Anulare act. Decizia 1090/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1090
Ședința publică din 5 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Consiliul Local Coștei împotriva deciziei civile nr. 289/A din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 5 noiembrie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.9063/CA/2005 la Tribunalul Timiș reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local anularea Hotărârii nr.9/3 iunie 1995 dată de pârât și revenirea la situația anterioară în CF 1286 nr.top.417/1/1/1/1/2 în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și reînscrierea dreptului său de proprietate, dobândit cu titlu de schimb.
În motivare a arătat că prin Hotărârea nr.10/13.12.1993 dată de pârât a fost admis un schimb de teren între cele două părți și că, ulterior, prin hotărârea atacată, pârâtul, în mod nelegal a revocat hotărârea inițială.
Prin sentința civilă nr.101/CA/14.02.2006 instanța a respins acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 332/26.04.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. 1817/2006 recursul a fost admis, iar sentința - casată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în prima instanță la Judecătoria Lugoj.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin hotărârea atacată de pârât a fost denunțat unilateral un contract de schimb de proprietate, actul atacat neavând natura unui act administrativ.
La Judecătoria Lugoj, dosarul a fost înregistrat sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1130/6.06.2007 instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și continuată de Meri în calitate de succesor al reclamantului.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a avut în vedere că prin Hotărârea nr. 10 din 13.12.1993 a Consiliului local al comunei s-a aprobat schimbul de teren solicitat de reclamant, atribuindu-i-se un teren intravilan în schimbul terenului din, hotărâre în baza căreia reclamantul și- intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Prin Hotărârea nr. 9 din 3 iulie 1995 Consiliul local, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Legea nr.69/1991 privind administrația publică locală a abrogat hotărârea10/1993 a aceluiași consiliul local, cu privire la schimbul de teren aprobat între consiliul local și reclamant.
În cuprinsul acestei hotărâri se arată că potrivit referatului nr. 689/30.06.1995 întocmit de agentul agricol, terenul înscris în CF 1286 nr. top. 417/1/1/1/1/2 localității este uliță sătească, potrivit planului cadastral al localității; cum acest teren face parte din domeniul public al comunei, Hotărârea nr. 10/1993 a fost abrogată.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză instanța a reținut că imobilul care face obiectul cauzei este situat în localitatea între numerele de casă 778 și 779.
Conform identificărilor cadastrale, în baza planului cadastral și a registrului cadastral intravilan, (ediția 1986), precum și planurilor de CF, imobilul reprezintă uliță sătească, notată cadastral DS 50.
Schița CF reflectă situația imobilelor la data întocmirii planului inițial de carte funciară. Ulterior, râul T și-a modificat cursul și a afectat o parte din parcelele prevăzute în planul inițial, de aici rezultând vecinătatea actuală parcelei în cauză cu DN 6 și râul În anul 1994 exista această situație, respectiv parcela se învecina cu râul T, conform încadrării în zonă.
Faptul că această suprafață de teren face parte din domeniul public al comunei este susținut și prin adresa nr. 309/30.01.2007 emisă de Primăria comunei.
La aceeași concluzie cu privire la destinația (și, respectiv, apartenența la domeniul public a) terenului au ajuns și cei trei experți care au efectuat contraexpertiza dispusă de instanță; totodată, experții au mai reținut că, în prezent, terenul în litigiu apare ca fiind înfundat și neutilizat.
Cum terenul face, astfel, parte din domeniul public care, potrivit dispozițiilor art.11 din Legea nr. 213/1998 este inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, el nu putea face obiect al unui contract de schimb, astfel că instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 289/A/11.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- apelul reclamantei a fost admis, iar sentința schimbată în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În consecință, a fost anulată Hotărârea nr.9/3.07.1995 emisă de pârât și s-a dispus rectificarea CF 1286 în sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantului - defunct.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin hotărârea atacată s-a revenit unilateral asupra aprobării contractului de schimb date prin hotărârea din 1993, cu încălcarea dispozițiilor art.969 Cod civil.
A mai reținut instanța că, în situația în care s-ar aprecia că părțile ar fi supus controlului judecătoresc contractului de schimb, apărările pârâtului nu pot fi reținute, câtă vreme, potrivit concluziilor experților coroborate cu planșele fotografice depuse la dosar, terenul apare ca fiind unul înfundat și neutilizat astfel că terenul nu mai are destinația de uliță sătească și, deci, nu este apartenent domeniului public.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâtul care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantei.
