Anulare act. Decizia 108/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 108
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuenții, și împotriva deciziei civile nr.38/2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.7397/C/1999, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului A și Asociația de Locatari din A,-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin registratura instanței la data de 23.04.2008, revizuenții au depus concluzii scrise.
În deliberare, instanța respinge ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de revizuenți prin concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă 284/30 iunie 1999 pronunțată de Tribunalul Arada fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului A împotriva pârâților și și a fost respinsă cererea de intervenienție în interes propriu și în interesul reclamantului formulată de intervenienta Asociația de Locatari din A, str.- nr.1.
În consecință, a fost anulat certificatul de moștenitor nr.2071/11 octombrie 1993 eliberat de notariatul de Stat C și a fost radiat dreptul de proprietate al pârâților din CF 17161 A nr.top.271/19 cu revenirea la situația anterioară de carte funciară; a fost respinsă cererea de constatare a dreptului de proprietate formulată de Consiliul Local al Municipiului A cu privire la imobilul din A, str.- nr.1.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile.
Prin decizia civilă nr. 38/26 aprilie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 7397/C/1999 apelurile au fost admise, iar sentința schimbată în tot.
În consecință, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului A și cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația de Locatari din A, str.- nr.1; s-a constatat că reclamantul este titular al unui drept de superficie asupra cotei de 83,3% din imobilul identificat mai sus incluzând dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenului aferent, fiind îndreptățit reclamantul să-și înscrie acest drept în cartea funciară; a fost anulat certificatul de moștenitor sus-menționat în partea privind masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, în care se include cota de 16,7% din construcții și întregul teren din CF 7161 A; au fost respinse în rest cererea principală și cererea de intervenție.
Decizia a rămas irevocabilă prin respingerea de către fosta C Supremă de Justiție a recursului declarat de pârâții și și ca tardiv a recursului declarat de reclamant, instanța pronunțându-se prin decizia civilă nr. 5555/5.12.2001 în dosarul nr. 2833/2000.
În condițiile art.322 alin.1, art.323 alin.1 Cod procedură civilă revizuenții în nume propriu, și, ambii în calitate de moștenitori ai lui au solicitat schimbarea în tot a deciziei civile nr. 38/2000 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 7397/C/1999 în sensul respingerii apelurilor declarate de reclamantul și intervenienta din acea cauză, al admiterii apelului declarat de pârâți (revizuenți în prezenta cauză) și, în consecință, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au invocat faptul că, prin Hotărârea din 15.02.2007 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza și România s-a constatat încălcarea art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția a Drepturilor Omului de către Statul Român, încălcare materializată prin hotărârile judecătorești pronunțate.
Această încălcare s-a produs, în esență, prin privarea parțială a revizuenților de bunul lor prin atribuirea cotei de 83,33% din construcție către reclamant, respectiv prin ingerința săvârșită prin atribuirea dreptului de folosință asupra terenului către același reclamant.
Au mai invocat faptul că, întemeindu-se pe hotărârile pronunțate de instanțele române, reclamantul a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, cauza aflându-se în curs de judecată și au depus dovezi în acest sens (filele 40-64 dosar).
În drept au invocat dispozițiile art.322 pct.9 Cod procedură civilă.
Intervenienta Asociația de Locatari din A, str.- nr.1 a formulat întâmpinare solicitând respingerea fie ca prematură a cererii de revizuire, fie ca tardivă, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată.
În cauză au fost atașate dosarele în care s-au pronunțat instanțele române asupra litigiului purtat între părți și au fost depuse hotărârile din 15.02.2007 și, respectiv din 21.02.2008 (filele 77-90 și 104-110) date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului asupra litigiului dintre părți.
La termenul din 17.04.2008, în ședință publică, în baza dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuție excepția prematurității cererii de revizuire, însă nu pentru considerentele invocate de intimata Asociația de Locatari din A, str.- nr.1 ci având în vedere următoarele argumente:
Intimata a solicitat respingerea ca prematură a cererii de revizuire cu motivarea că decizia din 15 februarie 2007 (invocată ca temei al revizuirii) nu a fost, încă, publicată în Monitorul Oficial. Aceste susțineri nu pot fi, însă, reținute ca temeiuri de respingere ca prematură a cererii revizuenților.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art.324 alineat ultim Cod procedură civilă și art.322 pct.9 Cod procedură civilă rezultă că termenul de revizuire de trei luni se socotește de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului invocată ca temei al revizuirii.
