Anulare act. Decizia 1114/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.1114
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșeterescu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent împotriva deciziei civile nr.94/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA REȘIȚA, PRIMĂRIA COMUNEI și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs declarat în termen și legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 11.11.2008 concluziile scrise formulate de reclamanta intimată și de pârâtul recurent.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.11.2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.94/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a fost respins apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.3179/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița.
Prin aceeași hotărâre a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că urmare a sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, înregistrată la această instanță sub nr. 8474/28.11.2002, prin care s-a solicitat anularea punctului 7 din Hotărârea Consiliului Local nr. 2/25.03.2000, Judecătoria Reșița a dispus desființarea parțială a Hotărârii nr. 2/25.03.2000 a Consiliului Local, în sensul anulării art. nr. 7 din cuprinsul acesteia, ca fiind fals, fiind pronunțată sentința penală nr.20/20.01.2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că disp. art. 7 din cuprinsul hotărârii sunt false.
Împotriva sentinței penale au declarat recurs învinuiții, și, recursul fiind admis de Tribunalul C-S prin decizia penală nr. 150/R/12.05.2003, pronunțată în dosarul nr. 2067/P/2003, a fost casată sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 3874/11.06.2003, iar prin sentința civilă nr. 6093/10.12.2003, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței materiale, ridicată de instanță, din oficiu, declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-S - secția contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S, formând obiectul dosarului nr. 520/CA/22.01.2004, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2145/13.07.2004, prin care s-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița în contradictoriu cu pârâții -, și, Primăria comunei, prin Primar și Consiliul Local al Comunei, și s-a dispus revenirea la situația anterioară emiterii hotărârii în ceea ce privește imobilul cu nr. 62, înscris în CF nr. 819, fără nr. top, loc de casă, cu casele nr. 62 și 63, în suprafață de 5755 mp.
Pârâții, și separat au formulat recurs împotriva acestei sentințe civile, iar prin decizia civilă nr. 185/R/31.01.2005, pronunțată în dosarul nr. 9648/CA/2004, Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și au constatat nule recursurile declarate de pârâți.
Această din urmă hotărâre a fost atacată cu contestație în anulare de către contestatorii, și. Prin decizia civilă nr. 534/CA/R/27.04.2005, pronunțată în dosarul nr.1502/CA/2005, Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă și, rejudecând recursul declarat de pârâți, a admis recursul pârâților declarat împotriva sentinței civile nr. 2145/13.07.2004, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 520/CA/2004, a casat sentința și a trimis cauza în vederea judecării la Judecătoria Reșița, reținând în considerentele acestei decizii faptul că instanța de contencios administrativ nu fost competentă material în soluționarea cauzei, competența revenind instanței de drept comun - Judecătoriei Reșița.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Reșița, formând obiectul dosarului nr. 2930/9.06.2005. În ședința publică din data de 13.09.2005, instanța, având în vedere dosarul nr. 1505/2005 al Curții de APEL TIMIȘOARAa stabilit cadrul procesual al dosarului ca fiind: reclamanți - Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița și -, iar pârâți -, Primăria Comunei, prin Primar, și Consiliul Local al Comunei. Prin sentința civilă nr. 14/10.01.2006, pronunțată în dosarul nr.2930/2005, Judecătoria Reșița a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei -, invocată de pârâții,și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița și - împotriva pârâților, Primăria și Consiliul Local, reținând că acțiunea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta - a formulat apel, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate. Apelul acesteia a fost admis de Tribunalul C-S prin decizia civilă nr. 129/15.06.2006, pronunțată în dosarul nr. 3214/C/2006, sentința apelată fiind desființată și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Reșița.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs pârâtul, care a fost respins prin decizia civilă nr. 1829/12.10.2006, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă în dosarul nr-.
Prin sentința civilă nr. 3179/13.12.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița și -, în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local al Comunei și Primăria comunei, prin Primar, și s-a dispus anularea articolului 7 din Hotărârea nr. 2/25.03.2000, adoptată de pârâtul Consiliul Local al Comunei, care are următorul cuprins: "Se aprobă cu o abținere sistarea indiviziunii referitor la imobilul cu nr. 62; S-a aprobat ca partajul să se facă potrivit hotărârii inițiale a Consiliului, când imobilul a fost atribuit lui și împuternicește Primăria să facă la notariat ieșirea din indiviziune în acest sens".
Împotriva sentinței a declarat recurs (calificat drept apel d e tribunal) pârâtul.
Astfel fiind investită, instanța de apel a reținut, față de excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița și, respectiv, a reclamantei că prin decizia XV din 21 noiembrie 2005 ICCJ a stabilit că în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală,printr-o soluție de netrimitere în judecată, adoptată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin.1 din Codul d e procedură civilă.În celelalte cazuri, aceeași acțiune aparține părților.Având în vedere că în cauză nu sunt aplicabile cazurile prev. de art. 45 Cod procedură civilă, rezultă că Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița nu are calitate procesuală activă în exercitarea în fața instanței civile a acțiunii pentru desființarea unui înscris falsificat, fiind admisă excepția invocată.
Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei u, aceasta este "parte" în sensul punctului 2 din dispozitivul deciziei XV/2005 pronunțată de ICCJ, fiind cea care a formulat plângerea penală soluționată prin ordonanța din 12.11.2002 în dosarul 1313/P/2001, astfel că excepția invocată de apelant a fost respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel a respins ca nefondate susținerile apelantului potrivit cu care doar emitentul actului atacat, respectiv Consiliul Local, ar fi în măsură să ceară anularea acestui act, câtă vreme instanța a fost sesizată ca urmare a reținerii unor fapte cu caracter penal în sarcina pârâților, și, fapte sancționate cu amendă administrativă.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare a invocat greșita reținere a calității procesuale a reclamantei, simpla formulare a unei plângeri penale de către aceasta, în lipsa vreunei vătămări pe care aceasta s-o fi suferit prin actul a cărui anulare se cere neconferindu-i calitatea procesuală cerută de lege pentru promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.
A mai invocat faptul că aceasta nu justifică vreun interes, neavând vreo legătură cu imobilul vizat de hotărârea consiliului local, imobil care, de altfel, a fost irevocabil atribuit unei alte persoane care l-a și înstrăinat.
A criticat motivarea sumară a deciziei atacate și a învederat faptul că decizia este lipsită de temei legal.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 9.pr.civ.
În cauză nu a fost formulată întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 al.2 pr.civ.
La termenul de judecată din 06.11.2008, instanța a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor art.315 al.1 pr.civ. pentru următoarele considerente:
Potrivit considerentelor mai sus arătate, cauza a suferit repetate casări sau desființări cu trimitere la prima instanță.
După ce prin decizia civilă nr.534/CA/R/27.04.2005 dată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în contestația în anulare s-a stabilit irevocabil că Judecătoria Reșița ca instanță de drept civil are competența de a se pronunța asupra cererii de anulare a hotărârii consiliului local, această instanță a pronunțat sentința civilă nr.14/10.01.2006.
Relevant pentru prezenta argumentație este că prin această hotărâre a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de recurentul din prezenta cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, apel admis de Tribunalul C-S care, prin decizia civilă nr.129/15.06.2006 a desființat sentința cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
Pronunțându-se asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată și de către recurentul din prezenta cauză, tribunalul a reținut că reclamanta are interes în formularea prezentei cereri de chemare în judecată (fila 42 dosar 3214/2006 al Tribunalului C-S).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, respectiv recurentul din acest ciclu procesual, acesta invocând ca motiv de recurs și faptul că reclamanta este citată ca parte pentru opozabilitate, ea personal neavând niciodată contract de închiriere asupra imobilelor în litigiu (fila 3 dosar - al Curții de APEL TIMIȘOARA ).
Prin decizia civilă nr.1829/12.10.2006 recursul a fost respins, consecința fiind menținerea soluției de trimitere la prima instanță dată de tribunal.
Examinând criticile formulate de recurent, Curtea a reținut că "astfel, în cauză este bine stabilit că reclamanta are interes legitim și calitate procesuală activă".
Se observă, astfel, că instanța de recurs a găsit ca nefiind întemeiată excepția invocată de recurent și, reținând că reclamanta are și calitate procesuală activă și interes, a dispus soluționarea în fond de către prima i8nstanță a cererii de anulare a actului.
Astfel, contrar susținerilor formulate de recurent pe calea concluziilor scrise, instanța de recurs nu a reținut doar nelegala citare a unuia dintre pârâți în primă instanță ci, relevant pentru prezentul recurs, și aptitudinea reclamantei în a sesiza instanța cu cererea în anulare.
Or, reținerea existenței calității procesuale active și a interesului se constituie într-o problemă de drept dezlegată cu caracter obligatoriu în sensul art.315 al.2 pr.civ. ea nemaiputând fi pusă în discuție câtă vreme ulterior nu au intervenit elemente noi, în raport cu momentul dezlegării respectivei probleme, elemente care să-i dea o altă dezlegare.
Având în vedere aceste considerente, văzând că în cauză nu au fost invocate și nici identificate elemente de natura celor mai sus arătate, instanța, apreciind ca fiind inutilă examinarea susținerilor recurentului vizând lipsa calității procesuale și a interesului reclamantei, va reține că în mod corect a reținut tribunalul întrunirea în persoana intimatei a acestor condiții cerute pentru a fi parte în proces, astfel că susținerile recurentului cu privire la încălcarea dispozițiilor art.45 al.1 pr.civ. art.24 al.1 C.P.P. art.723 pr.civ. sunt nefondate și vor fi respinse ca atare.
În ceea ce privește celelalte critici formulate de recurent, instanța observă că prin Ordonanța din 12.11.2002 pârâții, și au fost scoși de sub urmărire penală și li s-a aplicat o amendă administrativă, fapta penală neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni și că, prin aceeași ordonanță s-a dispus înaintarea dosarului cauzei la Judecătoria Reșița în vederea anulării pct.7 din hotărârea consiliului local.
Instanța de apel a reținut că parchetul nu are calitate procesuală activă în pronunțarea acestei acțiuni, însă această calitate o are reclamanta - conform considerentelor mai sus arătate - astfel că, examinând criticile formulate de apelant și răspunzând la aceste critici în limitele caracterului devolutiv al apelului, tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. nefiind nici ele incidente.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304, 306 al.2 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de pârât împotriva deciziei civile nr.94/23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârât împotriva deciziei civile nr.94/23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.11.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
G - - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/17.11.2008
Tehnored.MM/2 ex/08.12.2008
Instanță fond: Judecătoria Reșița-
Inst.apel: Tribunalul C-S - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșeterescuJudecători:Gheorghe Oberșeterescu, Florin Șuiu, Daniela Calai
