/2/6/1 constând din teren intravilan în-, cu casă, în suprafață de 859 mp în schimbul prețului de 54.000 euro (3-4).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1586/14.07.2006 de către BNP din T, pârâtul reclamant și pârâta -, în calitate de vânzători au înstrăinat pârâților și, în calitate de cumpărători imobilul înscris în CF individuală 64567 T, nr. cadastral 14147/11/2-14147/12/2/2/XIII constând din apartamentul nr.13 situat în T, str. - - (actual - Martirilor 1989) nr.78,.III, compus din 3 camere și dependințe, cu boxa nr.9, cu 5,08 % din părțile comune indivize și din teren cu drept de folosință cu 18/351 mp înscris în CF col. 63610 T în schimbul prețului de 25.500 euro (5-6).
Pârâții și au fost înscriși în CF - T și 64567 T în calitate de cumpărători ai imobilelor menționate (14-15).
Prin Sentința Civilă nr.7060 din 27.06.2007 a Judecătoriei Timișoaraa fost desfăcută căsătoria încheiată între pârâtul reclamant și pârâta - (57-58).
Conform art.975 civ. creditorul chirografar poate ataca actele viclene făcute de debitor în prejudiciul dreptului său de gaj general. creditorului rezultă din faptul că prin Încheierea actului juridic debitorul își mărește sau își creează o stare de insolvabilitate.
În literatura juridică și practica judiciară s-au conturat 4 condiții care se cer a fi îndeplinite pentru admiterea acțiunii revocatorii: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, debitorul să aibă cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și anterioară actului atacat și terțul cu care debitorul a încheiat actul să fie complice la fraudă, această condiție aplicându-se numai în cazul actelor cu titlu oneros. Așadar, este necesar ca creditorul să dovedească faptul că terțul a cunoscut că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.
Din coroborarea declarațiilor martorilor și audiați în cauză (59 și 67) cu considerentele Sentinței Civile nr.7060 din 27.06.2007 a Judecătoriei Timișoara rezultă că pârâtul reclamant a părăsit definitiv domiciliul conjugal în urmă cu 5 ani pentru a se relație într-o relație de concubinaj care a făcut ca raporturile dintre soții să nu mai aibă nimic în comun cu relațiile de afecțiune, încredere, înțelegere, comunicare și sprijin reciproc care trebuie să stea la baza căsătoriei. Deci instanța constată că în ultimii 5 ani relația dintre pârâtul reclamant și pârâta - a fost una distantă, și pe cale de consecință logică, și relația dintre pârâtul reclamant și foștii săi socrii, pârâții și a fost una la fel de puțin apropiată. Ținând cont de acesta aspecte care rezultă din probele administrate în dosar rezultă că este greu de crezut că pârâții cumpărători și au avut cunoștință de debitul datorat de pârâtul reclamant reclamantului pârât și că aceștia au fost complici la fraudarea drepturilor creditorului Un alt aspect care pledează în favoarea acestei situații de fapt este plata de către pârâții cumpărători a sumelor de 57.000 euro și 25.500 euro pentru imobilele cumpărate de la soții, această împrejurare rezultând atât din contractele autentice de vânzare cumpărare cât și din declarația martorului care a susținut că i-a împrumutat pe soții cu bani (59), cât și din declarația martorei care a declarat că a fost de față la numărarea și înmânarea banilor (67). Prețul imobilelor vândute a înlocuit în patrimoniul debitorului bunul înstrăinat. Din cele menționate instanța reține că în speță nu s-a făcut dovada complicității la fraudă a pârâților cumpărători și.
Dincolo de condițiile acțiunii revocatorii, instanța de fond a constatat că cererea formulată de reclamantul pârât G este neîntemeiată și pentru motivele expuse în continuare. În conformitate cu art.32 din Codul
familiei, se prezumă că datoriile soților sunt personale atâta vreme cât nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune, corespunzător celor două feluri de datorii soții având și două categorii de creditori: personali și comuni.
În speța de față, contractul de împrumut autentificat sub nr.2343 din 19 mai 2006 de către BNP din Râmnicu Vaf ost încheiat în timpul căsătoriei soților, dar în exclusivitate de către pârâtul reclamant astfel încât obligația asumată prin acest contract este o datorie personală a acestuia, creditorul G făcând parte din categoria creditorilor personali ai soțului debitor.
În conformitate cu art.33 din familiei creditorii personali a unui soț poate urmări numai bunurile proprii ale soțului debitor, iar în cazul în care bunurile proprii ale soțului debitor nu sunt suficiente pentru acoperirea integrală a creanțelor creditorilor personali, aceștia pot cere împărțirea bunurilor comune prin hotărâre judecătorească, însă numai în măsura în care creanța a rămas nesatisfăcută, prin împărțire bunurile comune devenind bunuri proprii. Ordinea în care se face această urmărire are un caracter imperativ, astfel încât creditorii personali nu pot urmării bunurile comune decât după ce au devenit proprii ca urmare a împărțirii la cererea creditorilor chiar în timpul căsătoriei părților.
