Anulare act. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 112
Ședința publică din 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 3,-, - 77,.24, împotriva deciziei civile nr.302/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în com.,- jud.B, domiciliat în com., str. M, jud.
Recurs timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - 5 nr.-/9.02.2009 și 0,15 lei timbru judiciar, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr.43499/05.02.2009, lipsind intimații-pârâți și.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură la data de 5.02.2009 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinarea depusă reprezentantului recurentei-reclamante și, pentru a putea lua cunoștință de conținutul acesteia, curtea lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei a răspuns recurenta-reclamantă reprezentată de avocat lipsind intimații-pârâți și.
Avocat solicită amânarea judecării cauzei pentru a depune la dosar înscrisuri cu care înțelege să dovedească lipsa bunei-credințe a intimaților-pârâți, precum și captația și manoperele dolosive ale acestora, precizând că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele se află plângeri penale formulate împotriva acestora, privind săvârșirea de către aceștia a infracțiunilor de fals și uz de fals.
Curtea, având în vedere că prezentul recurs a fost declarat la data de 9 decembrie 2008, astfel încât apărătorul recurentei-reclamante avea timp necesar pentru a depune înscrisurile la care face referire, ținând cont că acesta nu a precizat exact ce anume înscrisuri înțelege să depună, iar din expunerea sa orală nu rezultă că pretinsele înscrisuri ar avea relevanță în soluționarea pricinii și, în plus, s-ar ajunge la tergiversarea soluționării prezentei cauze, în temeiul disp.art.305 Cod pr.civilă respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de avocat.
Avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentei - reclamante, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, arată că hotărârile pronunțate în cauză au fost date cu încălcarea dispozițiilor legale, precizând că instanța de fond a trecut cu ușurință peste actele depuse la dosar și declarațiile martorilor propuși de recurenta-reclamantă.
Deasemenea, arată că instanțele anterioare nu au ținut cont de lipsa de discernământ a defunctei la încheierea testamentului, cu toate că recurenta-reclamantă a dovedit aceasta prin probele concludente administrate în cauză, respectiv actele medicale emise de medicii specialiști în boli neuropsihice.
Consideră că testamentul, a cărui nulitate se cere a fi constatată, nu este expresia voinței libere a testatoarei, ci acesta i-a fost smuls de intimați prin manopere dolosive, captație și sugestie.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr.302/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Buzău și pe cale de consecință constatarea nulității testamentului olograf.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pogoanele sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea testamentului olograf, pretins a fi redactat de autoarea reclamantei, defuncta, la data de 15 noiembrie 2005, pentru vicierea gravă a consimțământului și pentru lipsa discernământului acesteia la data întocmirii testamentului, datorită bătrâneții și a bolii, și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 24 octombrie 2006, încetat din viață mama sa. Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor autentificat sub nr.144 din 21 noiembrie 2006, reclamanta este singura moștenitoare a defunctei și, în calitate de fiică, îi revine întreaga masă succesorală.
A mai arătat reclamanta că, după eliberarea certificatului de moștenitor și-a intabulat dreptul de proprietate privind bunurile imobile succesorale. Ulterior, însă, la data de 23 aprilie 2007, fost chemată în judecată de către pârâții și, formându-se dosarul nr- al Judecătoriei Pogoanele, având ca obiect un partaj succesoral. În cadrul acestui proces pârâții au invocat drepturi succesorale față de succesiunea defunctei, în temeiul unui pretins testament olograf, care ar emana de la defunctă.
mai susținut reclamata că acest testament, deși valabil în ceea ce privește forma, dacă a fost scris, semnat și datat de mâna defunctei sale mame, este totuși lovit de nulitate deoarece nu este expresia voinței libere a testatoarei. Consimțământul testatoarei a fost smuls prin manopere dolosive constând în captație și sugestie, pârâții profitând de faptul că au locuit cu defuncta, precum și de faptul că aceasta era în vârstă și că avea o stare mentală precară. La data la care a fost redactat testamentul defuncta testatoare avea vârsta de 84 de ani, suferea de boli degenerative, tulburări de memorie, de gândire și de comportament, fiind lipsită de discernământ.
Pârâții și au formulat întâmpinare, conform dispozițiilor art. 115.pr.civilă, prin care au solicitat respingerea acțiunii, apreciind că valabilitatea testamentului nu este afectată în nici un mod. Acest act reprezintă voința liberă a testatoarei, neexistând nici o dovadă că ei ar fi folosit manopere dolosive constând în captație și sugestie.
Reclamanta nu a fost apropiată de defuncta ei mamă adoptivă, aceasta fiind cea care le-a cerut ajutorul și din acest motiv au acordat acesteia îngrijirile necesare, au înmormântat-o și i-au făcut pomenirile creștinești, reclamanta participând la unele dintre aceste evenimente numai în calitate de simplu invitat.
Prin sentința civilă nr. 1100 din 26 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Pogoanelea respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta este fiica adoptivă a defunctei, decedată la data de 23 octombrie 2006, cu ultimul domiciliu în comuna, județul B, autoare care, la data de 15 noiembrie 2005, redactat un testament olograf, prin care a înțeles să lase întreaga sa avere pârâților și.
S-a constatat că, prin acțiunea înregistrată sub nr-, beneficiarii testamentului au chemat-o în judecată pe reclamantă, în vederea partajării averii succesorale rămase de pe urma defunctei și prin cererea reconvențională formulată în respectivul dosar, a invocat excepția nulității testamentului olograf, susținând că acesta nu putea fi scris de defunctă, care era semianalfabetă, iar consimțământul acesteia a fost smuls prin constrângere.
În urma verificării de scripte, prin încheierea din 2 iulie 2007 pronunțată în dosarul menționat, s-a reținut că testamentul olograf defăimat este valid, fiind scris, subscris și datat de mâna testatoarei.
În cauză, s-a invocat nulitatea absolută a testamentului olograf emanat de la defuncta, susținându-se, pe de o parte, vicierea consimțământului prin folosirea de către pârâți de manopere dolosive constând în captație și sugestie și, pe de altă parte, lipsa discernământului testatoarei.
Instanța de fond a reținut, în ceea ce privește vicierea consimțământului prin dol, că grija și afecțiunea pârâților față de testatoare, ca și prestarea chiar interesată a unor servicii și îngrijire în favoarea acesteia, nu sunt în sine fapte frauduloase, anormale, astfel încât ele nu pot fi sancționate, iar în dosar s-a dovedit că cei doi pârâți au ajutat-o pe defunctă în mod dezinteresat, pe parcursul mai multor ani, suplinind astfel lipsa de afecțiune din partea reclamantei.
Totodată, s-a mai constatat că împrejurările invocate de reclamantă, în sensul că pârâtul a fost martor în procesul de partaj dintre reclamantă și defuncta și că pârâta i-a scris acesteia întâmpinarea din dosarul nr.10327/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 B, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3690 din 8 iunie 2005, prin care s-a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al reclamantei în ceea ce privește averea succesorală a defunctului ei tată, cu consecința respingerii cererii ca promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, nu sunt de natură să constituie, prin ele însele, manopere dolosive, atâta timp cât dolul nu a fost dovedit.
Referitor la lipsa discernământului testatoarei, instanța de fond a reținut că defuncta testatoare nu a fost niciodată declarată incapabilă, nefiind pusă sub interdicție și drept urmare, nu se poate reține că s-a aflat în incapacitate de a dispune prin testament, fiind deci capabilă de a testa, așa cum prevăd dispozițiile art.856 din Codul civil.
Din actele medicale depuse la dosar, rezultă că în anul 1981 s-a stabilit că defuncta suferea de o stare psihopatoidă, iar în anul 2003 de sindrom psihoorganic cu elemente deteriorative, ceea ce dovedește că afecțiunile respective se datorau vârstei și în nici un caz nu pot conduce la concluzia că defuncta era lipsită de discernământ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie.
În motivele de apel s-a arătat, în esență, că în mod greșit s-a respins cererea sa de recuzare a președintelui completului de judecată, apreciind că acesta se pronunțase anterior asupra valabilității testamentului, pe fond fiind invocate aceleași argumente ca și în fața instanței de fond, respectiv vicierea consimțământului autoarei prin dol de către cei doi pârâți, care au susținut poziția acesteia împotriva reclamantei și în dosarul de partaj de pe rolul Judecătoriei Sector 5 B (cauză despre care se afirmă că se află în recurs) și, respectiv, lipsa discernământului autoarei datorată vârstei înaintate - 84 de ani și afecțiunilor degenerative de care suferea aceasta.
S-a solicitat încuviințarea probei cu acte în vederea întocmirii unei expertize psihiatrice care să stabilească existența sau inexistența discernământului autoarei la data întocmirii testamentului, precum și admiterea apelului și constatarea nulității testamentului olograf, pretins a fi redactat de defuncta.
Prin decizia civilă nr. 104/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost anulat, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta, constatându-se că aceasta nu și-a îndeplinit până la termenul acordat în acest sens obligația de a timbra calea de atac cu sumele ce i-au fost aduse la cunoștință prin citațiile comunicate la domiciliu.
În urma judecării recursului declarat de reclamantă împotriva acestei decizii civile, Curtea de APEL PLOIEȘTIa pronunțat decizia nr. 577 din 30 mai 2008, prin care a admis recursul a dispus casarea deciziei recurate, dispunând trimiterea cauzei la același tribunal pentru judecata pe fond, constatând că dovada achitării timbrajului se află la fila 5 dosar - chitanța seria --4 nr. - emisă de
La rejudecare s-a format pe rolul acestei instanțe dosarul nr-, în cadrul căruia reclamanta apelantă, prin apărător, a reiterat cererea de completare a probatoriului cu o expertiză psihiatrică pentru a se stabili dacă autoarea sa avea sau nu discernământ la momentul testării, fără a administra alte acte medicale în acest sens, precizând că singurele acte de care înțelege să se folosească sunt cele din dosarul de fond.
Intimata a depus concluzii scrise la data de 20.10.2008.
La data de 20 octombrie 2008, Tribunalul Buzăua pronunțat decizia nr. 302 prin care a respins cererea de completare a probatoriilor, formulată de reclamanta-apelantă.
S- respins, ca nefondat, apelul și a fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește cererea de completare a probatoriului, formulată de reclamantă, că în apel nu s-au depus acte medicale noi, iar cele două acte aflate în dosarul de fond, datate 2003, sunt insuficiente pentru efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea discernământului testatoarei la momentul 15.12.2005, situație în care s-a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de apelantă.
Referitor la motivul vizând cererea de recuzare formulată în dosarul de fond, tribunalul a stabilit că susținerile apelantei sunt neîntemeiate întrucât, în cauză, nu erau incidente dispozițiile art. 27 pct.7 pr.civilă, iar pe de altă parte, același judecător care a pronunțat și semnat minuta de respingere a acestei cereri, este și cel care semnează încheierea motivată de respingere, aflată la filele 56-57 dosar fond, fără a rezulta din actele dosarului că acesta s-ar fi aflat în concediu de odihnă la acea dată, astfel cum a pretins apelanta.
S-a mai susținut că încheierea din data de 11.07.2007 a fost pronunțată asupra cererii de abținere formulată de președintele de complet, însă, conform minutei aflată la fila 13 din dosar, cererea a fost soluționată de alt complet, semnarea încheierii, după tehnoredactarea ei în data de 19.07.2007, făcându-se în lipsa judecătorului aflat în concediu de odihnă, de către președinte instanței, conform Regulamentului de funcționare a instanțelor.
În ceea ce privește fondul litigiului, judecătorii apelului au constatat că prima instanță a analizat complet și pertinent probatoriul administrat, pe baza căruia a stabilit corespunzător situația de fapt, cu consecința aplicării corespunzătoare a dispozițiilor legale.
S-a reținut sub acest aspect, că ajutorul dat de cei doi pârâți autoarei reclamantei, ajutor ce a fost dovedit testimonial, nu se poate încadra în sfera faptelor frauduloase, pentru a fi sancționat, situație în care în mod corect judecătorul fondului a stabilit lipsa oricărui viciu prin captație sau sugestie a consimțământului testatoarei.
De asemenea, reține tribunalul, în cauză nu s-a probat nici lipsa discernământului autoarei, depozițiile de martori analizate reliefând starea de luciditate a acesteia, iar actele medicale depuse dovedind doar afecțiuni specifice vârstei și nu o boală degenerativă pe sistem nervos, care să poată influența capacitatea de reprezentare a realității.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 pr.civilă, reclamanta, criticând-o ca nelegală.
Reclamanta a formulat două motive de recurs, unul de casare și unul de modificare a deciziei, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4.pr.civilă, respectiv pe dispozițiile art.304 pct. 7 și 9.pr.civilă.
În primul motiv de casare, recurenta a susținut că instanța și-a depășit atribuțiile și a preferat să-și aroge titlul de specialist psihiatru, lăsând toate dovezile administrate fără nicio forță probantă din punct de vedere juridic.
Precizează recurenta că dovezile menționate-testimoniale, răspunsurile la interogatoriu ale părților, adrese și acte medicale-erau suficiente pentru a se încuviința o expertiză psihiatrică având ca obiective stabilirea existenței discernământului autoarei sale la momentul redactării testamentului, în sprijinul afirmațiilor sale fiind și cererile de recuzare formulate la fond și invocate în apel.
