Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 1031/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1094/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1031
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă INTERNATIONAL 2000, împotriva deciziei civile nr.62/A din 19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, și
are ca obiect - servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă 200, reprezentată de avocat S, în baza împuternicirii avocațiale nr.19746/12.06.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimatele - pârâte Agenția Domeniilor Statului, L, A și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură la data de, 12.06.2009, intimata - pârâtă a depus cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei, consemnată la CEC - Bank, cu chitanța nr.-/1/12.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea din oficiu invocă excepția nulității deciziei civile nr. 62/A din 19.03.20009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, potrivit dispozițiilor art. 261 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea excepției nulității deciziei civile nr. 62/A din 19.03.20009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2314 din 27.06.2007, Judecătoria Călărașia respins acțiunea formulată de reclamanta A & S 2000 SRL B împotriva pârâtelor Agenția Domeniilor Statului B, - SRL F, - SA, - SA.
A respins excepțiile lipsei calității procesuale a reclamantei și a inadmisibilității acțiunii.
În termen legal s-a formulat apel d e către reclamanta - A & S 2000 SRL B împotriva sentinței civile nr.2314 pronunțată de Judecătoria Călărași la 27.06.2007 în dosarul nr-, formându-se dosarul cu același număr pe rolul Tribunalul Călărași (număr în format vechi 3113/C/2007).
Prin decizia civilă nr.198/A/10.1O.2007, Tribunalul Călărașia anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta - A & S 2000 B, în contradictoriu cu intimatele ADS B, - SRL F, - SA și - SA, împotriva sentinței civile nr.2314/27.06.2007 a Judecătoriei Călărași.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în baza art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Recurenta a solicitat trimiterea cauzei spre soluționare secției comerciale a Curții de APEL BUCUREȘTI, având în vedere natura comercială a litigiului.
Prin decizia civilă nr.419/07.03.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a respins cererea de trimitere a cauzei la Secția Comercială a Curții de APEL BUCUREȘTI.
A admis recursul declarat de recurenta - 2000 SRL împotriva deciziei civile nr.198/2007 a Tribunalului Călărași, a casat decizia menționată și a trimis dosarul spre rejudecare la Tribunalul Călărași.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că litigiul are o natură civilă, fiind în discuție stabilirea unui drept real imobiliar în favoarea reclamantei.
Pe fond, Curtea a reținut că reclamanta nu a fost citată la adresa pe care și-a ales-o (la cabinet de avocat ), ci la sediul ei, fiind prejudiciată prin neparticiparea la proces.
Prin decizia civilă nr.62 A/19.03.2009, Tribunalul Călărașia respins apelul formulat de apelanta - reclamantă A & S 2000 SRL B, împotriva sentinței civile nr.2314/27.06.2007, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a analizat apelul în limitele sale conform art.295 (1) Cod procedură civilă, reținând următoarea situație de fapt:
Reclamanta deține cu titlu de proprietar, pe raza localității, în incinta, suprafața de 2.303,5 mp teren, din care 303,5 teren cu construcții dobândit prin licitația din 25.06.1999 (pagina 15 fond), precum și suprafața de teren de 8825 mp aferent activului "casă de odihnă" dobândit prin licitația din 30.08.1999 (pagina 17 fond), prin vânzarea la licitație a bunurilor debitoarei - SA, pârâtă în prezenta cauză.
Reclamanta mai deține cu titlu de concesionar 876 ha conform contractului de concesiune nr.56/27.11.2000 (pagina 7 fond) încheiat cu Agenția Domeniilor Statului, pârâtă în cauză, teren aflat tot pe raza localității, județul C, teren ce a aparținut tot pârâtei - SA.
Prin urmare, bunurile dobândite de reclamantă cu titlu de proprietar și de concesionar au aparținut fostului, actualmente se SA.
Terenurile pârâtelor se întind pe raza localităților, județul C și F, județul Nu există localitatea cum susține reclamanta, ci a existat, cu sediul în localitatea F, pendinte județul I, pe teritoriul căruia se află în prezent în calitate de proprietar și concesionar - SRL
Cealaltă pârâtă are terenurile între aceste pârâte și se întind în I, pe raza comunei, județul
În drept, reclamanta a invocat art.616 cod civil și a solicitat recunoașterea, în mod necondiționat, a unui drept de servitute de trecere pe drumul principal din incinta îndiguită a, de la imobilele deținute către autostradă, trecând peste terenurile pârâtelor, acestea în calitate de proprietar în numele statului (ADS- ul) și celelalte în calitate de concesionare.
Conform art.617 Cod civil, trecerea (servitutea) trebuie făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum, iar conform art.618 Cod civil trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă aceluia pe al cărui loc are loc trecerea.
Conform art.588 Cod civil, legea supune pe proprietari la diferite obligații unul către altul, chiar dacă nu există o convenție între dânșii.
