Anulare act. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 105/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, domiciliată în Ungaria, 1149 Budapesta,-/B și, domiciliat în SUA, PO 1441 2. împotriva deciziei civile nr. 103 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 ianuarie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 21.01.2009, apoi pentru astăzi, 28.01.2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 114 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta, formulată în contradictoriu cu pârâții, senior, junior, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție în nume propriu formulată de. De asemenea, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta și intervenient împotriva pârâților junior și Biroul de carte funciară O Cheltuielile de judecată au fost puse în sarcina reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta și intervenientul. Criticile aduse de aceștia hotărârii dată de instanța de fond nu au fost primite și, ca urmare, Tribunalul Harghitaa respins apelul prin decizia civilă nr. 103 din 18 septembrie 2008.
Reclamanta și intervenientul, au declarat recurs și au solicitat, în principal, casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul Harghita, iar în subsidiar, au solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei precum și a cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele declarației de recurs, cei doi, reclamanta și intervenientul, au invocat motivul de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că, instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 689, teza a II-a și 691 alin. 1 Cod procedură civilă, atunci când a constatat că reclamanta și intervenientul nu au calitate procesuală activă.
În esență, reclamanta și intervenientul au susținut că în calitate de descendenți ai defunctului, și la decesul acestuia, în termenul legal de 6 luni, au făcut acte de acceptare a succesiunii.
În acest sens, cei doi, au arătat că din puținele bunuri aflate în patrimoniul defunctului la data decesului său au preluat o pereche de cercei, câteva tablouri și ceramică de. În aceste condiții pârâții nu se pot considera ca fiind singurii moștenitori ai defunctului și deci, nu se cuvine anularea tuturor actelor de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pârâții, senior, junior, au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea în întregime a hotărârii atacate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele întâmpinării cei trei pârâți au subliniat faptul că reclamanta și intervenientul nu au acceptat succesiunea după defunctul din cauză, deoarece actele de dispoziție despre care vorbesc nu sunt reale. Singurul moștenitor al defunctului nu este decât pârâtul, în temeiul testamentului din 2 ianuarie 1982. Valabilitatea acestui testament a fost pe deplin stabilită ca urmare a expertizei făcute în cauză, testament care vine să confirme voința ca toate bunurile din România să-i revină pârâtului.
În fine, pârâții au subliniat că toate actele de reconstituie a dreptului de proprietate au fost făcute la cerere, ori reclamanții în cauză nu au făcut astfel de demersuri.
Verificând decizia atacată, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanții au susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor referitoare la acceptarea moștenirii de către persoanele care au vocație succesorală. În acest sens, au susținut că sunt îndreptățiți să fie beneficiarii măsurilor, restituirea proprietăților trecute la stat, în perioadă anterioară anului 1990.
Instanța de apel a constatat că, defunctul, a lăsat un testament valabil prin care a desemnat ca unic moștenitor pe pârâtul, dar ceea ce este mai important că toate demersurile pentru redobândirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, respectiv Legii nr.10/2001, le-a făcut doar acesta.
Raționamentul instanței de apel este corect și aceasta deoarece art. 8 alin. 1 și 3 din Legea nr. 18/1991, lege în baza căruia au fost reconstituite dreptului de proprietate prin titlurile atacate de reclamantă și intervenient, prevede că reconstituirea dreptului de proprietate se face doar la cerere.
Reclamanta și intervenientul nu au putut dovedi că ar fi făcut astfel de demersuri chiar dacă s-ar fi dovedit faptul că au acceptat succesiunea.
Aceeași regulă este prevăzută și în Legea nr. 10/2001, referitoare la celelalte imobile naționalizate și potrivit art. 9, raportat la art. 22 din această lege, restituirea proprietăților nu se putea face decât printr-o notificare depusă într-un termen de 6 luni, termen care apoi a fost prelungit conform nr.OUG109/2001, și nr.OUG 145/2001, până în data de 14 februarie 2002.
Din aceste considerente, Curtea constată că reclamanta și intervenientul nu pot pretinde ca bunurile redobândite de pârât să fie împărțite cu aceștia.
Așadar, constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat. Deoarece reclamanții recurenți au fost cei care au căzut în pretenții, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-i obliga la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariile avocațiale suportate de pârâtele senior și junior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, domiciliată în Ungaria, 1149 Budapesta,-/B și, domiciliat în SUA, PO 1441 2. împotriva Deciziei civile nr. 103 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă reclamanții recurenți la plata sumei de 1250 lei în favoarea pârâtei senior, respectiv 1250 lei în favoarea pârâtei junior, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.
Tehnored.
2 exp./19.02.2009
Jud.fond.
Jud.tr.; Sz.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
