Actiune pauliana sau revocatorie. Jurisprudenta. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 953/R/2009
Ședința publică din data de 10 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea, Lucia Ștețca președinte al Curții de Apel Cluj
- - - președintele secției civile
Grefier:
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr.427/A/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect acțiune pauliană.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 8 aprilie 2009, reclamanta intimată a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței concluzii scrise.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, înregistrată pe rolul instanței la data de 18.04.2007, în contradictoriu cu pârâții și, s-a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea tranzacției încheiate între pârâți la data de 21.04.2004 cu privire la sistarea comunității de bunuri prin atribuirea în întregime a bunului imobil-apartament compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1, 1wc, 1 logie, 1 balcon, cu suprafața utilă de 75,83 mp. cu părți indivize comune de 5,63/100 mp. teren atribuit în folosința 26/450 parte, înscris în CF nr. 5229 C sub top 23873/S/XV în favoarea pârâtei fără plata vreunei sulte, tranzacție de care a luat act instanța prin sentința civilă nr. 5213/12.05.2004, pronunțată în dosarul Judecătoriei Cluj -N nr. 4405/2004 și restabilirea situației de carte funciară anterioare tranzacției a cărei revocare se solicită.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia penală nr. 81/23.04.2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în soluționarea dosarului nr. 1737/2003, pârâtul a fost obligat în solidar cu și să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C suma de 1.134.093.758 lei ROL, precum și dobânzile și penalitățile legale până la data achitării integrale a sumei.
Prin tranzacția încheiată între pârâți la data de 21.04.2004 cu privire la sistarea comunității de bunuri i s-a atribuit în întregime bunul imobil-apartament compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1, 1wc, 1 logie, 1 balcon, cu suprafața utilă de 75,83 mp. cu părți indivize comune de 5,63/100 mp. teren atribuit în folosința 26/450 parte, înscris în CF nr. 75229 C sub top 23873/S/XV, pârâtei fără plata vreunei sulte în favoarea pârâtului, tranzacție de care a luat act instanța prin sentința civilă nr. 5213/12.05.2004, pronunțată în dosarul Judecătoriei Cluj -N nr. 4405/2004, deși chiar din conținutul tranzacției rezultă că bunul anterior arătat a fost dobândit de către pârâți cu contribuție egală și, astfel, debitorul și-a provocat starea de insolvabilitate. Insolvabilitatea debitorului este o consecință directă și exclusivă a actului atacat. Debitorul a cunoscut pur și simplu că prin tranzacția încheiată își provoacă insolvabilitatea, cauzând un prejudiciu creditorului sau.
La crearea stării de insolvabilitate și-a adus aportul și pârâta care și-a dat seama că, prin actul încheiat, creditorii debitorului sunt prejudiciați. Complicitatea la fraudă a pârâtei rezultă și din împrejurarea că aceasta a semnat procesul-verbal de sechestru încheiat la data de 16.09.1998 de către Politia municipiului C-
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 975.civ. raportat la art.150 din nr.OG 92/2003, republicată cu modificările și completările ulterioare.
II. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat instanței respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, se arată că pentru a ne afla în situația exercitării unei acțiuni pauliene, cum este cea promovată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, pe care reclamanta încearcă să le dovedească în cadrul acestei cereri de chemare în judecată. Simpla încheiere a tranzacției, la data desfacerii căsătoriei prin divorț, nu constituie dovada faptului că a urmărit a cauza vreun prejudiciu posibililor creditori de la acea dată. În ceea ce privește complicitatea la fraudă a pârâtei, motivat de faptul că a semnat procesul verbal de sechestru întocmit de către Poliția municipiului C-N în data de 16.09.1998, arată că sechestrul este doar o măsură asiguratorie, care nu presupune însă existenta unui prejudiciu dovedit.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul solicită instanței respingerea acțiunii formulate de reclamanta.
În motivare, se arată că, potrivit deciziei civile nr. 434/A/2006 a Curții de Apel Cluj, pârâtul a câștigat despăgubiri din partea Statului Român în sumă de 1.000.000.000 lei vechi, plus cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 5213/12.05.2004 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul de divorț nr. 4405/2004, ca urmare a tranzacției aprobate, pârâtul are în posesie bunuri care se cifrează la o valoare de peste 10.000 euro. Aceasta situație demonstrează ca pârâtul nu este insolvabil, iar reclamanta si-ar putea recupera cu ușurință debitul.
