Anulare act. Decizia 1098/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1098/ Dosar nr-
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtulStatul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală de Finanțelor Publice B,împotriva deciziei civile nr. 97/A din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 5.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi,12.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 97/2008 a Tribunalului Brașov, a fost respins apelul declarat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar B, împotriva sentinței civile nr. 183/15.01.2009 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr-. A luat act că intimatul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Dispozițiile art. 9 alin. 5 din Legea nr. 112/1995 și ale art. 7 și 33 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 republicate, instituie un mandat legal special în favoarea vânzătorului STATUL ROMÂN și în sarcina unităților specializate care evaluează și vând apartamentele în baza actelor normative menționate. Potrivit acestor texte de lege, pârâta, ca unitate specializată, are calitatea de mandatar al Statului și în această calitate, pentru serviciul adus - de evaluare și întocmire a contractelor de vânzare - cumpărare - a reținut un comision de 1% din valoarea apartamentului. În fondul constituit special al se varsă sumele obținute cu titlu de preț din vânzarea apartamentelor, după deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentelor (art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995).
În prețul stipulat și plătit de reclamantă conform contractului de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 s-a inclus și comisionul de 1% ce a revenit mandatarului legal.
Autoarea reclamantului a achitat acest preț integral vânzătorului - STATUL ROMÂN - iar raporturile dintre vânzător și mandatarul acestuia nu îi sunt opozabile, neavând nicio relevanță pentru terțul cumpărător destinația ulterioară a sumei reprezentând comisionul de 1%. Astfel, toate efectele legale active sau pasive ale actului încheiat de mandatar cu terțul cumpărător se răsfrâng asupra mandantului vânzător. Întrucât mandatarul ( ) a contractat în numele și pe seama mandantului (STATUL ROMÂN), nu s-au creat raporturi juridice între el și terțul cu care a contractat (autoarea reclamantului ) - art. 1532 Cod civil. Drept urmare, reclamantul este îndrituit să obțină restituirea întregii sume reprezentând valoarea actuală a imobilului, de la Statul Român iar comisionul plătit mandatarului nu trebuie să îl solicite el, ca terț față de raportul juridic dintre mandatar și mandant, de la mandatar ci de la mandantul cu care a contractat. Pentru acest comision urmează ca desocotirea să se realizeze între mandant - Statul Român - și mandatar - - într-o cerere separată promovată de mandant iar nu în cadrul cererii de chemare în judecată promovată de terțul cumpărător.
Împrejurarea că, în raporturile dintre mandant și mandatar acesta din urmă nu ar fi fost suficient de diligent, nu îi este imputabilă terțului contractant care este în drept a fi repus în situația anterioară încheierii contractului desființat prin restituirea tuturor prestațiilor de către celălalt contractant iar nu de către mandatarul său.
În ceea ce privește cuantumul sumei la care apelantul a fost obligat, instanța de fond a avut in vedere dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO aplicabile in baza art. 20, alin. 2 din Constituția României, aceste norme fiind mai favorabile decât legislația interna. Instanța de fond nici nu a analizat indreptatirea reclamantului de a beneficia de restituirea valorii de circulație a imobilului ca o consecința a răspunderii vânzătorului pentru evictiune.
Instanța de apel a analizat cererea din prisma principiului repunerii părților în situația anterioară și a art. 50 alin. 3 din Legea 10/2001, dar și a Convenției Europene a Drepturilor Omului, dând eficiență celei din urmă, iar în temeiul dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO aplicabile în baza art. 20 alin. 2 din Constituția României ca fiind mai favorabile decât legislația internă, a apreciat că reclamantei i se cuvine valoarea de circulației actuală a imobilului.
În speță calitatea de vânzător al imobilului a avut-o Statul Român prin mandatarul său B împuternicit în acest sens potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 112/1995 și potrivit art. 29 alin. 1 din HG nr.20/1001 cumpărătoare fiind autoarea reclamantului. Drept urmare, pârâta Bal ucrat ca mandatar al Statului Român cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a constatat iar mandatarul s-a conformat dispozițiilor art. 35 și 37 din HG nr.20/1996, respectiv art. 39 și 41 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 rep. care statuează că, în sensul că a virat suma încasată drept preț pentru apartamentul vândut autoarei reclamantei în contul Ministerului Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor legale precizate, mai puțin comisionul de 1% pe care l-a reținut.
