Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 443/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 443
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.384/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și Municipiul A prin Primar, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin registratura instanței la data de 21.04.2008, reclamanții recurenți au depus concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5620/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și Municipiul A prin Primar.
Pentru a dispune astfel, instanța a constatat că prin acțiunea civilă reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții și obligarea acestora la a le lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul situat în A înscris în CF 5112, nr.top- -2453/662/6/10.
În motivare au invocat faptul că au dobândit imobilul în 1982 și că acesta a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr.223/1974 (deci fără titlu valabil) fără plata de despăgubiri. Ulterior, imobilul a fost înstrăinat pârâților, astfel că asupra lui există două titluri ce se impune a fi comparate.
În drept, au invocat dispozițiile art.480, 481 Cod civil.
La 4.04.2007, acțiunea a fost precizată, reclamanții chemând în judecată și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul A, solicitând să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului sus-menționat, invocând dispozițiile art.6 din Legea nr. 213/1998, art.135 și art.41 din Constituția României, art.1 din Protocolul nr.1 adițional la.DO.; au mai solicitat compararea titlurilor părților, susținând că propriul titlu este preferabil.
În ședința publică din 25.04.2007, reprezentantul reclamanților a depus copia acțiunii civile înregistrate la aceeași instanță, având aceleași părți, iar la obiect - constatare nevalabilitate titlu; în aceste condiții, la 6.06.2007, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.163 Cod procedură civilă referitoare la litispendență și, față de acordul părților și de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În fine, în ședința publică din 13.06.2007, reprezentantul reclamanților și-a precizat din nou acțiunea, solicitând ca, în baza art.22, 49 din Legea nr. 7/1996 să se noteze dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu titlu de construire și cumpărare în anul 1982, în baza Legii nr. 4/1973, în vederea cumpărării reclamanții obținând de la CEC un împrumut de 105.000 lei.
Ca urmare a plecării lor în. imobilul trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.223/1974 fără plata de despăgubiri (decizia nr.881/23.10.1984 a fostului Consiliu Popular al Județului A) dispunându-se Administrației Financiare a Județului A să vireze în contul CEC Sucursala A suma de 83.538 lei cu titlu de credit nerambursat (fila 4 dosar). Ulterior, în anul 1997, imobilul a fost înstrăinat pârâților și, în baza Legii nr. 112/1995.
Procedura comparării titlurilor - a reținut primă instanță - nu este reglementată de lege, fiind o creație a jurisprudenței; oricum, în regim de carte funciară, problema unor eventuale titluri concurente se rezolvă conform principiului priorității înscrierii în cartea funciară. Această procedură presupune întrunirea unor condiții: existența a două titluri de proprietate concurente, a unor autori diferiți și verificarea bunei sau relei credințe a subdobânditorilor.
În cauză, atât titlul reclamanților, cât și cel al pârâților provin de la același autor ( Statul Român), niciunul dintre ele nefiind desființat pe cale judecătorească, astfel că ar fi superfluă analizarea condiției vizând buna credință a pârâților- subdobânditori.
Cum finalitatea procesului e reprezentată de redobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți, iar aceștia nu au invocat nulitatea actului de dobândire a proprietății de către pârâții în contradictoriu cu pârâții și, este lipsită de interes cererea de constatare a nevalabilității titlului statului. Dat fiind cadrul procesual creat de cererile reclamanților care are drept consecință lipsa de temei a acțiunii în revendicare, neîntemeiată a fost apreciată și cererea referitoare la notarea în cartea funciară, dispozițiile art.55 și 49 din Legea nr. 7/1996 nefiind, oricum, incidente în cauză.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții.
Prin decizia civilă nr. 384/A/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad apelul a fost respins, iar hotărârea atacată - menținută ca temeinică și legală.
Pentru a dispune astfel, instanța a complinit considerentele avute în vedere de judecătorie cu reținerea faptului că reclamanții nu au achitat împrumutul acordat de stat pentru achiziționarea apartamentului (la data preluării figurând cu un debit de 89.538 lei reprezentând credit nerambursat), astfel că s-a reținut incidența dispozițiilor art.1020, 1021 Cod civil.
În consecință, a reținut instanța, imobilul a fost preluat cu titlu valabil - în baza ipotecii din 7.06.1982 înscrise în favoarea CEC filiala A, iar statul a valorificat apartamentul în contul creditului nerambursat către pârâții-cumpărători de bună-credință prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1190/1997.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii cererii formulate.
