Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1113/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1113
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșeterescu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.490/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și, având ca obiect rectificare CF
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.11.2008, când pronunțarea a fost amânată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.490/A din 17 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții și împotriva Sentinței civile nr.210/30.01.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Inițial, în prima fază procesuală, Judecătoria Lugoja admis acțiunea civilă formulată de reclamanta și a dispus rezoluțiunea contractului de rentă viageră rezultat în urma transformării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1140/04.05.1999, precum și restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și reintabulării reclamantei asupra imobilului înscris în CF 9774/B/, nr.top 9003/10/B/XIII.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că rezoluțiunea contractului pentru neexecutare nu poate fi cerută de credirentier, acesta putând să ceară rezoluțiunea numai dacă debirentierul nu prezintă garanții pentru asigurarea plății rentei, conform dispozițiilor art.1646 civ.
Astfel, prima instanță a avut în vedere că, în speța de față, pârâții nu au făcut nici dovadă și nu au prezentat nicio garanție că pot plăti renta stabilită de către instanța de judecată la data și în cuantumul prevăzut, iar probele de la dosar au scos în evidență faptul că aceștia nu pot plăti reclamantei renta viageră în condițiile stipulate prin sentințele judecătorești.
Prin apelul declarat în cauză, pârâții apelanți și au criticat hotărârea primei instanțe, pentru aceea că nu se putea dispune rezoluțiunea ci rezilierea contractului și că în mod greșit s-a dispus rezoluțiunea și s-a reținut că nu prezintă garanții, deși și-au achitat obligațiile față de reclamantă, precizând că solicită înlăturarea depoziției martorei audiate în cauză.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul pârâților, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, reținând că prima instanță rezoluționat contractul din perspectiva unui temei juridic - art.1646 civ. - străin investirii sale, neobservând că, potrivit cererii introductive și notelor de ședință depuse ulterior, reclamanta a investit instanța cu o acțiune în rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea prestațiilor ce incumbă debirentierilor, respectiv a plății rentei lunare, acțiune întemeiată pe dispozițiile art.1020-1021.civ. și nu întemeiată pe dispozițiile art.1646 civ. ce face vorbire despre rezoluțiunea rentei viagere pentru ipoteza în care debirentierul nu prezintă garanții penmtru asigurarea plății rentei, deturnând cele două cauze debendi și petendi.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanta recurentă și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.4, 8 și 9.pr.civ. arătând că decizia atacată este nelegală întrucât instanța de apel nu s-a circumscris motivelor de apel privind sentința apelată și a schimbat natura și înțelesul actului dedus judecății.
Recurenta a mai susținut că temeiul juridic al acțiunii, menționat în mod expres, vizează dispozițiile art.1646 civ. care prevăd că în ipoteza în care debirentierul nu prezintă garanții pentru asigurarea plății rentei se poate dispune rezoluțiunea, iar faptul că în cuprinsul acțiunii se face vobire tangențial și de neachitarea ratelor restante, cât și de atitudinea necorespunzătoare a pârâților față de recurentă în perioada în care aceasta era internată în spital, nu este de esența acțiunii.
Recurenta a susținut, totodată, că prin mențiunea neachitării ratelor restante și întârzierii în plata ratelor s-a dovedit în plus că pârâții nu oferă nicio garanție pentru asigurarea plății rentei, precizând că pârâtul care este pensionar a rămas singur și abia își asigură propria existență, pârâta fiind plecată în străinătate.
Pârâți intimați au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, însă nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. și art.312 al.3 și 5.pr.civ. Curtea apreciază că recursul reclamanților este întemeiat, pentru considerentele ce succed.
Într-adevăr, din cuprinsul cererii introductive rezultă că reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de rentă viageră și restabilirea situației anterioare de carte funciară, menționând în mod expres dispozițiile art.1646 civ. ca temei juridic al acțiunii sale, iar faptul că în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a făcut referire la împrejurarea că pârâții nu și-au achitat ratele restante ori le-au achitat cu întârziere nu este de natură a trage concluzia că aceasta înțeles să solicite rezoluțiunea contractului de rentă viageră în temeiul dispozițiilor art.1020-1021 C-civ. și nu în temeiul art.1646 civ.
Cu alte cuvinte, instanța de apel a încălcat dispozițiile art.584 pr.civ. și principiul disponibilității atunci când a schimbat temeiul juridic al acțiunii reclamantei.
În consecință, având în vedere că prin decizia atacată instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei și în limitele investirii sale prin cererea de apel, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. și a art.312. al.3 și 5.pr.civ. Curtea va admite recursul reclamantei, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr.490/A din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.11.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
G - - - -
Grefier,
- -
Red.OG/19.11.2008
Tehnored.MM/2 ex/09.12.2008
Instanță fond: Judecătoria Lugoj -
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșeterescuJudecători:Gheorghe Oberșeterescu, Florin Șuiu, Daniela Calai