Independent de această calitate de mandatar a numai în contractele de vânzare - cumpărare încheiate în numele Statului Român, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, obligația de restituire a acestui preț în ipoteza desființării contractelor de vânzare cumpărare încheiate potrivit Legii nr. 112/1995 revine tot Statului Român însă printr-un alt reprezentant - Ministerul Finanțelor Publice - potrivit art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul Statul Român prin MFP prin DGFP B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța de fond a interpretat legea aplicabilă și întreg materialul probatoriu administrat în cauză, și a achiesat la valoarea de 475.178 lei fără a avea în vedere standardele internaționale de evaluare. Se mai arată că la data de 29.02.2008, dată la care s-au efectuat raportul de expertiză, valoarea imobilelor se raporta la criterii nerealiste, valorile acestora fiind cu mult supraevaluate față de realitatea din teren, iar în momentul de față este evident că dacă s-ar fi actualizat această valoare, expertul ar fi trebuit să aducă corecții în minus, care să aibă efect asigurarea unei echități în stabilirea valorii reale a imobilului în cauză.
Sentința mai este criticată și pentru faptul că instanța a dispus obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată și a fost criticat modul de soluționare al excepției lipsei calității procesual pasive al acestuia, invocată în fața instanței de fond.
Se mai arată că în mod greșit instanța de judecată a dispus obligarea părții la suma solicitată, in temeiul dispozițiilor art. 48 din legea 10/2001, întrucât acest temei de drept nu este incident în cauză, pentru că vânzarea cumpărarea s-a făcut în baza dispozițiilor legii 112/1996, iar vânzătorul nu poate fi obligat decât în măsura creșterii patrimoniului său.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la valoarea nerealistă la plata căreia a fost obligat recurentul, trebuie menționat faptul că expertul nu putea să aibă în vedere o altă valoare, decât valoarea de piață, și nici nu putea anticipa la momentul efectuării raportului de expertiză, o eventuală criză a pieței imobiliare. În legătură cu obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de pârâtă, instanța de fond a arătat că nu vizează aspecte tehnice la care să răspundă expertul ci sunt formulate în mod generic și fără a se arăta în mod concret ce criterii trebuie a fi avute în vedere la întocmirea celor trei metode de evaluare. S-a mai reținut de instanța de fond și faptul că nu este necesară corespondența cu - ul pentru că expertul are posibilitatea să constate prin propriile simțuri, starea imobilului, potrivit obligațiilor tehnice stabilite prin obiectivele la raportul de expertiză. Instanța de apel a reținut că în mod corect s-au dat eficiență dispozițiilor art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, în baza dispozițiilor art. 20 alin 2 din Constituția României, aceste norme fiind mai favorabile legislației interne. Se asigură astfel o reparație echitabilă, fiind acoperit în integralitate prejudiciul produs, ca efect al repunerii părților în situația anterioară.
Așa fiind aspectul legat de cuantumul prețului, de supraevaluarea imobilului și de datele eronate ale raportului de expertiză, acestea sunt chestiuni ce nu țin de nelegalitatea deciziei atacate, și prin urmare nu se circumscriu motivelor de recurs, strict prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, astfel că nu pot fi primite.
Referitor la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, în mod corect instanțele de judecată au procedat la aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă întrucât obligația de plată nu a fost executată de bună voie, ci reclamantul a ocazionat cheltuieli cu procesele purtate, fără să aibă vreo culpă.
În ceea ce privește modul de soluționare al excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului, recurent în prezenta cauză, ambele instanțe au arătat pe larg, faptul că beneficiarul sumelor încasate din vânzarea imobilelor în baza dispozițiilor legii 112/1996, este statul român și prin urmare, este singurul în măsură a fi obligat la restituirea prețului încasat. În caz contrar s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, atâta timp cât patrimoniul său a crescut prin încasarea prețului, iar reclamanta este lipsită de imobilul în discuție. Chiar dacă DGFP este terț față de raportul juridic de vânzare cumpărare, este un aspect lipsit de relevanță juridică atâta timp cât în cauză DGFP nu este parte, ci stă în proces în calitate de reprezentat în teritoriu al statului român prin MFP. Chiar dacă pentru cumpărător există riscul evicțiunii, acest lucru nu îl exonerează pe vânzător de răspunderea în evicțiune, pentru că altfel, s-ar ajunge la destabilizarea raporturilor juridice civile, lucru care nu este permis într-un stat de drept. Față de aceste considerente instanța apreciază că nici această critică nu poate fi primită și în consecință va fi respinsă.
Este irelevant și aspectul legat de temeiul de drept al obligării la restituirea prețului, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile legii 112/1996 și ale legii 10/2001, în această materie, dispoziții care au fost completate cu art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, și aplicate în concordanță cu practica CEDO. (hotărârea RAICU contra României.)
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și decizia atacată va fi menținută ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei civile nr. 97/2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.10.2009.
Președinte, - - | pt.Judecător, - - -, aflată în delegație, semnează președinte instanță, | Judecător, - - |
pt.Grefier, -, aflată în concediu medical, semnează grefier șef secție |
Red./29.10.2009
Tehnoredact./04.11.2009/ 6 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Maria Carmen Tică, Daniel
