Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 107/
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și, domiciliați în Târgu M,-,.5, jud. M, împotriva deciziei civile nr. 229 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 ianuarie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 28.01.2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6514 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg-M, s-a luat act de tranzacția intervenită între reclamanta și pârâții, reprezentată de mandatarul, prin mandatar, cu privire la stabilirea masei succesorale după defuncții și și cu privire la cotele de moștenire ale părților amintite; a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta și cererea de intervenție în interes propriu a lui, împotriva pârâților, și, și pe cale de consecință, a dispus evacuarea pârâților și din imobilul situat în Tg-M,-.4 și evacuarea pârâților, și din imobilul situat în Tg-M-,.5.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâții, și, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.229 din 18 septembrie 2008 respins ca nefondat apelul declarat menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a dispus evacuarea pârâților apelanți din imobilul menționat mai sus, reținând în considerente faptul că pârâții nu beneficiază de nici un titlu locativ care să le confere îndreptățirea de a ocupa și folosi apartamentul coproprietatea reclamantei și a intervenienților în interes propriu, întrucât nu și-au manifestat intenția de a încheia cu aceștia un contract de închiriere a apartamentului după expirarea locațiunii și față de primul contract. Prima instanță a reținut în drept prevederile art.480 și 481 Cod civil, apreciind că pârâții apelanți îi împiedică fără nici un drept pe reclamantă și intervenienți să se bucure de prerogativele pe care legea le conferă titularilor dreptului de proprietate.
S-a mai reținut că la termenul de judecată din 27 aprilie 2007, la instanța de fond, pârâții au invocat excepția prematurității introducerii acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamanților, excepții motivate prin faptul că dreptul de a cere evacuarea echivalează cu o acțiune în revendicare, astfel că cererea de chemare în judecată trebuia formulată de toți coproprietarii înscriși în cartea funciară.
Cu referire la excepțiile invocate de apelanți tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele motive: excepția prematurității acțiunii ar fi presupus necesitatea parcurgerii de către reclamantă a unei proceduri prealabile, fără de care nu putea fi înaintată acțiunea în justiție (art.109 alin.2 pr.civ.); excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei nu poate fi reținută întrucât o asemenea excepție ar fi presupus o lipsă de identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului pretins (art.109 alin.1 pr.civ, care se află în strânsă legătură cu condiția interesului procesual prev. de art.111 teza I pr.civ.).
În raport de motivele aduse de apelanți în susținerea excepțiilor, tribunalul a constatat că aceste argumente ar justifica excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca urmare a încălcării principiului unanimității. Tribunalul a apreciat că această excepție totuși nu poate fi primită. În speță acțiunea în evacuare -ca act de administrare - a fost pornită de coproprietara. Ceilalți coproprietari nu s-au opus, recunoscând utilitatea acestui act pentru valorificarea bunului indiviz.
În aceste condiții inadmisibilitatea cererii de evacuare pentru simplu motiv că inițial această cerere a fost pornită doar de un singur coproprietar și confirmată implicit de ceilalți, nu poate fi admisă.
Cu referire la cadrul procesual instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect acest cadru cu respectarea atât a principiului disponibilității cât și a obligației instanței de a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată în întregul său conform art.129 pr.civ.
Pârâții apelanți au invocat în primă instanță excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților excepție care, în aprecierea lor, nu a fost soluționată corect de instanța de fond. În acest sens, pârâții au invocat faptul că reclamanta trebuia să-i cheme în judecată pe și atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentanți legali ai copiilor și. Tribunalul a constatat că pe parcursul judecării cauzei în primă instanță cele două fiice au fost citate cu un exemplar din cererea de chemare în judecată astfel că au fost respectate cerințele cuprinse în art.41 și 42.pr.civ. iar simpla omisiune din citativul încheierilor de ședință privind asistarea minorelor de către părinți nu a cauzat acestora nicio vătămare procesuală. Nu în ultimul rând prezentul litigiu nu vizează un drept personal al copiilor ci existența sau inexistența titlului locativ al părinților împrejurare față de care autoritatea tutelară nu se impunea a fi citată.
