Anulare act. Decizia 1141/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1141
Sedința publică din 19 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.126/10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Primarul comunei, Consiliul Local, G și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul recurent prin avocat și pârâții intimați G și prin avocat, aflată în substituirea d-lui avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor invocate în scris, modificarea deciziei atacate iar, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, învederând că instanța de apel a respins apelul, ca nefondat, fără a motiva hotărârea, făcând doar trimitere la instanța superioară.
Reprezentanta pârâților intimați G și, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.126/10.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.4280/18.09.2006 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.538/2006, în contradictoriu cu pârâții Primarul local., jud.A, Consiliul local și G și.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat și menținut sentința judecătoriei Arad, care a respins acțiunea în revendicare imobiliară și de constatare a nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții în baza 112/1995.
Judecătoria a reținut că imobilul din litigiu a fost proprietatea reclamantului din anul 1977, prin cumpărare însă mai apoi a fost naționalizat în anul 1989, în baza 223/1974. Ulterior, imobilul a fost vândut de autorități pârâților G și, în baza 112/1995, prin contractul nr.83/1997.
S-a mai reținut de instanța de fond că într-un dosar anterior, cu nr.434/2002, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei de naționalizare nr.553/1989 întrucât preluarea s-a făcut fără consimțământul proprietarului-reclamant și acesta nu a primit nici un fel de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.1441/25.02.2002 a Judecătoriei Arads -a respins acea acțiune a reclamantului, reținându-se existența autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea naționalizării abuzive.
În prezentul dosar însă, prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat, cu argumentul că nu sunt întrunite condițiile art.1201 civ. întrucât nu există întrunit tripla identitate de obiect, cauză și părți, între prezenta acțiune și cea care a format obiectul dosarului nr.434/2002.
S-a reținut că din probele dosarului a rezultat că reclamantul a formulat o cerere de restituire a imobilului naționalizat, cerere înregistrată cu 14/26 iulie 1996, prin mandatar Suma, însă s-a apreciat că la data depunerii acelei cereri reclamantul nu a făcut dovada cetățeniei române, ci abia în anul 1997. Drept urmare, Comisia județeană A de aplicare a 112/1995 a emis doar o decizie prin care a acordat reclamantului despăgubiri de 81.650.480 lei vechi, după ce în prealabil, a înstrăinat imobilul către pârâții, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.83/13.01.1997.
Analizând acest contract, judecătoria a considerat că din probatoriul administrat nu a rezultat reaua-credință a acestor cumpărători la momentul încheierii contractului, motiv pentru s-a respins acțiunea.
Această sentință a fost atacată cu apel d e către reclamant, care a susținut că prima instanță a reținut eronat buna credință a părților contractante ale contractului încheiat în anul 1997 între autoritățile locale din și pârâții, câtă vreme aceștia cunoșteau că reclamantul revendicare imobilul său în baza 112/1995 și exista înregistrată o astfel de cerere încă din luna iulie 1996.
În acest context, reclamantul-apelant a susținut că pârâții au manifestat rea-credință întrucât, în loc să procedeze la soluționarea notificării adresate în baza 112/1995, au decis să vândă imobilul către pârâții în data de 13.01.1997 iar notificarea sa din iunie 1996 fost soluționată abia în cursul anului 1999, prin acordarea de despăgubiri infime prin cuantumul lor.
În plus, apelantul a susținut că reaua credință a pârâților a omis să fie analizată de prima instanță și din perspectiva faptului că reclamantul a făcut dovezi că a încercat să reintre în posesia imobilului naționalizat încă din cursul anului 1990 și a stăruit în demersurile sale, în permanență, aspecte cunoscute atât de către autoritățile locale, care au procedat la vânzare, cât și de către pârâții, cumpărătorii, care astfel nu mai pot fi de bună credință.
Acest apel a fost soluționat într-un prim ciclu procesual prin decizia civilă nr.53/20.02.2007 a Tribunalului Arad, însă Curtea de Apel a casat acea decizie, prin decizia civilă nr.1203/19.11.2007, constatându-se că decizia din apel nu este motivată în fapt și în drept și că s-a omis a se răspunde motivelor de apel cu care tribunalul a fost investit de către reclamant.
În rejudecare, prin decizia civilă nr.126/10.4.2008, Tribunalul Arada respins apelul reclamantului și fără a mai enumera motivele de apel cu care a fost investit, a arătat doar că tribunalul s-ar fi conformat dispozițiilor deciziei de casare și rejudecând apelul, a constatat că acesta ar fi nefundat.
Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul, ce a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
Recurentul a susținut în principal argumente de fond, legate de greșita interpretare sau ignorare de către primele instanțe ale art.480-481 civ. rap.la disp.art.6 alin.2 și 3 din 213/1998, coroborate cu art.2 din 10/2001 și art.1 - Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest context, recurentul a susținut că primele două instanțe au refuzat să observe că acesta și-a păstrat permanent calitatea de proprietar al imobilului din litigiu, care i-a fost naționalizat fără aoj ustă și prealabilă despăgubire, iar autoritățile locale au ignorat toate demersurile sale de revendica imobilul.
În acest context, recurentul a susținut că autoritățile statului, respectiv CL nu puteau vinde imobilul pârâților în anul 1997, câtă vreme reclamantul solicitase restituirea imobilului încă din anul 1996, în baza 112/1995, iar statul și cumpărătorii știau sau trebuiau să știe că titlul statului este nevalabil.