În motivare au invocat că în mod greșit a reținut instanța de apel faptul că imobilul a fost preluat în baza contractului de ipotecă, din conținutul înscrisurilor de la dosar rezultând că acesta a fost preluat în baza Decretului nr.223/1974; au arătat că, ulterior preluării de către stat, reclamanții nu mai aveau interes să achite în continuare creditul.
Au mai invocat lipsa de relevanță a bunei credințe a pârâților cumpărători, câtă vreme aceștia au dobândit bunul de la un neproprietar.
În drept au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pe cale de întâmpinare, pârâții și au solicitat respingerea recursului.
În motivare au arătat că, față de dispozițiile art.34 din Legea nr. 7/1996, în regim de carte funciară dobânditorul de bună-credință poate dobândi un bun chiar de la neproprietar.
Au mai invocat lipsa interesului reclamanților în a invoca nevalabilitatea titlului statului, câtă vreme nu au solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995.
Celelalte părți nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Imobilul în litigiu a fost dobândit de reclamanți cu titlu de construire și cumpărare în baza Legii nr. 4/1973 (filele 53-55 dosar).
Contrar celor avute în vedere de instanța de apel, imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974 fără plată (filele 4,5 dosar fond). Dincolo de faptul că acest aspect nu a fost contestat în cauză, imobilul nici nu putea fi preluat în baza contractului de ipotecă încheiat de CEC - Sucursala A ca efect al nerambursării creditului acordat. Astfel, reclamanții au devenit proprietari ai imobilului, această calitate nefiind afectată de faptul că prețul urma să fie achitat în rate; cu acordul CEC, ei puteau să înstrăineze, să demoleze sau să restructureze construcția (art.31 alin.2 din Legea nr. 4/1973 în forma avută la data dobândirii dreptului de proprietate).
Mai mult, sancțiunea neachitării creditului nu era automat, preluarea imobilului ci executarea silită a împrumutatului (art.34 alin.2 din aceeași lege).
În consecință, imobilul nu a fost preluat ca o consecință a neachitării creditului ci a plecării în străinătate a reclamanților urmată de refuzul de a se mai întoarce, fiind aplicate dispozițiile Decretului nr.223/1974.
Instanța de apel și-a însușit argumentul primei instanțe potrivit cu care, cum părțile - persoane fizice au dobândit bunul de la același autor, compararea titlurilor nu poate fi efectuată.
Este adevărat că, aparent, atât reclamanții, cât și pârâții-cumpărători au dobândit imobilul de la Statul Român. Se observă, însă, că reclamanții au dobândit bunul cu titlu de cumpărare șiconstruireîn baza Legii nr. 4/1973 (contractul de construire fiind încheiat cu A la 24.05.1980 - fila 55 dosar fond), astfel că ei sunt veritabili proprietari originari ai imobilului, fiind fără relevanță că suma de bani necesară realizării construcției a fost acordată de CEC cu titlu de împrumut (contractul de împrumut fiind încheiat la aceeași dată - 24 mai 1980 - cu contractul de construire sus-menționat - fila 55 dosar fond).
În consecință, reclamanții au construit imobilul, iar pârâții l-au cumpărat de la Statul Român în baza Legii nr. 112/1995. În această situație, compararea titlurilor este posibilă, contrar celor reținute de judecătorie și tribunal.
Cum înscrierile de carte funciară sunt efectuate pentru a asigura opozabilitatea față de titlu și chiar legea instituie o prezumție relativă în sensul valabilității înscrierii (art.30 din Legea nr. 7/1996), compararea titlurilor ca tehnică de soluționare a acțiunii în revendicare nu este exclusă în regimul de carte funciară.
Se observă, astfel, că reclamanții justifică interesul în a solicita constatarea nevalabilității titlului statului câtă vreme, pe calea cererii de chemare în judecată au susținut că statul afirmat "non dominus" nu putea înstrăina în mod valabil imobilul, invocând, în acest sens, inclusiv dispozițiile art.1 din Legea nr. 112/1995 (fila 3 verso dosar fond).
Reținând că titlurile nu pot fi comparate și apreciind că examinarea valabilității titlului statului nu se impune, instanțele au procedat la soluționarea cauzei fără a intra în cercetarea fondului, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.312 alin.5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.384/A/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, va casa decizia civilă sus-menționată și sentința civilă nr.5629 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- și va trimite cauza la prima instanță spre rejudecare.
În rejudecare, instanța va avea în vedere și celelalte critici formulate pe calea recursului, precum și apărările formulate pe cale de întâmpinare de intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.384/A/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia civilă sus-menționată și sentința civilă nr.5629/29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- și trimite cauza la prima instanță spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./14.05.2008
Tehnored. /2 ex./16.05.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