Cu referire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit extrasului CF 13406/V Tg-M, nr.cadastral 520/V, 521/1/V, 521/2/V, 522/V, reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt coproprietari asupra apartamentului nr.5 din Tg-M-, dreptul lor de proprietate fiind înscris în baza dispoziției nr.209 din 17 februarie 2003 emisă de Primarul municipiului Tg-M în temeiul Legii 10/2001. Pârâții apelanți erau titularii unui contract de închiriere a apartamentului 5. contract încheiat cu Statul Român.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor OUG 40/1999, reclamanții și intervenienții au înțeles să-i notifice pe pârâți pentru încheierea unui nou contract de închiriere, astfel că între reclamanți și intervenienți pe de o parte și pârâții și pe de altă parte, s-a încheiat la data de 3 octombrie 2005 un nou contract de închiriere a apartamentului 5, în care s-a prevăzut expres că termenul locațiunii este de 6 luni, și anume până la data de 3 martie 2006.
Ulterior, cu toate că au fost din nou notificați pentru discutarea unei eventuale prelungiri a contractului de închiriere, pârâții apelanți nu au dat curs invitației reclamanților și intervenienților. Aceste din urmă notificări nu trebuiau trimise prin intermediul executorului judecătoresc - așa cum susțin apelanții în apel - întrucât între părți a intervenit un nou contract de închiriere, în conformitate cu prevederile art.14 din OUG 40/1999, operând așadar o prelungire convențională a contractului inițial, fiind supus dispozițiilor de drept comun privind locațiunea. Ori dispozițiile art.1443 cod civil nu stabilesc cerința expresă a notificării chiriașului prin executorul judecătoresc.
În aceste condiții, așa cum corect a reținut instanța de fond, pârâții nu mai dețineau nici un titlu locativ cu privire la apartamentul 5 coproprietatea reclamantei și a intervenienților, astfel că prin folosirea fără drept a acestui bun se aduce o încălcare a dreptului de proprietate a reclamanților și intervenienților, drept ocrotit prin dispozițiile art.480 și 481 Cod civil.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Mureș, au declarat recurs pârâții, și, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în principal, iar în subsidiar, modificarea parțială a hotărârilor atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind evacuarea recurenților.
În drept, recurenții au invocat motivele prev. de art.304 pct.7 și 9.pr.civ. și art.312 alin.5 rap.la art.105 pr.civ.
În esență, prin memoriul de recurs recurenții au reiterat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei arătând că sub aspectul titularului dreptului de proprietate tranzacția încheiată de părți cu ocazia judecării cauzei în fond nu este validă, aspect ce atrage ineficiența acestei hotărâri și repune în discuție lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Un al doilea aspect privitor la nulitatea hotărârii pronunțate de prima instanță are în vedere necitarea pârâților și în dubla calitate procesuală pe care o au, respectiv de pârâți și de reprezentanți ai minorelor și.
În fine, sub aspectul fondului cauzei, cererea de evacuare este, susțin recurenți, nefondată.
Din această perspectivă aceștia au invocat OG 40/1999 subliniind că dreptul la reînnoirea contractului de locațiune este cuprins în art.14 iar obligația de notificare a chiriașului este prevăzută de art.14 alin.3 fiind o condiție în lipsa căreia proprietarul nu se poate prevala de dispozițiile generale privind prerogativele dreptului de proprietate.
Cu alte cuvinte se arată că neîndeplinirea cerinței notificării lipsește de efecte juridice demersul proprietarilor privind evacuarea chiriașilor.
Reclamanta și pârâții, și, în calitate de intimați, au formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a recursului declarat.
În cuprinsul întâmpinării se arată că obiectul principal al acțiunii formulată de reclamanta a avut în vedere stabilirea calității de moștenitor și cotele ce se cuvin succesorilor defuncților și soția. Tranzacția intervenită între părți a avut ca obiect soluționarea amiabilă a problemelor succesorale aspecte față de care recurenții nu au nici calitatea nici interesul legitim de a le contesta.
Cu referire la valabilitatea tranzacției intimații au arătat că aceasta a fost semnată personal de părți sau prin mandatari cu procuri speciale.