În motivare a invocat greșita interpretare dată de instanța de apel dispozițiilor legale ce reglementează contractul de schimb și condițiile de validitate a acestuia, terenul în litigiu neputând face obiect al schimbului, dată fiind apartenența sa la domeniul public cu consecințele ce decurg de aici potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr. 213/1998.
A invocat greșita reținere a faptului că imobilul nu face parte din domeniul public.
Reclamanta nu a formulat întâmpinare în condițiile art.308 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă, precum și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța o va menține dar cu substituirea parțială a motivării, după cum urmează:
Având caracter bilateral, contractul de schimb astfel cum este reglementat de dispozițiile art.1405-1409 cod civil presupune existența acordului de voință a ambilor copermutanți la încheierea sa. În situația în care acest acord de voință se realizează, convenția devine obligatorie pentru părți (art.969 alin.1 Cod civil) și nu mai poate fi revocată decât prin consimțământ mutual sau din cauze autorizate de lege.
Raportat la cauza de față, instanța va reține că pârâtul recurent și-a dat acordul la încheierea contractului de schimb cu autorul reclamantei prin Hotărârea nr.10/13.12.1993.
Ulterior, prin hotărârea atacată (nr.9/3 iulie 1995) o abrogă pe cea inițială, pârâtul procedând la o denunțare unilaterală a convenției în sensul art.969 alin.2 Cod civil.
Atacând în instanță această ultimă hotărâre, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ care, prin decizia civilă nr. 332/26.04.2006, a stabilit irevocabil și obligatoriu față de dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă că actul prin care pârâtul denunță unilateral un contract civil și că este supus jurisdicției civile și nu celei de contencios administrativ.
Coroborând aceste considerente cu cele referitoare la dispozițiile art.969 Cod civil rezultă că reclamantul a atacat revocarea unilaterală de către pârât a acordului dat la încheierea contractului de schimb, respectiv denunțarea unilaterală a acestui contract.
Nu se contestă dreptul părții contractante de a invoca ulterior încheierii unei convenții aspecte ce vizează nevalabilitatea acesteia respectiv încălcarea dispozițiilor art.948 Cod civil, însă - în lipsa unei prevederi contrare în contract - existența vreunei cauze de nulitate trebuie constatată de instanța de judecată necesar a fi învestită cu o cerere în anularea respectivului contract.
Or, în cauză, pârâtul a apreciat că obiectul schimbului l-a constituit un bun aparținând domeniului public și, în urma acestei aprecieri, a procedat la denunțarea unilaterală a contractului prin hotărârea atacată. Tocmai această modalitate a fost constatată ca fiind nelegală de către instanța de apel care în mod corect a reținut, față de dispozițiile art.696 Cod civil, că hotărârea nr.9/3.07.1995 emisă de pârât se impune a fi anulată.
Nu pot fi reținute, însă, și vor fi înlăturate considerentele deciziei tribunalului vizând regimul juridic al terenului oferit în cadrul contractului de schimb de către pârât.
Astfel, dacă inițial terenul în litigiu a avut destinația de cale de acces sătească și deci, față de dispozițiile art.476 Cod civil, art.lll din Anexa 1 la Legea nr. 213/1998, a fost inclus în domeniul public, terenul își va păstra aceeași apartenență, eventualul neuz neavând ca efect ieșirea sa din domeniul public și intrarea în cel privat în legătură cu care dispozițiile art.11 din sus-menționata lege nu sunt incidente.
În concluzie, pârâtul are aptitudinea de a invoca nelegalitatea contractului de schimb încheiat cu antecesorul intimatei inclusiv prin prisma dispozițiilor art.948 pct.3, 963 Cod civil, însă cu respectarea dispozițiilor art.969 Cod civil și nu în modalitatea în care a înțeles să o facă, ci cu respectarea dispozițiilor art.109, 112 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304, 306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Coștei împotriva deciziei civile nr. 289/A din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Coștei împotriva deciziei civile nr. 289/A din 11 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red./12.11.2008
Tehnored. /2 ex./24.11.2008
Prima instanță:
Instanța de apel:,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu
