Obligație de a face. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 111
Ședința publică din 9 februarie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul -. domiciliat în com., sat G lui, jud. D împotriva deciziei civile nr.401/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., sat G lui, jud.
Recurs timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/06.01.2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant Gh. personal și intimatul-pârât reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați potrivit împuternicirii de reprezentare aflată la fila 8 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale prin care a solicitat efectuarea în cauză a unei cercetări locale, în vederea lămuririi situației de fapt.
Și instanța de apel, precizează recurentul-reclamant, în mod greșit i-a respins cererea de efectuare a cercetării locale, pe motiv că expertiza tehnică dispusă în cauză a fost considerată edificatoare, iar potrivit disp.art.494 Cod civil, a apreciat ca fiind constructor de bună credință cel ce a construit pe terenul său.
Concluzionând, arată că nu este de acord cu păstrarea construcției edificată pe terenul său și obligarea sa la plata despăgubirilor, întrucât aceasta, fiind un focar de infecție, nu-i este utilă.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-pârât, arată că, imobilul în litigiu nu este edificat pe terenul proprietatea recurentului-reclamant, iar cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, precizează că expertul nu a putut stabili cu exactitatea cine este proprietarul terenului, întrucât niciuna din părți nu deține vreun titlu de proprietate în acest sens.
Concluzionând, arată că nu se impune încuviințarea probei cu cercetarea locală solicitată de reclamant, întrucât în recurs o astfel de probă nu mai poate fi administrată.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând acestuia să-și ridice o construcție - grajd, edificată pe terenul său, al reclamantului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1944, bunicul său a permis edificarea unui garaj, pe terenul proprietatea sa, de către numitul. Ulterior, G (tatăl reclamantului și fiul lui ) a fost nemulțumit de construcția ridicată pe terenul tatălui său, dar decedând, situația grajdului a rămas neelucidată. După decesul lui, grajdul a rămas în stăpânirea pârâtului.
A mai învederat reclamantul că grajdul este deteriorat, are un aspect urât și, în plus, îi îngreunează accesul în curte.
Pârâtul, în apărare, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că grajdul, a cărei ridicare se solicită de către reclamant, este edificat pe terenul său și este într-o stare corespunzătoare de folosință.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr.1732/7.04.2008, Judecătoria Târgoviștea respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, părțile stăpânesc două suprafețe de teren învecinate, situate în comuna, județul D, iar la limita dintre proprietăți este situat un grajd, edificat de tatăl pârâtului pe proprietatea sa și nu a reclamantului.
Astfel, avându-se în vedere că reclamantul nu a reușit să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află amplasat grajdul, potrivit art.1169 Cod civil, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, arătând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra probei cu cercetare locală, iar declarațiile martorilor au fost apreciate ca fiind contradictorii, solicitând administrarea acestor probe, cerere întemeiată pe art.292 Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.401/15.10.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul reclamantului.
În luarea acestei decizii, Tribunalul a reținut că era în sarcina reclamantului să-și dovedească dreptul de proprietate asupra terenului pe care a pretins că s-a edificat construcția grajd, dovadă pe care însă nu a făcut-
S-a mai reținut că s-a respins cererea apelantului de administrare a probei cu martori, înscrisuri și cercetare locală întrucât în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară de specialitate, iar dovada dreptului de proprietate nu se poate face decât prin înscrisuri, pe care partea le putea depune la soluționarea în fond a cauzei dacă le-ar fi deținut. De altfel, înscrisurile puteau fi depuse și odată cu cererea de apel, nefiind indicate ca înscrisuri noi.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, susținând, în esență, că în mod nelegal instanța de apel i-a respins cererea de completare a probatoriului cu o cercetare locală, întrucât consideră că aceasta este singura probă edificatoare pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 295 alin. 2 Cod pr.civilă, instanța de apel va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art.292 Cod pr.civilă, dacă consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.
Așadar, textul de lege menționat instituie o facultate a instanței de apel dea se pronunța exclusiv pe probatoriul de la prima instanță sau de a dispune completarea acestuia, iar nu o obligație.
În speță, față de dispozițiile legale precizate, instanța a uzat de un drept suveran de apreciere a mijloacelor de probă invocate când, raportându-se la obiectul pricinii, a înlăturat completarea probatoriului cu o cercetare locală.
Într-o asemenea împrejurare, instanța de apel a făcut numai uz de dreptul conferit de lege și n-a încălcat prin aceasta nicio dispoziție legală.
Față de toate aceste considerente, curtea, în baza disp.art.312 Cod pr.civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul -. domiciliat în com., sat G lui, jud. D împotriva deciziei civile nr.401/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com., sat G lui, jud.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - -- -
GREFIER,
/VM
2 ex/10.02.2009
nr- Judec. Târgoviște
nr- Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
