Anulare act. Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (369/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1006
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții reclamanți și, împotriva deciziei civile nr. 1131 din 03.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte și SC SA.
are ca obiect - anulare act (nulitate contract vânzare cumpărare).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenții - reclamanți, prin avocat cu împuternicire avocațială nr. 1466/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual la dosar (fila 25) și intimata - pârâte prin avocatul, cu împuternicire avocațială nr. -/18.03.2009, eliberată de Baroul București la dosar (fila 18), lipsind intimata pârâtă SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Apărătorul recurenților - reclamanți depune la dosar, dovada imposibilității de prezentare a recurentului - reclamant, respectiv bilet ieșire din spital și ieșire din spital.
În continuare solicită atașarea dosarului nr. 1891/1995, având în vedere că instanța de fond, deși a dispus atașarea respectivului dosar, aspect menționat în încheiere de ședință din 5.11.2007 cât și 3.12.2007, această dispoziție nu a fost îndeplinită, apreciind că este necesar acest fapt, deoarece din hotărârile aflate la dosar, nu rezultă clar cauza litigiului din acel an, așa încât apreciază că instanța nu a putut efectua cercetarea judecătorească asupra cauzei în mod complet.
Apărătorul intimatei - pârâte învederează că se opune la cererea de atașare a dosarului nr. 1891/1995, față de împrejurarea că instanța a apreciat suficientă depunerii hotărârii pronunțate, rămase irevocabile.
Apărătorul recurenților - reclamanți învederează că din hotărârea pronunțată în dosarul din 1995 rezultă că, s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare și constatarea ineficienței contractului de închiriere, acțiune ulterior precizată, în sensul anulării contractului de vânzare cumpărare, nefiind indicat temeiul legal, dar era vorba de disp.art. 3 alin. 1 din Legea nr. 5/1973, nefiind vorba de dispozițiile Legii 85/1992, precizând că din toate înscrisurile, cererile și aflate în dosarul, nu rezultă existența triplei identități prev. de art. 1201 cod civil.
Curtea, deliberând asupra cererii de atașare a dosarului nr. 1891/1995, formulată de către recurenții - reclamanți, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 11322/20.11.1996 de către Judecătoria sectorului 1 B, față de care s-a apreciat că există autoritare de lucru judecat, urmează să respingă cererea, apreciind că nu folosește cauzei întrucât ceea ce a format obiect al dezbaterii, respectiv considerentele și dispozitivul hotărârilor urmează a fi luate în considerare la aprecierea autorității de lucru judecat. Prin urmare apreciază că,hotărârile depuse la dosarul cauzei sunt suficiente in soluționarea prezentei cauze.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților - reclamanți solicită admiterea recursului, să se observe că, între cele două cicluri nu există identitate perfectă în ceea ce privește cauză, aspect prevăzut de disp.art. 1201 cod civil și art. 160 cod procedură civilă. Arată că, instanța de fond cât și cea apel, în primul ciclu procedural, a constatat nulitatea invocată de recurenții, aspect care rezultă din considerentele sentinței civile nr. 11332/1996 cât și ale deciziei civile, în care se reține că este vorba de art. 3 din Legea 5/1973, dispoziții ce au fost încălcate și au condus la constatarea că, contractul de închiriere cât și cel de vânzare cumpărare, au fost legal încheiate, apreciind că este vorba de o nulitate relativă și nu de o nulitate absolută, sens în care dă citire unor fragmente din considerentele celor două hotărâri.