Mai mult, reclamanta a inițiat procedura de faliment a societății SA C, societate implicată în faptele incriminate prin decizia penală nr. 81/23.04.2003, unde s-a constituit ca creditor cu exact aceeași sumă ca și în cazul pârâtului. Acțiunea face obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Tribunalului Cluj și în care sunt în discuție bunuri în valoare de peste 3 miliarde lei vechi, având în vedere poziția de creditor privilegiat al reclamantei, aceasta își poate recupera integral debitul.
III. Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 10142/12.12.2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă adresată de reclamanta Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință, s-a dispus revocarea tranzacției încheiate între pârâți la data de 21.04.2004, cu privire la sistarea comunității de bunuri prin atribuirea în întregime a bunului imobil-apartament compus din 4 camere, 1 bucătărie, 1, 1 wc, 1 logie, 1 balcon, cu suprafața utilă de 75,83 mp. cu părți indivize comune de 5,63/100 mp. teren atribuit în folosința 26/450 parte, înscris în CF nr. 75229 C sub nr. top 23873/S/XV, în favoarea pârâtei fără plata vreunei sulte în favoarea pârâtului, în limitele realizării creanței reclamantei, prin aducerea bunului în comunitatea de bunuri a soților.
S-a dispus restabilirea situației de carte funciară anterioare tranzacției revocate, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că pentru admiterea acțiunii pauliene se impun a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu; frauda debitorului constând în aceea că acesta a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor; creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă; complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Prima premisă are în vedere dresarea unui act juridic ce să creeze creditorului un prejudiciu. În cauză, acesta este tranzacția încheiată între pârâți la data de 21.04.2004 cu privire la sistarea comunității de bunuri prin atribuirea în întregime a bunului imobil-apartament înscris în CF nr. 75229 C sub nr. top 23873/S/XV, în favoarea pârâtei fără plata vreunei sulte pârâtului, de care s-a luat act prin sentința civilă nr. 5213/12.05.2004, pronunțată în dosarul Judecătoriei Cluj -N nr. 4405/2004, irevocabilă prin nerecurare.
Prin decizia penală nr. 81/23.04.2004 a Curții de Apel Cluj, pârâtul a fost obligat în solidar cu și să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C, suma de 1.134.093.758 lei ROL, precum și dobânzile și penalitățile legale până la data plății integrale a sumei. Debitele inițiale față de bugetul de stat au fost calculate de comisarii Gărzii Financiare C, prin procesul verbal din 02.09.1998 și se referă la impozit pe profit, 235.756.000 ROL, respectiv TVA 89.640.940 ROL, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere. Penalitățile de întârziere au fost de 0.5% pe fiecare lună sau fracțiune de lună de întârziere, iar, conform art. 120 din nr.OG 92/2003, cota majorărilor de întârziere (dobânzilor) a fost stabilită la 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Deci, nu este vorba despre dobândă la dobândă, ci despre accesorii fiscale stabilite ca atare de actul normativ ce disciplinează această materie. La data de 10.12.2007, actualizarea debitului s-a cifrat la suma de 196.971 lei, accesoriile curgând în continuare până la data plății efective.
A doua condiție imperios necesară este aceea a fraudei debitorului. Ea se referă la faptul că debitorul și-a dat seama că prin încheierea actului și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate.
În conformitate cu prevederile art. 176 din nr.OG 92/2003 republicată, "este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmări bile".
Din actele depuse la dosar rezultă că pârâtul este insolvabil, deoarece nu deține venituri și bunuri urmăribile din care să poată fi realizate (încasate) creanțele fiscale la plata cărora a fost obligat prin decizia penală nr. 81/23.04.2003 a Curții de Apel Cluj (1.134.093.758 lei ROL plus dobânzi și penalități legale până la data achitării integrale a sumei).
Susținerea pârâtului, cum ca ar deține bunuri mobile de peste 10.000 euro, nu este dovedită, iar din Nota de constatare încheiată de inspectorii reclamantei la data de 19.04.2007, rezultă că bunurile deținute de către pârât au o valoare nesemnificativă față de cuantumul creanței creditoarei, se află într-o stare avansată de uzură fizică și morală și nu pot fi valorificate prin vânzare silită.