Conform art.626 și 627 Cod civil, când proprietatea aceluiași titular de drept se vinde, se împarte, dreptul de trecere se păstrează pentru noul dobânditor al lotului înfundat.
În cauză, apreciază sentința temeinică și legală cu suplinirea motivării prin prezenta.
În cauză, conform concluziilor raportului de expertiză, drumul străbate terenul a 3 foste -uri, actualmente societăți comerciale privatizate și ale căror terenuri în mare parte au trecut în proprietatea statului, administrator fiind pârâta ADS. Celelalte pârâte dețin, prin concesiune, terenuri ce au aparținut fiecare altui.
Acțiunea reclamantei privește, însă, două categorii de imobile terenuri cu și fără construcții; toate însă au aparținut pârâtei - SA (fostă ) unele sub nume de proprietar, altele sub nume de concesionar.
Prin urmare, dreptul de trecere al reclamantei pe terenurile acesteia este prezumat în virtutea art.626 și 627 Cod civil și nici nu i-a fost contestat, negat sau refuzat nici de către pârâta concesionară -, nici de ADS
Însă accesul, conform hărților și expertizei depusă în apel (prima hartă), pe terenul -, conduce la bacul de peste, acces pe care reclamanta nu-l dorește.
Însă, a apreciat instanța de apel că accesul de la terenurile și construcțiile sale deținute cu titlu de proprietate, se încadrează în dispozițiile arătate (art.617 și 618 Cod civil) cu referire la drumul cel mai scurt și cel mai puțin prejudicios pentru fondul aservit.
Având această cale de acces, pentru această categorie de terenuri, acces care nu are nici inconveniente grave sau periculozitate, reclamanta nu poate pretinde o altă cale de acces așa după cum și-ar dori, deoarece s-ar înfrânge litera și spiritul legii, dar și interesul și drepturile proprietarilor. De altfel, în raport cu ceilalți pârâți, pentru terenul deținut cu titlu de proprietate, reclamanta nu este vecin și ca atare, nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute pentru admiterea servituții (condiția nefiind o excepție ci o analiză a fondului) - vecinătatea celor două fonduri.
Cât privește cealaltă categorie de terenuri, care este mult mai întinsă ca suprafață - 876 ha și pe care reclamanta o cultivă și pentru care se ridică probleme legate de cultivarea, întreținerea, recoltarea și transportul culturilor, aceasta este deținută nu sub nume de proprietar, ci sub nume de concesionar și ca atare, nu se îndeplinește condiția proprietății prevăzută de art.616 Cod civil. Servitutea cu privire la acest teren privește modul în care s-au reglementat relațiile contractuale dintre concedent - ADS și concesionar - reclamant, având în vedere că primul administrează în numele statului (proprietarul) terenurile tuturor părților și reclamantei (deținute prin concesiune) dar și drumurile ce străbat aceste terenuri, situație în care clauzele contractuale trebuiau să prevadă și modul de administrare, reparare, întreținere a acestora de către concesionari, precum și dreptul de trecere al vecinilor concesionari. Prin urmare, nefiind proprietară reclamanta, nu-și poate soluționa această problemă pe calea dreptului comun al servituții de trecere prevăzut de art.616 Cod civil, ci doar prin negociere, contractual, cu pârâta ADS.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta A & S 2000 SRL B, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv instanța de apel doar a suplinit hotărârea pronunțată de prima instanță fără să aducă argumente în plus, nu s-a recunoscut un drept de servitute de trecere, în favoarea recurentei fiind încălcate dispozițiile art.616 - 618 Cod civil.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este fondat și în baza art.312 coroborat cu art.304 pct.5 Cod procedură civilă, l-a admis și a casat decizia civilă recurată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Călărași, pentru următoarele considerente:
Decizia pronunțată de Tribunalul Călărași încalcă normele imperative ale art.261 Cod procedură civilă.
Astfel, orice hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat, numele mandatarilor sau reprezentanților legali și al avocaților.
Dispozițiile art.261 Cod procedură civilă sunt imperative, așa cum rezultă din modul de reglementare al conținutului dispozitivului unei hotărâri judecătorești, astfel că încălcarea acestor prevederi este sancționată cu nulitatea absolută.
Curtea a constatat că dispozitivul deciziei recurate nu respectă cerințele imperative ale art.261 Cod procedură civilă, dispozitivul menționând doar apelanta - reclamantă fără indicarea elementelor de identificare ale acestei părți și fără a cuprinde numele, domiciliul sau sediile părților potrivnice.
Constatând că au fost încălcate dispoziții imperative ce sunt sancționate cu nulitatea absolută a deciziei pronunțate în condițiile art.105 alin.2 teza I Cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu art.304 pct.5 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă A & S INTERNAȚIONAL 2000 SRL B, împotriva deciziei civile nr.62 A/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimatele - pârâte AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, - SRL F, - SA, - SA.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Călărași.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
.
2 ex./17.06.2009
Trib.C - Gh.;
Jud.C -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
