Anulare act. Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (220/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1148
Ședința publică de la 02.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER - I
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de recurenții - pârâți MINISTERUL APĂRĂRII - UM 02547 B, împotriva deciziei civile nr. 1094/A/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți S-, și cu autoritatea tutelară PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Obiectul cauzei - nulitate contract vânzare - cumpărare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 18.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 25.06.2009 și apoi la 02.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.10.2004, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, sub nr.11484/2004, reclamanții, prin reprezentant legal, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL APARARII NATIONALE-UNITATEA MILITARĂ 02547, PRIMĂRIA SECTORULUI 5 B - SERVICIUL DE AUTORITATE TUTELARĂ să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare, nr.4483/14.09.2004, autentificat la BNP, pentru lipsa capacității de exercițiu a vânzătorilor la încheierea actului, pentru lipsa calității de reprezentant al minorilor, a pârâtei și pentru lipsa încuviințării autorității tutelare a vânzării imobilului.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, la data de 14.09.2004, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare număr autentic 4483, prin care aceștia, respectiv minorii, în vârstă de 10 și 11 ani, în calitate de vânzători, prin curator, au transmis pârâtei Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02547, prin împuternicit G imobilul apartament nr.25 situat în B,-, se.A,.2, sector 5, proprietatea reclamanților.
La data de 25.08.2004, Primăria Sectorului 5 B eliberează dispoziția nr.436 prin care se încuviințează înstrăinarea imobilului, proprietatea celor doi minori, fiind numită, totodată, curator pentru perfectarea actelor de vânzare-cumpărare, mama copiilor, pârâta, reținându-se în motivarea dispoziției că "actul de dispoziție solicitat reprezintă un folos neîndoielnic pentru minori".
Reclamantul a arătat că, prin cererea formulată în calitate de tată al minorilor și înregistrată sub nr.32760/06.09.2004 la Serviciul Autoritatea Tutelară al Primăriei Sectorului 5 B, a solicitat revocarea dispoziției nr.436/2004, iar prin dispoziția nr. 507/06.09.2004 s-a admis cererea sa și s-a dispus revocarea dispoziției menționate anterior. A mai invocat că, în momentul încheierii contractului a lipsit un element esențial și anume capacitatea de a contracta a minorilor, fiind nesocotite, totodată, și dispozițiile imperative și prohibitive ale art.98 și 99 din Codul familiei.
Pârâta Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02547 depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, menționând că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare, s-a avut în vedere dispoziția nr.436/25.08.2004, emisă de Primăria Sectorului 5 B, prin care se încuviința înstrăinarea cotelor indivize de câte din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.25, situat în B,-,.1,.2, sector 5, ce aparținea minorilor vânzători, astfel că față de aceste documente nu se poate reține o culpă a acestei pârâte în nerespectarea dispozițiilor art.98 al.1, art.99 și art.105 al.1 din Codul familiei. Pe de altă parte, notarul nu ar fi procedat la autentificarea actului de vânzare-cumpărare, dacă ar fi existat cel mai mic indiciu cu privire la încălcarea condițiilor referitoare la capacitatea de exercițiu a părților și obiectul contractului.
De asemenea, pârâtul Ministerul Apărării Naționale-Unitatea Militară 02547 formulat și cerere de chemare în garanție a vânzătorilor, în nume personal, și a minorilor și, reprezentați legal prin mama acestora, prin care a solicitat ca în ipoteza în care instanța va dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare cei chemați în garanție să fie obligați la plata actualizată a despăgubirilor, constând în prețul plătit ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare și actualizarea sumei în funcție de indicele de inflație, respectiv taxele ocazionate de perfectarea actului și intabularea acestuia.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece la data la care minorii au încheiat actul de vânzare-cumpărare, aceștia au fost reprezentați în mod legal de mama acestora (pârâta din prezenta cauză) și că la încheierea actului juridic mama minorilor, în temeiul art.105 Codul familiei, avea calitatea de reprezentant legal și prin urmare dreptul și îndatorirea de a reprezenta minorii în actele civile.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant cu privire la promovarea acestei cereri de chemare în judecată în numele minorilor, motivată de faptul că nu este suficient ca minorul să fie reprezentat numai de către unul dintre părinți, întrucât, în lipsa unei prevederi legale exprese, acordul celuilalt părinte nu se poate prezuma, precum și excepția prematurității cererii de chemare în judecată motivată de faptul că în cazul neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor părintești competenta de soluționare aparține în temeiul art.99 Codul familiei, autorității tutelare, iar nu instanței de judecată.