De asemenea, susținerea pârâtului, cum ca în dosarul Tribunalului Comercial Cluj nr- (având ca obiect falimentul SC SA) ar fi "în discuție bunuri în valoare de peste 3 miliarde lei vechi" nu este dovedită și nici nu corespunde realității.
Din actele depuse la dosar rezultă că organul fiscal teritorial a pornit executarea silită împotriva lui prin somația nr. 21363/13.12.2004, dar nu a reușit să încaseze nici o sumă.
Singurul bun important din patrimoniul pârâtului a fost apartamentul înscris în CF nr. 75229 C-N nr. top 23873/S/XV, astfel încât se poate afirma fără dubiu că, prin tranzacția din 21.04.2004, pârâtul si-a provocat insolvabilitatea.
În legătură cu creanța pe care pârâtul o are față de reclamantă, instanța a reține că aceasta este în sumă de 100.000 lei, reprezentând daune morale acordate de Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 434/2006 irevocabilă prin decizia civilă nr. 4039/2007.
Chiar în urma operării compensației dintre cele două sume, la data de 18.05.2007, data rămânerii irevocabile a deciziei nr. 434/2006, rezultă clar că pârâtul datorează o deferență semnificativă, la data de 10.12.2007, ea fiind de circa 97.000 lei.
Cu privire la natura obligației pe care pârâtul o are față de reclamantă, și anume, aceea de obligație solidară, acesta se apără și apreciază că nu este singurul ținut la plata despăgubirilor civile față de Ministerul Finanțelor Publice, alături de el fiind codebitorii și. Or, în cazul acestui tip de obligații, fiecare dintre debitori este ținut la plata întregii datorii, riscul insolvabilității unuia sau altuia dintre codebitori fiind suportat de către ceilalți codebitori. Așadar, se consideră că reclamanta trebuia să îi urmărească pe fiecare dintre debitorii solidari și numai după ce s-a stabilit că aceștia sunt insolvabili putea recurge la acțiunea pauliană.
Reclamanta a făcut aceste demersuri, cu toate că specificul solidarității obligației în discuție nu obligă în acest sens (art. 1039 și urm. civ.).
Pentru a se reține frauda debitorului nu este nevoie ca atitudinea subiectivă a acestuia să îmbrace forma intenției (dolului), ci este suficient ca acesta să își dea seama că își provoacă o stare de insolvabilitate. Nu se poate pune la îndoială, prin urmare, că tranzacția intervenită la data de 21.04.2004, la scurt timp de la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 81/2003 a Curții de Apel Cluj, 10.03.2004, a avut ca urmare certă crearea stării de insolvabilitate.
O altă condiție obligatorie pentru admiterea cererii în discuție este aceea ca creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Decizia penală nr. 81/24.03.2003 a Curții de Apel Cluj rămasă definitivă la data de 10.03.2004, prin decizia penală nr. 1366/2004 a ICCJ, prin care s-au respins ca nefondate recursurile promovate, este cea care a consfințit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței reclamantei, a cărei componență a fost anterior precizată. Astfel, este evident că data creanței creditorului este anterioară față de actul atacat. Mai mult decât atât, reclamanta avea la momentul dresării actului atacat, un titlu executoriu în contra pârâtului, deși acest lucru nu era necesar în contextul discuției de față, deoarece acțiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general și ea se intentează împotriva unui terț care a profitat de acel act.
Referitor la ultima condiție ce trebuie verificată în cauză, complicitatea la fraudă a terțului, aceasta se impune doar când se atacă un act cu titlu oneros, speța de față și are în vedere că terțul cunoștea că prin încheierea actului atacat, debitorul a devenit insolvabil.
Complicitatea pârâtei la frauda debitorului este evidentă, deoarece aceasta a semnat procesul-verbal de sechestru încheiat de Poliția municipiului C-N la data de 16.09.1998, care în conformitate cu art. 129 alin. 3 din nr.OG 92/2003 republicată, sechestrul asigurator instituit asupra apartamentului s-a transformat în sechestru executoriu la data rămânerii definitive a deciziei penale nr. 81/2003 a Curții de Apel Cluj, iar, în temeiul art. 154 alin. 6 din Ordonanță, sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipoteca legală.