Arată că, nu a invocat inexistența identității de obiect, ci că, nu ar exista identitatea de cauză, adică între motivația din primul ciclu procesual și cauzele nulității din ambele dosare, nu există identitate, deoarece motivele susținute prin acțiunea introductivă vizează dispozițiile Legii nr. 85/1992. Având în vedere cele de mai sus solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre instanța de fond spre rejudecare, fără acordarea de cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului, menținerea a sentinței de fond cât și a deciziei civile, ca legale și temeinice, în sensul că acestea au reținut în mod corect dispozițiile art. 1201 Cod civil, respectiv tripla identitate. Arată cu privire la aspectul identității de cauză, că solicită să se aibă în vedere, contractul de vânzare cumpărare de care se face vorbire, și nu contractul de închiriere a cărei ineficiență s-a solicitat a se constata, în prima acțiune din 1995 și care mai târziu a fost precizat în sensul că se solicită nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare, susținând că prin acea precizare recurenții - reclamanți au invocat aceleași temeiuri juridice cu privire la Legea nr. 85/1992. Cu privire la cheltuielile de judecată, învederează că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 25.06.2007, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și SC SA constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr- încheiat între SC SA și defuncta.
În motivarea cererii, s-a arătat că împreună cu sora sa, (autoarea pârâtei) sunt unicii moștenitori ai mamei lor, decedată în 1985. S-a mai arătat că a fost titulara contractului de închiriere a spațiului locativ pe care îl ocupa reclamantul împreună cu sora și soția sa, însă întreținerea fost plătită mulți ani de către reclamant.
După decesul mamei sale, sora sa a devenit titulara contractului de închiriere, fiind cea care a depus prima cererea pentru reînchiriere, fără a-l anunța în prealabil. În continuare, reclamantul a mai arătat că după apariția Legii nr.85/1992, împreună cu sora sa, și-a manifestat intenția de a cumpăra apartamentul în care locuiau, însă fostul nu a permis vânzarea decât surorii sale, deoarece aceasta era titulara contractului de locațiune.
Susțin reclamanții că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, atât sora sa cât și pârâta au fraudat legea, iar contractul de vânzare cumpărare are cauza ilicita. În acest sens, reclamanții invoca prevederile art. 11 alin. 3 și 4 din legea nr. 85/1992 și art. 15 alin. 2 din legea nr. 5/1973, susținând că deși cele doua erau membre ale aceleiași familii, au cumpărat mai multe locuinte, pe care le dețineau cu chirie, în baza legii 5/1973 în temeiul legii 85/1992 și a decretului 61/1990, astfel că au fraudat legea, încălcând prevederile art. 11 alin. 3 și 4 din legea nr. 85/1992, fiind astfel incidente dispozițiile art. 19 din legea nr. 85/1992.
În drept cererea fost întemeiata pe prevederile art. 948, art. 966 din Codul civil, legea nr. 5/1973, decretul lege nr. 61/1990 și legea nr. 85/1992.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că are calitatea de mandatar.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea acțiunii ca netimbrată, motivat de faptul că efectul constatării nulității contractului este repunerea părților în situația anterioară; se mai invocă excepția autorității de lucru judecat, a lipsei interesului, a lipsei calității procesuale active, iar pe fond se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3622/17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosar nr-, a fost respinsă ca nefondată excepția netimbrării cererii, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă cererea pe cale de consecință.
În motivarea sentinței, s-a reținut că, reclamanții au achitat taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
S-a mai reținut că există tripla identitate față de sentința civilă nr. 11332/ 20.11.1996 a Judecătoriei Sectorului 1 B din dosarul nr.1891/1995, rămasă definitivă și irevocabilă.