În prezenta cauză reclamantul pârât nu a făcut dovada conform art.1169 civ. că solicitase anterior împărțirea bunurilor comune ale soților pentru ca imobilele în litigiu să devină proprii ale debitorului ca să poată fi urmărite de creditorul chirografar personal al acestuia,
Pentru considerentele mai sus arătate, instanța de fond a respins cererea principală având ca obiect acțiune pauliană ca neîntemeiată.
Așa cum s-a arătat mai sus, între reclamantul pârât G și pârâtul reclamant a fost încheiat contractul de împrumut autentificat (9).
Prin cererea reconvențională pârâtul reclamant a solicitat constatarea nulității absolute a contractului menționat invocând cauza imorală, nelicită și falsă, precum și vicierea consimțământului său prin dol și violență.
Cauza este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act și este formată din scopul imediat și scopul mediat. În speță atât scopul mediat cât și scopul imediat care formează cauza juridică a obligației pârâtului reclamant sunt morale, reale și licite întrucât în cuprinsul contractului de împrumut s-a menționat că acesta a primit de la reclamantul pârât G suma de 43.000 euro, împrejurare confirmată prin încheierea de autentificare de către notarul public. Pentru a dovedi contrariul, în cazul actelor autentice este necesară înscrierea în fals, nefiind suficientă declarația unui martor (în speță și, care oricum reprezintă o probă secundară, mediată, care nu are valoarea probatorie a unui înscris).
În ceea ce privește susținerile pârâtului reclamant că ar fi fost viciat consimțământul său prin dol și violență, instanța de fond a constatat că și acestea sunt neîntemeiate. Astfel, dolul presupune utilizarea de mijloace viclene pentru a induce în eroare cealaltă parte, practica judiciară stabilind că nu există dol în cazul în care cocontractantul cunoștea împrejurarea pretins ascunsă. Or, în cauza de față pârâtul reclamant a invocat împrejurări pe care le cunoștea înaintea încheierii contractului de împrumut. De asemenea, violența ca viciu de consimțământ presupune o amenințare nelegitimă, injustă cu un rău. Amenințarea legitimă nu este viciu de consimțământ, spre exemplu când creditorul îl amenință pe debitor cu darea sa în judecată în cazul în care nu-și îndeplinește îndatorirea pe care o are. Or, pârâtul reclamant a susținut că reclamantul pârât l-a amenințat că formulează împotriva sa plângere penală, afirmație care pe de o parte, nu a fost dovedită conform art.1169 civ. iar pe de altă parte dacă ar fi adevărată nu ar reprezenta un act de violență care să constituie viciu de consimțământ, așa cum mai sus s-a arătat.
Pentru toate considerentele expuse, instanța de fond a reținut că atât cererea principală, cât și cererea reconvențională sunt neîntemeiate, motiv pentru care au fost respinse.
Împotriva sentinței civile nr.12403/10.12.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarnr-, a declarat apel reclamantul G, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-/08.02.2008, solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii atacate, in sensul admiterii acțiunii principale si menținerea in rest a hotărârii primei instanțe.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel paratul, solicitând admiterea apelului, desființarea in parte a hotărârii apelate in sensul constatării nulității absolute a contractului de împrumut autentificat sub nr.2343/19.05.2006 de către BNP încheiat intre el si reclamant apelant, așadar solicitând admiterea in tot a cererii reconvenționale, reproșând primei instanțe pronunțarea unei hotărâri netemeinice si nelegale, privitor la soluția data cererii reconvenționale, sub următoarele aspecte.
Prin decizia civilă nr.242/A din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost anulat ca insuficient timbrat apelul declanșat de către reclamantul-apelant G, contra sentinței civile nr. 12403 data, la 10.12.2007 în dosar nr-, de Judecătoria Timișoara, in contradictoriu cu pârâții intimați, si.
A fost respins apelul declarat împotriva aceleiași sentințe, de către pârâtul - apelant de rând 1.
Analizând legalitatea si temeinicia hotărârii atacate consecința a apelului declarat de pârâtul apelant, prin prisma motivelor de apel formulate, precum si a dispozițiilor art. 282, art. 292, art. 294 si art. 295 Cod procedura civila, tribunalul constata ca apelul este nefondat, pentru considerentele redate in continuare.
Reluând recapitulativ actele si lucrările dosarului se impune a se conchide ca prima instanța a dat o apreciere corecta probatoriului administrat cauzei si a făcut o aplicație justa a textelor de lege incidente, pentru următoarele argumente.
Cauza ca element al actului juridic ce consta in obiectul urmărit la încheierea unui act de împrumut, este formata din scopul imediat si scopul mediat, fiind de observat ca in speța ambele aspecte ale cauzei juridice evocate supra sunt morale, reale si licite, in contextul in care din cuprinsul contractului de împrumut rezulta ca apelantul parat a primit de la reclamantul apelant suma de 43.000 Euro, împrejurare atestat prin încheierea de autentificare efectuata de notarul public. În situația data pentru a se dovedii contrariul in cazul actelor autentice este necesara declanșarea procedurii înscrierii in fals fiind insuficienta sub acest aspect declarația unor martori ( si depoziția având statut de proba secundară - mediata, si care nu poate avea valoare probatoriului a unui înscris).