Pe de altă parte, la termenul de judecată de azi - 19.11.2008 - curtea a pus în discuție, din oficiu, motivul de casare prev.de art.304 pct.5 pr.civ. determinat de faptul că decizia pronunțată în apel nu conține considerente, în sensul că îi lipsește motivarea în fapt și în drept, raportat la apelul (și motivele apelului) cu care Tribunalul a fost investit de către reclamant.
Pârâtul-intimat Primarul comunei Jud. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului, arătând că părțile contractului de vânzare-cumpărare nr.83/13.01.1997, încheiat în baza 112/1995 au fost de bună credință.
Curtea, analizând cu precădere excepția de ordine publică legată de lipsa de motivare a deciziei pronunțate în apel, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. și art.304 pct.5 pr.civ. va constata că recursul reclamantului este întemeiat sub acest aspect.
Astfel, curtea va constata că, deși reclamantul a investit Tribunalul Arad cu un apel motivat în fapt și în drept, în care a susținut lipsa de valabilitatea titlului Statului asupra imobilului din litigiu, datorat unei naționalizări abuzive, lipsite de consimțământul proprietarului și de acordarea unei juste și prealabile despăgubiri.
Totodată, prin aceeași declarație de apel, reclamantul a susținut și reaua - credință, atât a vânzătorului, în persoana Consiliului local și primarului din, cât și a cumpărătorilor - familia, în condițiile în care formulase o cerere de revendicare în mod forma, în lunii iulie 1996, sun imperiul 112/1996 și în ciuda faptului că această cerere a fost finalizată abia în anul 1999, autoritățile au decis vânzarea către chiriașii încă din ianuarie 1997, fără ca cererea de revendicare sau de acordare de despăgubiri să fi fost finalizată.
Acest aspect, alături de faptul că reclamantul a făcut demersuri constante și continue, încă din anul 1990, pentru recuperarea proprietății sale, care au fost cunoscute deopotrivă atât de către autoritățile locale, cât și de către familia, astfel că aceste elemente înlătură total buna credință, atât a cumpărătorilor, cât și a vânzătorului.
Curtea, raportat la acest motive de apel, va constata că deciziei recurate îi lipsește complet motivarea, decizia din apel a tribunalului mărginindu-se doar să afirme că "că tribunalul s-ar fi conformat dispozițiilor deciziei de casare și rejudecând apelul, a constatat că acesta ar fi nefondat."
Aceste lipsuri din cuprinsul deciziei din apel fac ca hotărârea judecătorească să nu întrunească cerințele minimale impuse în mod imperativ de dispozițiile art.261 pct.3 și 5.pr.civ. și fac imposibilă exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs, încălcând totodată dreptul reclamantului de a avea parte de un proces echitabil, în accepțiunea art.6 din Coinvenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum este întărită și pri jurisprudența Curții de la Strasbourg, în cauzele Torija vs. Spania, Hiirvisaaari vs. Finlanda și.
Cu alte cuvinte, curtea va constata că tribunalul Arada refuzat reclamantului dreptul de a primi un răspuns specific și explicit la toate motivele de apel cu care investise această instanță și mai mult decât atât, instanța de apel a nesocotit și disp.art.315 pr.civ întrucât aceleași observații fuseseră făcute și în primul ciclul procesual, prin decizia de casare nr. 1203/19.11.2007 a Curții de Apel Timișoara.
Prin această decizie de casare, Curtea de Apel Timișoaraa cerut instanței de apel să soluționeze cauza în raport cu motivele de apel cu care a fost investită și în modul cel mai concret, a cerut ca în rejudecare tribunalul să analizeze modul în care s-au comportat autoritățile locale precum și cumpărătorii - intimați, în raport cu dispozițiile 112/1995 precum și HG 20/1996, respectiv HG 11/1997, în contextul în care reclamantul se adresase Comisiei de aplicare a 112/1995 încă din luna iulie 1996.
Totodată, instanța de apel avea datoria să analizeze și demersurile efectuate de către reclamant pentru redobândirea proprietății sale, eforturi care afirmativ, au debutat încă din anul 1990-1992 și în ce măsură au fost cunoscute aceste demersuri, atât de către vânzător, cât și de către cumpărători.
De asemenea, instanța de apel a fost chemată să analizeze și îndeplinirea celorlalte condiții cerute cumpărătorilor în baza 112/1995, respectiv dacă aceștia aveau calitatea de chiriași la data intrării în vigoare a legii și respectiv, dacă au avut sau nu și alte proprietăți.
Cum niciunele dintre aceste motive de apel nu au primit vreun răspuns din partea tribunalului, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ alin.5 rap.la art.304 pct.5 pr.civ. va admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.126/10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauze în vederea rejudecării apelului la aceeași instanță, respectiv Tribunalului Arad, care va analiza toate motivele de apel invocate de către reclamant prin declarația sa, prin prisma prezentelor considerente, întregite cu cele preexistente în decizia de casare nr.1203/2007.
Va constata că în această etapă procesuală nu pot fi aplicate disp.art.274 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.126/10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, respectiv Tribunalului Arad.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.P/04.12.2008
DACT.S/2EX/04.12.2008
INST.APEL--- Tribunalul Arad
INST.FOND- - Judecătoria Arad
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