În acest sens s-a apreciat că prin cererea formulată,în acest prim litigiu, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele și SC SA anularea contractului de vânzare-cumpărare nr-, să se constate ineficiența contractului de închiriere nr. 24229/06.03.1985 și să fie obligată pârâta SC SA să încheie două contracte de închiriere. Ca urmare a precizării cererii, primul capăt de cerere îl constituia nulitatea absolută a contractului de închiriere, iar capătul doi ineficiența contractului de închiriere nr. 24229/06.03.1985 care duce la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare iar în considerentele sentinței, s-a reținut că este neîntemeiată cererea reclamantului, de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr-, întrucât au fost respectate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/1992,statuându-se asupra valabilității contractului de vânzare cumpărare, astfel că nu ar fi posibil că aceasta chestiune sa fie repusa în discuție, fară a se ajunge la contestarea celor statuate prin hotărârea anterioara.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel la data de 14.05.2008 reclamanții și, solicitând desființarea sentinței apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivarea apelului, s-a arătat că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, deoarece nu există identitate de obiect și cauză. Astfel, obiectul dosarului nr. 1891/ 1995 îl constituia constatarea nulității absolute a contractului de închiriere și anularea, respectiv constatarea nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare, și asta doar ca urmare a admiterii capătului principal de cerere. În prezentul dosar, se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
De aici rezultă și diferența de cauză: în primul dosar, încălcarea intereselor personale ale reclamanților întemeiate pe prevederile Legii nr.5/1973, iar în prezentul dosar încălcarea normelor de ordine publică prevăzute de Legea nr. 85/1992.
Se mai arată că în mod greșit nu a fost atașat dosarul nr. 1891/1995 al Judecătoriei Sectorului 1 B, astfel încât nu au putut fi verificate considerentele hotărârii din acest dosar.
Prin decizia civilă nr.1131 A/03.09.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții - reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.3622/17.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, ub aspectul autorității de lucru judecat, potrivit prevederilor art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin sentința civilă nr. 11332/ 20.11.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr. 1891/1995, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea principală și ca nefondată cererea de intervenție formulată de și.
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele și SC SA anularea contractului de vânzare-cumpărare nr-, să se constate ineficiența contractului de închiriere nr. 24229/06.03.1985 și să fie obligată pârâta SC SA să încheie două contracte de închiriere.
Ca urmare a precizării cererii, primul capăt de cerere îl constituia nulitatea absolută a contractului de închiriere, iar capătul doi ineficiența contractului de închiriere nr. 24229/06.03.1985 care duce la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
În considerentele sentinței, s-a reținut că reclamantul a invocat nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 24229/ 06.03.1985, motivat de faptul că i-au fost încălcate drepturile sale locative proprii asupra apartamentului. S-a mai reținut că este neîntemeiată cererea reclamantului, de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr-, întrucât au fost respectate condițiile prevăzute de Legea nr. 85/1992.
Prin cererea de față, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și SC SA constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr-, pentru frauda la lege. Astfel, se susține că după decesul mamei sale, sora reclamantului a devenit titulara contractului de închiriere, fiind cea care a depus prima cererea pentru reînchiriere, fără a-l anunța în prealabil. În continuare, reclamantul a mai arătat că după apariția Legii nr. 85/1992, împreună cu sora sa, și-au manifestat intenția de a cumpăra apartamentul în care locuiau, însă fostul nu permitea vânzare a decât surorii sale, deoarece aceasta era titulara contractului de locațiune.
Se constată, că aceste aspecte invocate de reclamanți sunt înseși temeiurile analizate prin hotărârea judecătorească amintită mai sus, respectiv regulile din Legea nr. 85/ 1992 referitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu persoana titulară a contractului de închiriere.
Deși reclamanții și-au întemeiat cererea și pe alte dispoziții legale în afară de Legea nr. 85/1992 (respectiv pe Legea nr. 5/1973, Decretul - Lege nr. 61/1990, art.948 și 966 Cod civil), în esență, se aduce spre judecată același motiv de nulitate, indiferent de încadrarea acestuia în nulitate absolută sau relativă.
Se susține, într-un prim motiv de apel, că obiectul dosarului nr. 1891/1995 îl constituia constatarea nulității absolute a contractului de închiriere și anularea, respectiv constatarea nulității relative a contractului de vânzare-cumpărare, și aceasta doar ca urmare a admiterii capătului principal de cerere. În prezentul dosar, se solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Or, tribunalul a constatat că în dosarul nr. 1891/1995 al Judecătoriei Sectorului 1 B, s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare ca și capăt accesoriu, ca urmare a constatării ineficienței contractului de închiriere, pentru nerespectarea prevederilor din Legea nr. 85/1992. În prezenta cauză, se solicită tot constatarea nulității absolute pentru încălcarea acelorași dispoziții legale. Prin urmare, nu s-a putut reține diferența de obiect, ci dimpotrivă identitatea de obiect între cele două cauze.