La ședința publică din data de 14.01.2005, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare a acțiunii principale prin care solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4483/14.09.2004 pentru lipsa totală a consimțământului vânzătorilor la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare și pentru cauză ilicită și imorală, să dispună anularea contractului menționat pentru lipsa încuviințării Autorității Tutelare pentru perfectarea vânzării, respectiv să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru neplata prețului, deoarece, Ia momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii minori, fără capacitate de exercițiu, nu și-au exprimat consimțământul în ceea ce privește vânzarea, ei neavând nici un curator. Pe de altă parte, prin perfectarea actului se consideră că s-a urmărit o cauză ilicită și imorală și anume aceea a fraudării intereselor minorilor, a păgubirii patrimoniului acestora și că nici prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare nu este sincer și real, plata fiind făcută cu rea credință.
La același termen de judecată, reclamanții au depus note de ședință prin care au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și au arătat motivele pentru care solicită respingerea excepției lipsei calității de reprezentat a tatălui minorilor, respingerea excepției capacității de exercițiu a minorilor, respingerea excepției prematurității cererii și respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 163/14.01.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiate.
Totodată, a fost admisă excepția lipsei calității dovezii de reprezentant, iar pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate de reprezentant.
Reprezentantul legal al minorilor și, respectiv, a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 163/14.01.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 24/10.01.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a fost admis apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 163/14.01.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B; a fost desființată, în parte, sentința apelată, respectiv cu privire la soluționarea cererii pe baza excepției lipsei calității de reprezentant a reclamantului și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A fost menținută sentința în ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a excepției prematurității.
Împotriva deciziei civile nr. 24/10.01.2006, pronunțata de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, au declarat recurs reclamanții, reprezentați legal de, iar prin decizia civilă nr. 239/08.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și Familie, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenții - reclamanți, prin reprezentant legal.
Prin adresa nr- a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă), cauza a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 29.03.2007, sub nr-, iar prin sentința civilă nr. 1176/18.02.2008, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins excepția lipsei de interes, invocată de pârâta, ca neîntemeiată și a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată din oficiu de către instanța.
Instanța a luat act că s-a renunțat la susținerea excepției lipsei capacitații de exercițiu a reclamanților, invocată de pârâta.
A admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții și, prin reprezentant legal; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4483/14.09.2004, la BNP și în consecință, a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
A admis în parte cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta MAPN și, în consecință, a obligat pârâta chemată în garanție, să restituie pârâtei MAPN prețul actualizat în raport de indicele de inflație din contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4483/14.09.2004, desființat, și taxele necesare perfectării contractului și intabulării.
A obligat pârâții în solidar la plata către reclamanți a sumei de 10.133,9 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, referitor la excepția lipsei capacității de exercițiu a reclamanților, că, la ședința din data de 04.02.2008, pârâta, personal, a învederat că înțelege să renunțe la a mai susține această excepție, astfel că în raport de acest aspect instanța nu a mai analizat-
Instanța de fond a apreciat ca dovedită calitatea de proprietari a reclamanților cu privire la imobilul apartament nr. 25 din B,-,. A,.2, sector 5, dovedind astfel implicit interesul reclamanților în promovarea prezentei cereri. Pentru aceste motive, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamanților.
În prezenta cauză, reclamanții au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1896/2003 de la dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, astfel că justifică calitatea lor procesuală.
În susținerea lipsei consimțământului la vânzare, reclamanții nu au indicat vreo cauză de viciere a consimțământului, însă au susținut ca pârâta nu a respectat clauzele contractuale, în sensul că nu a cumpărat un alt apartament pentru reclamanții minori, conform art. 3 din dispoziția nr. 436/2004, emisă de Primăria sector 5 B, iar sumele rămase drept diferență de preț nu au fost consemnate pe numele reclamanților minori.
Cum reclamanții nu au susținut și nu au dovedit în cadrul lipsei consimțământului la înstrăinare și o altă împrejurare de fapt care, dacă ar fi fost probată, ar fi condus la constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare (susținerea acestora că pârâta nu îi putea reprezenta legal pe minorii, deoarece dispoziția nr. 436/2004 fusese revocată de dispoziția nr. 507/2004 a fost înlăturată, deoarece nu s-au produs dovezi că la data perfectării contractului disp. nr. 507 fusese comunicată pârâtei ), instanța a avut în vedere cea de-a doua cauză invocată de reclamanți ca argument pentru constatarea nulității absolute a actului de înstrăinare, și anume existența unei cauze ilicite, "scopul urmărit de pârâta fiind imoral".