În ceea ce privește necitarea minorelor și alături de pârâții și în calitate de părinți nu se subscrie prevederilor art.105 pr.civ. Cu alte cuvinte, având în vedere și împrejurarea că pârâții au fost reprezentați de avocat, nici acestora și nici celor două minore nu li s-a produs nicio vătămare. În fine se mai arată că notificările invocate de recurenți, notificări pe care afirmativ nu le-au primit, datează din anul 2005 iar aceste notificări au stat la baza contractului de închiriere încheiat între părți la 3 octombrie 2005 pe un termen de 6 luni până la 6 martie 2006.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în Tg-M- apartamentele 4 și 5, constituit proprietatea comună a defuncților și soția.
Prin dispoziția nr.209 din 17 februarie 2003 Primarului mun. Tg-M, imobilul arătat mai sus a revenit în patrimoniul moștenitorilor foștilor proprietari, respectiv, și.
Reclamanta în calitate de coproprietară, a chemat în judecată atât pe coproprietarii imobilului cât și chiriașii celor două apartamente urmărind ca prin acest demers judiciar unic să fie soluționate atât aspectele legate de starea de coproprietate cât și aspectele legate de liberul exercițiu al dreptului de proprietate asupra imobilului.
Instanța de apel a detaliat în considerentele hotărârii rațiunile de ordin faptic și mai ales temeiurile de drept pentru care acțiunea pornită de un coproprietar având ca obiect evacuarea chiriașilor este considerată un act de administrare și nu este necesară a fi îndeplinită condiția unanimității. Relevantă este poziția pârâților coproprietari care au achiesat pretențiilor reclamantei privind evacuarea chiriașilor din imobilul în litigiu (fila 90 dosar fond). Mai mult decât atât prin înscrisul aflat la fila 89 dosar fond, reclamanta și pârâții coproprietari s-au situat în mod inechivoc pe aceiași poziție procesuală solicitând extinderea acțiunii și față de copii minori ai pârâților.
Criticile recurenților privitoare la hotărârea de expedient nu pot fi primit întrucât acestea pornesc de la o premisă greșită. În acest sens se arată că tranzacția părților a fost încheiată prin mandatar iar mandatul este al avocatului. Recurenții omit cu bună știință să aibă în vedere verificările efectuate de instanța de fond de la momentul depunerii tranzacției și până la pronunțarea hotărârii de expedient și mai cu seamă să aibă în vedere constatările personale făcute de judecătorul fondului privind cerințele cuprinse în art.948 Cod civil, 673 ind.4 pr.civ. și art.271 și 273.pr.civ. Din această perspectivă criticile recurenților sunt în mod vădit neîntemeiate.
Cu referire la "nulitatea hotărârii de primă instanță" această așa zisă critică de nelegalitate a fost analizată și de instanța de apel, aceasta din urmă aducând argumente pertinente atât în fapt cât și în drept.
Curtea apreciază că pentru soluționarea unei astfel de excepții recurenții prin reprezentantul lor ales puteau și trebuiau să califice regimul juridic al acestei nulității respectiv una absolută sau relativă, și raportat la aceasta, să-și construiască argumentația.
Examinând actele și lucrările dosarului în prima instanță precum și considerentele instanței de apel, Curtea apreciază că nu suntem în prezența unei nulități, fie ea absolută sau relativă, din cele reglementate de art.105 pr.civ. în sensul în care presupusa vătămare este doar una de ordin formal fără nicio consecință în planul drepturilor procesuale ale părților.
Cu referire la ultima critică formulată privitoare la neîndeplinirea procedurilor și cerințelor cuprinse în OG 40/1999, Curtea o apreciază ca vădit neîntemeiată având în vedere în esență că, titlul locativ al pârâților recurenți la data promovării acțiunii nu mai exista iar proprietarul/proprietarii imobilului pot și trebuie să beneficieze de prerogativele dreptului de proprietate redobândit ca măsură reparatorie.
Având în vedere cele de mai sus Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâților, și.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ. Curtea va obliga recurenții la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați potrivit dovezii aflate la fila 31 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de, și, împotriva deciziei civile nr.229 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților intimați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 28 ianuarie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
26.03.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