Dolul - ca viciu de consimțământ - in concepția doctrinei presupune utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in eroare cealaltă parte, insa jurisprudența a stabilit ca nu exista dol in situația in care cocontractantul cunoștea împrejurarea pretins ascunsa, or in speța paratul apelant a invocat împrejurări de care avea cunoștință înaintea încheierii contractului de împrumut.
- ca viciu de consimțământ - presupune o amenințare nelegitima injusta cu săvârșirea unui, prin urmare o amenințare legitima nu reprezintă un viciu de consimțământ, astfel este situația in care creditorul îl amenința pe debitor cu promovarea unei acțiuni in justiție in cazul neîndeplinirii îndatoririi pe care o are, or, in speța paratul apelant a susținut ca reclamantul apelant l-a amenințat ca formulează împotriva sa plângere penala, susținere care in primul rând nu a fost dovedita in condițiile de exigenta ale dispozițiilor art. 1169 cod civil iar in al doilea rând chiar daca ar fi adevărata nu ar putea reprezenta un act de violenta care sa se constituie intr-un viciu de consimțământ.
Referitor la apelul reclamantului G, tribunalul a procedat la anularea acestuia ca insuficient timbrat, deoarece apelantul nu s-a conformat obligației legale de timbra, stabilită de către instanța de apel, cu suma menționată în dovada de citare depusă la fila 11 dosar Tribunalul Timiș.
Împotriva deciziei civile nr. 242 din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs reclamantul G, susținând că în mod greșit s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de această parte, deoarece din originalul ordinului de plată depus la fila 5 dosar instanță de recurs rezultă plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar la data de 27 martie 2008, înainte de data la care instanța de apel s-a pronunțat, însă dovada achitării taxei de timbru a ajuns probabil mai târziu, în fața instanței de apel sau din motive neimputabile recurentului nu a ajuns la dosarul instanței.
În continuare recurentul a arătat că, tribunalul a soluționat cauza la primul termen de judecată fără a asigura dreptul la apărare, pentru că apelul pârâtului nu a fost comunicat reclamantului G, reclamantul neavând posibilitatea să demonstreze această împrejurare instanței de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, combinate cu art. 20 și urm. din Legea nr. 146/1997, se reține că acesta este fondat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Reclamantul Gad eclarat apel împotriva sentinței primei instanțe, pe care la înregistrat la data de 24 ianuarie 2008, la instanța competentă, dosarul fiind înaintat apoi Tribunalului Timiș care a fixat prim termen de judecată la data de 28 martie 2008.
La aceea dată cauza a fost soluționată, reținându-se în sarcina apelantului G că nu și-a îndeplinit în totalitate obligația legală de a timbra.
În cauză a declarat apel și pârâtul, filele 3 - 5 dosar instanță de apel.
În instanța de recurs reclamantul G depune la filele 5-6 extrasul bancar în original și dovezi privind achitarea taxei de timbru stabilită de către Tribunalul Timiș, în sumă de 2926 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, la data de 27 martie 2008, prin aceasta dovedindu-se că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile legale de timbrare.
Reclamantul recurent nu a dovedit cu certitudine că a și expediat această dovadă de îndeplinire a obligației legale de timbrare, în termen util, instanței de apel însă din actele și lucrările dosarului tribunalului rezultă că la termenul de judecare a apelurilor, de asemenea, nu s-a făcut dovada cu certitudine că reclamantului i-a fost comunicat apelul părții adverse pentru a-și putea formula apărarea.
În aceste condiții existând un dubiu cu privire la garanțiile dreptului la apărare, care profită reclamantului G, pe de o parte, iar pe de altă parte existând în mod cert dovada de plată a taxelor de timbru și a timbrului judiciar, la o dată anterioară pronunțării soluției de către instanța de apel, (taxele de timbru achitate de către reclamant evidențiind o sumă consistentă, 2926 lei) în vederea garantării dreptului la apărare și al dreptului la un proces echitabil Curtea va aprecia că reclamantul recurent și-a îndeplinit obligația legală de timbrare și are dreptul de a beneficia de judecarea apelului său, în afara condiției obligației de timbrare.
Ca atare, va fi admis recursul declarat de reclamantul G, va fi casată decizia Tribunalului Timiș și cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de trimitere va examina cauza din perspectiva ambelor apeluri declarate, și ținând seama de împrejurarea că reclamantul G și-a achitat obligația legală de timbrare a apelului potrivit dovezilor depuse la fila 5 - 6 instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 242 din 28.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță, respectiv Tribunalul Timiș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / /31.10.2008
Tehnored /03.10.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