Apelanții au arătat, în al doilea motiv de apel, că de aici rezultă și diferența de cauză: în primul dosar, încălcarea intereselor personale ale reclamanților întemeiate pe prevederile Legii nr. 5/1973, iar în prezentul dosar încălcarea normelor de ordine publică prevăzute de Legea nr. 85/1992.
Cât timp instanța de judecată s-a pronunțat în primul dosar pe aspecte legate de nulitatea absolută reglementate de Legea nr. 85/1992, așa cum reiese în mod evident din considerente, rezultă că și sub aspectul cauzei există identitate de cauză.
S-a mai arătat, în al treilea rând, că nu a fost atașat dosarul nr. 1891/1995 al Judecătoriei Sectorului 1 B, astfel încât nu au putut fi verificate considerentele hotărârii din acest dosar.
Or, cât timp la dosar a fost depus un exemplar al sentinței civile nr. 11332/20.11.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr. 1891/1995, cu mențiunea definitivă și irevocabilă, nu mai era necesară atașarea dosarului nr. 1891/1995, pentru că soluționarea excepției autorității de lucru judecat presupune o judecată de valoare juridică cu privire la două hotărâri judecătorești, iar nu o analiză a actelor depuse la dosar.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții și, criticând-o pentru următoarele motive:
În fapt, recurenții-reclamanți și - (autoarea intimatei-pârâte, ) sunt unicii moștenitori ai autoarei lor. Din actele depuse la dosar reiese că recurenții au achitat pe o perioadă îndelungată chiria și întreținerea spațiului locativ, deoarece, deși era titulară a contractului de închiriere asupra locuinței ce constituie obiectul dosarului, nu avea resurse pentru a le plăti. După decesul lui, - a depus cea dintâi cerere pentru reînchiriere și a devenit titulara contractului de închiriere, fără ai anunța în prealabil pe recurenți, și devenind astfel singura căreia i-a fost vândut apartamentul în baza Legii nr.85/1992 prin contractul de vânzare-cumpărare nr-, având calitatea de titular al contractului de închiriere. În urma decesului acesteia, singurul său moștenitor a fost, fiica sa, care dobândise împreună cu soțul său prin contractul de vânzare-cumpărare nr- un apartament în B pe care l-a donat părinților soțului pârâtei.
Se susține că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată, deoarece nu este îndeplinită condiția cumulativă prevăzută de art. 1201 Cod civil privind tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Se arata că prin cererea formulată în dosarul nr. 1891/1995 s-a cerut constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.24229/06.03.1985 în vederea obligării pârâtei SC SA la încheierea a două contracte de închiriere și anularea contractului de vânzare - cumpărare nr-. Iar, prin cererea formulată în dosarul nr-, au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Mai mult, în dosarul nr.1891/1995 instanța judecătorească a constatat nulitatea relativă a contractului de închiriere nr.24229/06.03.1985 considerând că au fost încălcate norme ce ocrotesc interese personale ale reclamanților și nu norme ce ocrotesc interese generale or, în dosarul nr- au cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, nulitate cu un regim juridic și efecte diferite de cele ale nulității relative, cauza fiind prin urmare cu totul alta.
Așa cum se poate deduce din aspectele prezentate, identitatea dintre cele două acțiuni nu este totală, obiectul și cauza lor nefiind identice, în consecință nefiind îndeplinite condițiile pentru autoritatea de lucru judecat.