În temeiul art. 154 alin. 5 coroborat cu art. 151 alin. 9 și 10 din nr.OG 92/2003, imobilul sechestrat este indisponibilizat cât timp durează executarea silită, iar actele de dispoziție care intervin ulterior indisponibilizării sunt lovite de nulitate absolută.
Prin tranzacția încheiată între pârâți, la data de 21.04.2004, apartamentul înscris în CF nr. 75229 C-N i-a fost atribuit în întregime pârâtei fără plata vreunei sulte, deși chiar din cuprinsul tranzacției (de care a luat act instanța - sentința nr. 5213/12.05.2004 a Judecătoriei Cluj -N) rezultă că imobilul anterior menționat a fost dobândit de către pârâți cu contribuție egală.
analiză ce precede a fost în măsură să stabilească fără echivoc că cererea dedusă judecății este întemeiată, impunându-se admiterea sa, toate condițiile cumulativ cerute de textul legal fiind îndeplinite.
Referitor la consecințele admiterii cererii, instanța a dispus revocarea tranzacției în discuție, în limitele realizării creanței reclamantei, prin aducerea bunului în comunitatea de bunuri a soților, restabilirea situației de carte funciară anterioare tranzacției revocate, urmând ca într-un alt litigiu să se tranșeze chestiunea cotei de contribuție a celor doi foști soți la dobândirea bunului imobil.
IV. Judecata în apel
Prin decizia civilă nr. 427/A/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 10142/12.12.2007a Judecătoriei Cluj -
Tribunalul a considerat că susținerile apelantei privind inadmisibilitatea acțiunii pauliene în condițiile în care nu s-a făcut dovada efectuării actelor de executare silită împotriva tuturor debitorilor din titlul executoriu sunt nefondate.
Potrivit art. 1039.civ. în cazul obligațiilor solidare, creditorul este îndreptățit să urmărească pe oricare dintre codebitori pentru executarea integrală a obligației. Aceasta normă legală are rolul de a garanta creditorului executarea creanței sale, permițând acestuia să aleagă pe oricare dintre debitori pentru plata întregii datorii, evitând riscul divizării urmăririi intre codebitori.
Astfel, tribunalul a reținut că, în cauză, intimata-reclamanta nu era obligată în prealabil să înceapă executarea silită împotriva celorlalți 2 codebitori solidari, pentru a începe urmărirea pârâtului și pentru a introduce acțiunea pauliană.
Referitor la complicitatea la fraudă a apelantei, în cadrul unei acțiuni pauliene, aceasta constă în faptul că terțul cu care debitorul încheie actul cunoaște că prin încheierea acestuia debitorul devine insolvabil.
Așa cum a reținut mod corect și prima instanță, apelanta cunoștea faptul că asupra imobilului s-a instituit sechestru asigurator, semnând procesul verbal de sechestru din 16.09.1998. Nu prezintă relevanță îndeplinirea condițiilor de formă ale acestui proces verbal sau faptul că nu a fost notat în cartea funciară, pentru soluționarea prezentei cauze fiind important faptul că pârâta avea cunoștință despre luarea măsurii asiguratorii.
Nici susținerile apelantei potrivit cărora, după semnarea procesului verbal de sechestru, nu a avut informații cu privire la modul de soluționare a cauzei penale nu pot fi reținute, în condițiile în care cei doi pârâți au fost căsătoriți până în anul 2004, iar unul dintre motivele invocate de pârâtă în cererea pentru desfacerea căsătoriei a fost acela că pârâtul a fost condamnat penal.În consecință, tribunalul a considerat că în momentul încheierii tranzacției privind partajarea bunurilor comune, pârâta a cunoscut atât faptul că soțul său are calitatea de debitor al reclamantei, cât și împrejurarea că prin atribuirea în favoarea ei a imobilului, fără plata sultei, acesta își cauzează o stare de insolvabilitate.