În cel de-al doilea motiv de recurs, vizând modificarea deciziei, întemeiat pe pct.7 și 9 ale art. 304.pr.civilă, se susține că instanța a încălcat dispozițiile legale, alegând să ignore și să dea o cu totul altă interpretare probelor administrate, lipsind de forță probantă dovezile reclamantei.
recurenta că lipsa discernământului autoarei sale a fost dovedită prin actele medicale depuse, a căror forță probantă a fost anulată de instanța de fond.
Precizează recurenta că instanțele nu au avut în vedere că deși i-a angajat mamei sale o persoană pentru a-i acorda ajutor la treburile gospodărești, această persoană a fost îndepărtată de pârâta, "care s-a insinuat în preajma autoarei sale, pentru a-i sădi în suflet ura și îndoiala".
Deasemenea, arată recurenta, tot pârâta a angajat pentru mama sa un avocat în procesul de partaj succesoral derulat între recurentă și autoarea sa pentru succesiunea tatălui recurentei, defunctul.
S-a mai susținut că atât întâmpinarea redactată în acel dosar, cât și depoziția martorului au fost ignorate de instanță, care nu a avut în vedere nici că pârâta a profitat de vârsta înaintată a autoarei recurentei și de bolile psihice degenerative ale acesteia, nici de împrejurarea că recurenta nu locuia permanent cu mama sa, având domiciliul în B și nici faptul că testatoarea era semianalfabetă și nu ar fi putut redacta în termeni juridici testamentul.
Se solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și admiterea acțiunii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata, în conformitate cu dispozițiile art. 115.pr.civilă, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că prin motivele formulate se critică în exclusivitate sentința pronunțată de Judecătoria Pogoanele și nu constituie aspecte de nelegalitate, întrucât se referă la interpretarea probelor.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citat cu această mențiune, conform dispozițiilor art. 308 alin. 2.pr.civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de normele procedurale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 pr.civilă prin care se invocă depășirea de către instanța de judecată a atribuțiilor puterii judecătorești, este nefondat întrucât împrejurarea că instanțele anterioare au apreciat actele medicale depuse de către recurentă ca irelevante pentru dovedi lipsa discernământului autoarei și pentru a sta la baza unei expertize psihiatrice, nu se înscrie în ipoteza avută în vedere de legiuitor la elaborarea cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 4.pr.civilă.
Dimpotrivă, aprecierile făcute de judecătorii fondului și apelului asupra probei de specialitate solicitată de recurentă, prin prisma considerării ca irelevante a celor două acte medicale depuse în acest sens de recurentă (o rețetă și un bilet de trimitere la Spitalul Clinic Profesor Dr., ambele din data de 24.07.2003) nu constituie altceva decât o manifestare concretă a dreptului oferit judecătorului de dispozițiile art. 167.pr.civilă și art. 295 alin. 2.pr.civilă, de a aprecia caracterul util, pertinent și concludent al probelor solicitate de părți.
În contextul concret în care instanțele și-au format convingerea în baza materialului probator administrat și au motivat, totodată, de ce au considerat că administrarea probei cu expertiză psihiatrică nu este necesară, se constată că, în atare împrejurări, instanțele nu au făcut altceva decât să uzeze de dreptul conferit de lege, de a aprecia asupra probelor solicitate de recurenta-reclamantă și, respectiv, de a le interpreta, expunându-și motivele în considerentele hotărârilor, neîncălcându-se prin aceasta nicio dispoziție legală și neputând fi vorba, prin urmare, de o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
C de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civilă, vizează în realitate, aspecte de netemeinicie ale hotărârilor, conținând critici la adresa modului în care instanțele anterioare au interpretat materialul probator administrat și corelativ, la adresa situației de fapt reținută în baza acestei interpretări, critici care, însă, nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs, în condițiile în care pct. 11 al art. 304.pr.civilă, singurul care permitea în recurs constatarea greșelilor grave de fapt, consecutive greșitei aprecieri a probelor, a fost abrogat încă din anul 2000, prin art. pct. 112 din OUG nr. 138/2000.
În considerarea celor menționate în precedent, constatând că recurenta nu dovedit incidența în cauză a cazurilor de casare și modificare prevăzute de pct. 4,7 și 9 ale art. 304.pr.civlă, texte de lege pe care și-a întemeiat calea de atac exercitată, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 1.pr.civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, - 77,. 24, sector 3, Cod poștal - împotriva deciziei nr. 302/20.10.2008, ronunțată p. de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în comuna, sat,-, Cod poștal -, Județ B și, domiciliat în comuna, sat, str.M, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
Grefier,
Red. AB
Tehnored.PJ
2 ex/11.02.2009
f- Judecătoria Pogoanele
a- Tribunalul Buzău
, I
operator de date cu caracter personal
nr. Notificare 3120
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