Instanțele de fond și de apel au luat în discuție solicitarea nulității absolute invocată recurenții-reclamanți în dosarul nr. 1891/1995, fără a da atenție considerentelor hotărârilor din același dosar care motivau existența nulității relative. În vederea soluționării excepției de lucru judecat trebuie efectuată o judecată de valoare juridică cu privire la două hotărâri judecătorești, ceea ce implică o analiză complexă a dispozitivului și considerentelor hotărârii definitive și irevocabile, iar nu o analiză limitată a solicitărilor reclamanților.
Se mai arata că deciziile instanțelor de fond contravin prevederilor art. 6, 13 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul adițional la această convenție.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând cererea de recurs, în raport de criticile de nelegalitate formulate, Curtea, reține următoarele:
Potrivit art. 1201.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere de judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Din analiza acțiunii civile cu care a fost învestită prima instanță, prin raportare la sentința civilă nr. 11332/20.11.1996, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în dosarul nr. 1891/1993, curtea constată că tripla identitate de părți, obiect și cauză, cerută de norma legală anterior citata nu este întrunită în cauză.
Astfel, Curtea retine că în prezenta cauza, cei doi reclamanți și-au configurat exercițiul dreptului de acces la instanța de judecata, în scopul valorificării pretenției lor concrete - constatarea pe cale judecătorească a nulității absolute contractului de vânzare cumpărare nr-, încheiat intre SA și defuncta, invocând fraudarea prevederilor înscrise în art. 11 alin. 3 și 4 raportat la art. 19 din legea nr. 85/1992, susținând în acest sens că, la momentul încheierii contractului a cărui nulitate se invoca, atât cumpărătoarea acestui imobil cât și pârâta, erau membre ale aceleiași familii, iar aceste dispoziții legale interziceau cumpărarea mai multor locuințe membrilor aceleiași familii.
Din verificarea cuprinsului sentinței civile nr. 11332/20.11.1996, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în dosarul nr. 1891/1993, rezulta că în acea cauza, a figurat ca parte doar reclamantul, cauza menționata având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare nr-, în susținerea acestui motiv de nulitate reclamantul invocând nerespectarea drepturilor sale legale, iar în analiza acestei cereri, instanța reținând că, au fost respectate drepturile locative ale celorlalte persoane care locuiesc în apartament, stabilite de legea nr. 85/1992".
Prin urmare în acest litigiu nu a făcut obiect al analizei instanței de judecata astfel sesizată, aspectul vizând fraudarea legii la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Câtă vreme din situația de fapt conturată în cauză și pe care instanțele de fond și-au întemeiat soluția pronunțată, nu rezultă îndeplinirea cumulativa condițiilor stabilite de art. 1201 din Codul civil, în cauza, admiterea excepției autorității de lucru judecat este eronată, instanțele de fond făcând aplicare eronata în cauză prevederilor legale anterior citate, făcând incident motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
Față de toate considerentele ce preced, curtea constata întemeiat acest motiv de recurs.
În conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 proc.civ. având în vedere limitele devoluțiunii stabilite prin cererea de apel, cu care tribunalul a fost legal investit, curtea va admite recursul și va modifica decizia apelată în sensul că va admite apelul.
În conformitate cu prevederile art. 297 alin. 1 din Codul d procedură civilă, întrucât, cauza a fost soluționată în temeiul unor excepții fără a se intra în cercetarea fondului, urmează se dispune desființarea în parte sentinței civile apelate, și respingerea excepției autorității de lucru judecat cu menținerea dispozițiilor primei instanțe referitoare la respingerea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în aceste limite, cu privire la care curtea a fost legal investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți și, împotriva deciziei civile nr.1131 A/03.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte și SC " " SA.
Modifică decizia tribunalului în sensul că,
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.3622/17.03.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
Desființează, în parte, sentința primei instanțe.
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Menține dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată.
Trimite cauza spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Sectorului 1
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER
I -
Red.
.//
2 ex./09.07.2009.
TB-3 -;
Jud.2 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Rodica Susanu, Ilie