Chiar dacă pârâtul a invocat compensarea celor două creanțe, tribunalul a constatat că la dosar nu există nici o dovadă că aceasta compensare a avut loc efectiv, conform procedurii prevăzute de art. 116 alin. 3 și 4 din OG nr. 92/2003.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar lua în considerare această compensare, ar rămâne un debit în sarcina pârâtului în suma de 13.409 lei, la care se adaugă dobânzile i penalitățile legale.
Este adevărat ca reclamanta nu a precizat care este cuantumul acestor accesorii ale creanței principale, însă în cadrul acțiunii pauliene nu era obligată să facă acest lucru, deoarece această acțiune nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor.
Esențial pentru admiterea acțiunii pauliene este dovedirea faptului că prin actul atacat debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, iar în cauză această împrejurare a fost probată, în condițiile în care, pe lângă imobilul în litigiu, debitorul deține doar bunuri mobile a căror valoare nu acoperă creanța reclamantei. Prima instanță a reținut în mod corect că, deși pârâtul a afirmat că deține bunuri a căror valoare este de peste 10.000 euro, nu a dovedit în nici un fel aceste afirmații, în condițiile art. 1169.civ.
Tribunalul a considerat nefondate și criticile apelantului, referitoare la procedura falimentului începută împotriva SC SA, întrucât, pe de o parte, raportat la prevederile art. 1039.civ. reclamanta este îndreptățita să urmărească pe oricare dintre debitorii solidari, iar, pe de altă parte, în cauză, nu exista nici o probă din care să rezulte că reclamanta și-a recuperat creanța, prin executarea silită a acestei societăți comerciale.
În fine, tribunalul a mai reținut că la data încheierii de către pârâți a tranzacției, asupra imobilului în litigiu era instituit sechestrul asigurator, care, la data rămânerii definitive a titlului executoriu, a devenit sechestru executoriu, raportat la dispozițiile art. 129 alin.3 din OG nr. 92/2003.
Chiar dacă măsura sechestrului nu a fost înscrisă în cartea funciară, această înscriere ar fi avut doar rolul de a face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv, conform art.129 alin. 9 din OG nr.92/2003, însă în privința pârâților, în calitate de proprietari ai imobilului, măsura sechestrului a avut ca efect interdicția de a efectua acte de dispoziție asupra bunului.
Recursul
Împotriva deciziei civile nr. 427/A/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, au formulat recurs pârâții și.
1. Recursul declarat de pârâtul
În motivarea recursului, se arată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acțiunii pauliene.
Se arata, totodată, că reclamanta putea urmări pe oricare dintre debitorii solidari prevăzuți în decizia penală nr.81/2003 a Curții de Apel Cluj și că prin partajarea bunurilor s-a urmărit doar crearea unei stări de insolvabilitate pentru recurent.
Chiar dacă decizia penală nr. 81/2003 a Curții de Apel Cluj statuează că răspunderea pentru repararea prejudiciului adus Statului R este solidară pentru suma de 1.134.093.758 lei vechi, adică 113.409,37 RON, trebuie avut in vedere ca urmare a intervenirii compensării legale s-a achitat suma de 103.000 RON din totalul stabilit ca plată pentru toți cei trei inculpați în dosarul penal unde s-a pronunțat hotărârea penală mai sus amintită.
Or, era normal ca pornind de la acesta valoare rezultată după compensarea legală să se facă aprecierea asupra demersului reclamantei.
Cele două instanțe apreciază că debitul deținut de către reclamanta este mult mai mare decât suma înscrisă în titlul executoriu luând în considerare numai susținerile acesteia în lipsa oricărui titlu executoriu valabil emis însă ar fi trebuit sa se limiteze în a constata dacă acțiunea reclamantei este întemeiată în raport cu titlul executoriu deținut legal și situația de fapt descrisă în fața lor și dacă se impune admiterea sau respingerea acesteia.
Este clar că reclamanta încearcă să-și fructifice dreptul conferit de titlul executoriu obținut fără a ține cont de obligațiile de plată pe care le are, inclusiv față de coinculpatul, care deține și el o creanță asuprea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP C în sumă de 273.500 RON cu titlul de despăgubiri și 7.950 RON cu titlul de cheltuieli de judecată prin decizia civilă definitivă a Tribunalului Cluj.