Din actele de la dosar, instanța de fond a reținut că prețul nu a fost încasat de reclamanți la data autentificării contractului de vânzare cumpărare - mențiune inserată în contract, ci acesta a fost încasat de pârâta la data de 16.07.2004 prin ordinul de plată nr. 570 în care se menționează că MAPN achită pârâtei în contul deschis la BRD suma de 3.072.750.000 lei reprezentând plată achiziție imobil.
Instanța a constatat în urma analizei ansamblului probator, faptul că scopul prefigurat de pârâta a fost de natură a aduce prejudicii reclamanților câtă vreme aceștia nu au încasat prețul vânzării. Rezultă, astfel, că argumentul cauzei ilicite pentru vânzare, susținut de reclamanți, a fost probat, astfel că, pe acest aspect, instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. autentic 4483/2004 și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
În raport de faptul că instanța a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4483/14.09.2004, la BNP, a admis, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta MAPN și a obligat pârâta chemată în garanție să restituie pârâtei MAPN, prețul actualizat în raport de indicele de inflație din contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 4483/14.09.2004, desființat și taxele necesare perfectării contractului și intabulării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02547 B, la data de 29.04.2008, fiind pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, precum și apelanta-pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 1094A/24.09.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-pârât Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02547 B și de apelanta-pârâtă.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, apelanta-pârâtă a acționat în detrimentul intereselor patrimoniale ale minorilor, a căror curator fusese numită, prin încălcarea celor stabilite prin dispoziția nr.436/25.08.2004. În cuprinsul acestui act s-a stabilit că suma realizată din vânzarea imobilului urma a fi folosită pentru cumpărarea, cu respectarea cotelor indivize, pe numele minorilor, a apartamentului nr.3, situat în B,-, - scara 1, parter, iar diferența de bani urma a fi depusă la o unitate bancară pe numele copiilor, cu mențiunea la condiții de restituire "numai cu avizul autorității tutelare până la majorat".
Instanța de fond a reținut justificat că încasarea prețului de către apelanta-pârâtă și neachiziționarea imobilului anterior menționat reprezintă împrejurări de natură a conduce la concluzia că scopul prefigurat și urmărit de către reprezentanta vânzătorilor nu a fost acela al ocrotirii intereselor patrimoniale ale copiilor minori, ci acela de a folosi în interes propriu suma de bani reprezentând prețul imobilului.
Cum dispoziția nr. 436/25.08.2004 a fost emisă anterior perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică, scopul imediat al consimțământului vânzătorilor, în sensul de mobil determinat ilicit sau imoral al actului juridic, astfel cum a fost exprimat de curatorul lor, ar fi putut fi cunoscut și de cealaltă parte, respectiv de cumpărător.
Apelul declarat de către apelanta-pârâtă se referă, într-un prim motiv, la nelegala citare a intimatei-reclamante, care a împlinit 14 ani în cursul procesului. Este de observat însă că o atare nulitate ar fi putut fi invocată exclusiv de către partea prejudiciată prin nelegala citare, astfel tribunalul l-a reținut nefondat.
Sub aspectul probator, astfel cum s-a reținut în analiza primei cereri de apel, scopul imediat ilicit sau imoral al actului analizat, rezultă din împrejurări certe, anterioare încheierii actului, și anume încasarea prețului de către apelanta-pârâtă, vărsarea acestuia într-un cont personal și neachiziționarea imobilului situat în B,-, - scara 1, parter, pe numele minorilor. Toate circumstanțele încheierii actului juridic fuseseră reglementate prin intermediul dispoziției nr. 436/2004, iar apelanta-pârâtă, chiar având în vedere interese patrimoniale ale copiilor săi, legate de creșterea și educarea lor, nu avea posibilitatea să se abată de la acestea.
Instanța de apel a mai reținut că nu este fondat nici motivul de apel referitor la încălcarea principiului disponibilității de către instanța de fond, cererea de chemare în garanție nefiind îndreptată împotriva apelantei-pârâte în calitate de vânzătoare, ci vizând calitatea sa de curator al vânzătorilor și reprezentarea acestora la încheierea actului. Apelantul-pârât Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02547 B nu se referă la apelanta-pârâtă în calitate de proprietară a bunului, întrucât această calitate le revenea intimaților-reclamanți, ci în calitate de persoană împotriva căreia se putea îndrepta în cazul în care ar fi căzut în pretenții, în condițiile în care prețul imobilului fusese practic însușit de către curatorul copiilor de la momentul încheierii actului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02547 B, arătând că hotărârea judecătorească atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, instanța reținând că Dispoziția Primăriei sectorului 5 nr. 436/25.08.2004, emisă anterior perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică ar fi putut fi cunoscută și de cealaltă parte, respectiv de cumpărător - Ministerul Apărării prin Unitatea Militară 02547 Considerentele reținute de instanță pot reprezenta într-adevăr, o situație posibilă, dar care nu atrage obligații pentru Ministerul Apărării.