Se observă, deci, că legea nu condiționează publicarea hotărârii în Monitorul Oficial ci stabilește, doar, un termen în interiorul căruia partea interesată poate invoca incidența dispozițiilor art.322 pct.9 Cod procedură civilă.
Nici excepția tardivității invocată de aceeași intimată nu este întemeiată, având în vedere adresa prin care Monitorul Oficial comunică că hotărârea nu a fost primită spre publicare (fila 94 dosar).
Instanța are în vedere, însă, că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută în temeiul art.322 pct.9 Cod procedură civilă dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producăși nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Este adevărat că prin hotărârea din 15 februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1 în sensul celor afirmate de revizuenți (existența bunului, privarea parțială de acesta și existența ingerinței în sensul primei fraze a primului alineat din articolul 1 - fila 88 dosar).
Se observă, însă că, prin această "hotărâre principală", cererea reclamanților a fost pusă în rezervă, părțile urmând să formuleze observații în termen de trei luni din momentul rămânerii definitive a hotărârii (fila 90 bis dosar).
În consecință, situația părților este oarecum atipică raportat la majoritatea hotărârilor date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care instanța s-a pronunțat și cu privire la acordarea satisfacției echitabile, Curtea pronunțându-se în speță printr-o hotărâre distinctă.
Prin această hotărâre (fila 110 dosar), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dispus că statul trebuie să restituie reclamanților cota de 83,3% din construcție și să înceteze folosința terenului aferent în termen de trei luni începând cu ziua când hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 par.2 din Convenție și că, în lipsa unei astfel de restituiri, statul pârât trebuie să plătească reclamanților (revizuenți în prezenta cauză) împreună, în același termen de trei luni, 750.000 EUR pentru dauna materială, plus orice sumă putând fio datorată cu titlu de impozit, fiind stabilită și dobânda în caz de neplată în termen (fila 110 dosar).
Se observă, astfel că, deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art.1 din Protocolul nr.1, nici la data sesizării instanței și nici în prezent nu este realizată condiția referitoare la imposibilitatea remedierii încălcării decât prin revizuirea hotărârii instanței naționale, câtă vreme statul are la dispoziție intervalul de timp sus-menționat fie pentru a restitui cota de drept de 83,33% din construcție și a înceta folosirea terenului aferent, fie pentru a plăti reclamanților suma reprezentând echivalentul daunei materiale constatate prin hotărârea Curții.
Nu pot fi reținute susținerile revizuenților potrivit cu care, în prezent, consecințele încălcării nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii întrucât Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului A și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Astfel, după cum s-a arătat mai sus, în interiorul termenului de trei luni, statul are posibilitatea fie de a restitui cota de drept și înscrierea dreptului revizuenților se va realiza în baza actului de restituire (dispoziție, hotărâre, contract etc.), fie de a achita suma de bani sus-menționată și revizuirea - având ca finalitate reînscrierea dreptului de proprietate al revizuenților în cartea funciară - nu mai poate fi dispusă, petenții fiind despăgubiți pentru cota de 83,33% de drept și pentru teren cu suma dispusă de
În consecință, cererea de revizuire apare ca fiind prematur introdusă, astfel că, față de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, este inutilă examinarea fondului susținerilor revizuenților.
Nici cererea de repunere pe rol în vederea suspendării judecății cauzei nu poate fi primită, câtă vreme prematuritatea introducerii unei cereri de chemare în judecată nu se constituie în temei de suspendare.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportate la art.322 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca prematură cererea de revizuire a deciziei civile nr.38/26.04.2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.7397/1999 formulată de revizuenții și și în calitate de moștenitori ai lui în contradictoriu cu intimații Consiliul Local A și Asociația de Locatari din A, Str.- nr.1.
Văzând că la dosar nu s-au depus dovezi din care să rezulte suportarea de cheltuieli de judecată în prezenta cauză de către intimata Asociația de Locatari din A, str.- nr.1, în baza art.1169 cod civil raportat la art.274 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces formulată de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca prematură cererea de revizuire a deciziei civile nr.38/26.04.2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.7397/1999 formulată de revizuenții și și în calitate de moștenitori ai lui în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL A și ASOCIAȚIA DE LOCATARI din A, STR.- nr.1.
Respinge ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul proces formulată de intimata ASOCIAȚIA DE LOCATARI.
Definitivă.
Cu rec în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - - -
Se comunică cu:
revizuenții - A,-.12
- idem
- idem
intimații Consiliul Local al Municipiului A - A,-
Asociația de Locatari din A,-.
Red./12.05.2008
Tehnored. /7 ex./19.05.2008
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