Pentru aceste sume, în baza art. 1143-1144 cod civil și art. 116 alin. 1 din nr.OG 92/2003, reclamanta avea obligația a proceda la compensarea cu creanța sa chiar și în ipoteza în care susținerile sale ca valoarea acesteia este cu mult mai mare decât suma de 113.409,37 RON s-ar dovedi legale și adevărate, lucru care până la data prezentei nu a dovedit-
În dosarul nr- al Judecătoriei Cluj, reclamanta recunoaște că a intervenit compensarea legala pentru suma de 103.000 RON, fără însă să stabilească care mai este valoarea debitului după intervenirea compensării. Este nevoie să cunoaștem valoarea exactă a debitului si modalitatea lui de calcul astfel încă să putem vedea daca, pentru valoarea rămasă și care este infima, se justifica promovarea unei acțiuni pauliene. Dorința reclamantei de a valorifica apartamentul în schimbul diferenței rămasă de plata duce la o discrepanta vădită între cele doua valori și nu se justifica nici chiar prin textele de lege invocate.
Ceea ce trebuia sa observe instanța de apel este ca pentru recuperarea sumei de 113.409,37 RON plus penalități, reclamanta a promovat si procedura de faliment pentru SC SA proprietatea celor 3 debitori solidari din cauza penală, si ca, trebuia să solicite reclamantei să depună acte din care să reiasă dacă sunt bunuri de recuperat de pe aceasta societate și care este valoarea contabilă a lor. Or, chiar dacă art. 1039.civ. permite reclamantei să urmărească pe oricare dintre debitori, atâta timp, cât în cadrul procedurii promovate chiar de ea, refuză să execute bunurile societății și să recupereze sumele datorate consider că nu este normal ca subsemnatul să fiu pus în situația de a suporta plata întregului pasiv, deși am achitat 103.000 lei din valoarea acestuia, iar reclamanta să se ascundă după un text de lege, fără să mai facă demersuri de valorificare a bunurilor societății.
În condițiile celor semnalate mai sus se poate observa cu ușurință ca pretențiile reclamantei sunt cu prisosință îndestulate si ca urmare acțiunea promovata de ea, in prezentul dosar rămâne fără obiect.
În măsura în care s-ar respinge recursul și s-ar menține hotărârile date în apel și în fond s-ar ajunge la situația în care subsemnatul să redobândesc dreptul de proprietate cu privire la imobilul apartament proprietatea actuala a d-nei., iar prin valorificarea acestuia de către reclamanta, eu nu as mai putea să mă subrog în drepturile reclamantei și să valorific de la ceilalți doi debitori un bun similar aceștia nedeținând așa ceva.
2. Recursul declarat de pârâta:
Se apreciază ca soluția dată de Tribunalul Cluj este profund netemeinică, întrucât nu are în vedere următoarele aspecte:
- Apartamentul obținut prin partaj este singura proprietate, în care locuiește cu fiica,. La data partajului, nu a avut cunoștință despre modalitatea în care, la data arestării fostului soț, organele de anchetă au făcut demersuri pentru a sechestra bunurile societății. Este adevărat că a semnat un proces verbal, în vara anului 1998, însă de atunci și până la prezentul proces nu a mai avut cunoștință despre existența vreunei masuri a organelor de anchetă.
Durata îndelungata de la aplicarea acestei măsuri asiguratorii și până la data încheierii tranzacției arată că nu a avut intenția de a frauda in vreun fel Administrația Fiscală C- De aceea. considera nu este dovedită în niciun fel complicitatea la fraudă, condiție legală și obligatorie pentru promovarea acțiunii.
Mai mult, consideră că atâta timp cât fostul soț a achitat 103.000 lei din totalul de 113.409 lei și există o diferență de plată de1 0.409 lei, nu se poate anula un partaj pentru plata acestei sume, mai ales ca Administrația Fiscală are posibilitatea să-și recupereze toate sumele rămase neachitate din valorificarea bunurilor care au fost pe societatea, cât și din suma pe care reclamanta o are de plătit coinculpatului, care este de 273.500 RON.
VI. Judecata în recurs
Sub aspectul stării de fapt, instanțele de fond au stabilit ca certe următoarele împrejurări esențiale:
1. Prin decizia penală nr. 81 din 23 aprilie 2003 Curții de Apel Cluj (dosar nr. 1737/2003), consecutiv condamnării inculpaților, și la pedeapsa închisorii, aceștia au fost obligați, în mod solidar, să plătească părții civile Ministerul Finanțelor Publice - P C - despăgubiri civile în sumă de 1.134.093.758 lei, precum și dobânzile și penalitățile legale, până la data achitării intergale a creanței.
Recursurile declarate împotriva hotărârii au fost respinse prin decizia penală nr. 1366 din 10 martie 2004 Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă.
2. La data de 21 aprilie 2004, soții și au încheiat o tranzacție referitoare la împărțirea bunurilor comune în procesul de divorț, consimțind că bunul imobil, apartament situat administrativ în C-N,-, dobândit prin contribuție egală, să fie atribuit în proprietatea exclusivă a soției, fără plata vreunei sulte. Totodată, mobilele au fost împărțite în natură, prin formarea a două loturi care s-au repartizat soților, fără plata vreunei sulte.
Prin sentința civilă nr. 5213/12 mai 2004 Judecătoriei Cluj -N (dosar 4405/2004) s-a luat act de tranzacția încheiată între părți.
Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin neatacare, astfel că, la data de 12 august 2004, și-a înscris în cartea funciară nr. 75229 CNd reptul de proprietate asupra imobilului dobândit cu titlul de partaj.
3. Prin somația de plată emisă de Ministerul Finanțelor Publice - P C - la 13 decembrie 2004, este chemat să achite suma datorată statului cu titlu de despăgubiri, în cuantumul stabilit prin decizia penală nr. 81/23 aprilie 2003, respectiv 1.134.093.758 lei.
4. Conform notei de constatare încheiată la 19 aprilie 2007 de unul dintre inspectorii Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C-N, are în locuință o mașină de spălat vase și o mașină de spălat haine, în stare de funcționare dar prezentând o uzură fizică și morală avansată.
5. Instanțele rețin faptul că pârâtul este insolvabil, întrucât nu deține venituri și bunuri urmăribile care să permită realizarea integrală a creanței la care a fost obligat prin hotărârea penală de condamnare, toate susținerile sale în proces, referitoare la existența unor asemenea bunuri, fiind nedovedite.
6. Prin decizia civilă nr. 434 din 17 noiembrie 2006 Curții de Apel Cluj (dosar nr-), Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost obligat să plătească reclamantului suma de 100.000 Ron cu titlu de daune morale.
Hotărârea este irevocabilă, consecință a respingerii recursurilor, prin decizia civilă nr. 4039 din 18 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
7. Totodată, se reține existența procesului verbal de sechestru asigurator încheiat de Poliția Municipiului C N la data de 16 septembrie 1998 în faza cercetării penale, cu privire la imobilul situat în C-N,-, care constituia, la data instituirii sechestrului, bunul comun al soților și care a fost semnat de. Această măsură, a sechestrului asigurator, a fost menținută prin hotărârile judecătorești de condamnare.
În drept, relevante sunt în cauză dispozițiile art. 975.civ. potrivt căruia creditorii unor părți contractante pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Prin acest text normativ, legiuitorul conferă creditorilor dreptul la o acțiune civilă în justiție, denumită în literatura de specialitate acțiunea revocatorie sau pauliană, de care uzând pot obține revocarea pe cale judecătorească a tuturor acelor acte juridice încheiate de debitor prin care acesta și-a mărit ori își creează o stare de insolvabilitate.
Condițiile de admisibilitate ale acțiunii revocatorii au fost corect relevate de către instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate, acestea referindu-se la: existența unei creanțe certe, lichide, exigibile și, în principiu, anterioară actului atacat, debitorul fiind conștient de producerea acestuia și terțul cunoscând, la rându-i, că prin încheierea actului juridic cu titlu oneros debitorul devine insolvabil.
Aplicând situației de fapt stabilită în cauză norma substanțială evocată, curtea constată că în mod corect instanțele de fond au admis acțiunea, îndeplinite fiind, cumulativ, condițiile revocării tranzacției de partaj încheiată între pârâți la data de 21 aprilie 2004.
Incontestabil, la data la care pârâtul a consimțit să-i fie atribuit soției sale bunul imobil dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuții egale, și aceasta fără plata echivalentului valoric al cotei sale de proprietate, exista o creanță certă, lichidă și exigibilă a Statului Român, stabilită printr-o hotărâre penală de condamnare, în valoare de 1.134.093.758 lei.
Acceptând condițiile tranzacției, debitorul și-a creat în mod evident o stare de insolvabilitate, pe care creditorul reclamant a dovedit-o în cauză, prin nota de constatare întocmită de inspectorii săi, la peste doi ani de la comunicarea somației de plată a datoriei, identificate fiind în proprietatea debitorului exclusiv bunuri mobile, uzate fizic și moral.
realității faptul că, anterior promovării prezentei acțiuni revocatorii, debitorul a obținut un titlu executoriu împotriva Statului Român, în valoare de 100.000 Ron, însă acceptând ipoteza unei compensații a creanțelor reciproce, până la concurența sumei de 103.000 Ron, recunoscută printr-o hotărâre judecătorească, rămâne o diferență de plată în sarcina pârâtului, de 10.410 Ron, plus dobânzile și penalitățile legale calculate de la data titlului executoriu - 10 martie 2004 - și până la plata integrală a datoriei prin una dintre modalitățile prevăzute de lege.
În ceea ce privește complicitatea la fraudă a terțului, în speță aceasta fiind pârâta, în calitate de soție și semnatară a procesului verbal de sechestru a bunului imobil proprietate comună, cunoștea evident situația materială a debitorului, precum și efectele pe care tranzacția încheiată în procesul de partaj le producea asupra stării de solvabilitate a acestuia.
Dovada fraudei debitorului este însă suficientă în cauză, atâta timp cât pârâta are de apărat un avantaj patrimonial gratuit, pe când creditorul caută să evite un prejudiciu. Altfel spus, chiar dacă împrejurările de fapt nu făceau evidentă complicitatea terțului la fraudă, actul putea fi revocat.
Recurentul susține că pentru a promova prezenta acțiunea reclamanta trebuia să facă dovada "epuizării tuturor căilor" de a recupera creditul de la persoanele vinovate, referindu-se la ceilalți debitori solidari și la disponibilitățile financiare ale acestora.
acestui motiv de recurs, Curtea constată că s-a făcut în cauză o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 1039 și următoarele din Codul civil, care reglementează efectele obligației solidare pasive, în ipoteza căreia creditorul poate urmări pe acel debitor pe care și l-a ales, pentru totalitatea datoriei iar debitorul urmărit nu poate opune creditorului beneficiul de diviziune. pe unul dintre debitori, creditorul își păstrează dreptul, iar nu obligația, să înceapă o urmărire concomitentă și a celorlalți codebitori solidari, oricare dintre aceste urmăriri putând fi împiedicată numai dacă s-a făcut plata integrală și efectivă a întregii datorii. Debitorul chemat în judecată poate introduce în proces pe ceilalți debitori solidari, pentru a-și asigura astfel realizarea dreptului de regres.
Prin urmare, apărarea pârâtului a fost legal înlăturată de către instanța de apel, admisibilitatea prezentei acțiuni pauliene nefiind legal condiționată de dovada epuizării tuturor mijloacelor de recuperare a creditorului de la ceilalți debitori solidari și nici de cuantumul diferenței de plată, cum eronat se afirmă în recurs.
În privința recursului declarat de, Curtea constată că motivele acestuia vizează condiția complicității la fraudă a terțului și beneficiul de diviziune în cazul solidarității legale pasive or, aceste motive au fost analizate mai sus și apreciate ca neîntemeiate.
Sub aspectul efectelor acțiunii revocatorii, trebuie reținut că acestea se produc numai între creditor și terțul dobânditor, în speță pârâta, care are posibilitatea de a păstra bunul, oferind creditorului suma de bani necesară satisfacerii creanței, în integralitatea ei.
În caz contrar, reclamanta în speță, în calitate de creditor, poate urmări silit imobilul care a făcut obiectul actului juridic revocat, ca și cum acesta nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorului, evident în limitele creanței, excedentul rămas aparținând terțului dobânditor.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge cele două recursuri, ca nefondate, și va menține decizia atacată în tot, ea purtând atributele legalității și temeiniciei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 427/A din 16 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
2ex.
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea, Lucia Ștețca