Dincolo de buna credință la care s-a făcut trimitere în motivarea apelului de către Ministerul Apărării și pe care instanța a apreciat că nu poate să o valorifice în speță se ajunge la o hotărâre judecătorească care nu poate fi pusă în executare, deoarece cumpărătorul a vândut la rândul său imobilul unui angajat, iar problema de drept a efectelor nulității față de terți, deși amintită în considerentele hotărârii depășește cadrul procesual al speței.
La data de 17.11.2008, a declarat recurs pârâta, arătând că tribunalul nu a verificat legalitatea și sub aspectul competentei materiale de soluționare, în opinia sa, Judecătoria Sectorului 5 B neputând să judece cauza pe fond, în considerarea faptului că valoarea imobilului vândut către depășește cu mult pragul de 500.000 instituit de lege, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) Cod procedură civilă, pricina trebuind declinată în favoarea Tribunalului București.
Nu se poate achiesa la opinia potrivit căreia valoarea imobilului din contractul de vânzare-cumpărare poate rămâne la suma 3.072.500.000 lei vechi, în considerarea faptului că, din 2004 și până în prezent, prețul imobilelor a crescut substanțial, valoarea care interesează fiind cea din prezent, la momentul la care se judecă prezenta cauză.
Mai arată că instanța a pronunțat hotărârea fără a se respecta dispozițiile art.42 Cod procedură civilă privind asistarea și reprezentarea minorilor, învederând că s-a născut la data de 24.01.1993, împlinind încă din luna ianuarie 2007, vârsta de 14 ani, însă nu a fost niciodată citată personal.
Recurenta consideră că nu s-a probat nici un moment faptul că este vorba de o cauză ilicită și imorală, că a urmărit un alt scop decât acela de a produse un folos neîndoielnic minorilor și că interesele acestor au fost avute în vedere la încheierea contractului, scopul fiind acela de a proteja patrimoniul acestora și de a obține un beneficiu, nedovedindu-se nici un moment vreo contrarietate de interese între recurentă și minori sau faptul că a urmărit fraudarea patrimoniului acestora, sau că atât ea, cât și cumpărătorul a acționat cu intenția de a produse vreun prejudiciu.
A mai susținut recurenta faptul că tribunalul a pronunțat hotărârea cu încălcarea principiului disponibilității, deoarece, în ceea ce privește admiterea cererii de chemare în garanție, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva recurentei în calitate de vânzătoare, în nume personal, având în vedere răspunderea vânzătorului pentru evicțiune - calitatea recurentei-pârâte de vânzătoare.
Instanța de fond trebuia să se pronunțe cu privire la tot ce s-a cerut dar, în același timp, numai cu privire la ceea ce s-a cerut - respectiv obligarea recurentei-pârâte la plata prețului, dar având în vedere calitatea acesteia de vânzătoare, calitate pe care nu a avut-o niciodată.
Prin încheierea de ședință din data de 15.01.2009, Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a Curții de Apel București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 29.01.2009, sub nr-.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că ambele recursuri sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Recurentul și-a întemeiat critica de nelegalitate pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, fără a arăta însă care este norma juridică interpretată sau aplicată greșit.
Susținerile acestuia sunt nefondate deoarece instanța de apel în mod corect a procedat atunci când nu a acordat prioritate tezei subdobânditorului de bună credință, teză susținută de acest recurent care nu are calitate de subsobânditor, ci de dobânditor și, prin urmare, argumentarea lui nu-și găsește suport probator în raportul juridic dedus judecății.
Nefondate sunt și susținerile recurentei în ceea ce privește critica privind necompetența materială a judecătoriei dea soluționa cauza în prima instanță, deoarece valoarea imobilului, obiect al judecării prezentei cauze (de 3.072.500.000 ROL) se situează sub pragul valorii stabilite de art.2 lit.b Cod procedură civilă, care determină judecătoria ca fiind instanța competentă să soluționeze litigiul.
Nu poate fi reținută susținerea acesteia, potrivit căreia de vreme ce în prezent valoarea imobilului a crescut, competent în primă instanță este tribunalul și nu judecătoria, deoarece momentul care interesează în stabilirea valorii obiectului litigiului este acela al sesizării inițiale, deci al introducerii cererii de chemare în judecată.
Potrivit art.181Cod procedură civilă, instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă ulterior învestirii intervine modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Critica privind nelegala citare a minorei este, de asemenea, nefondată, deoarece face parte din categoria nulităților prevăzute de dispozițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, cazuri în care sancțiunea nulității intervine numai dacă se invocă și se dovedește vătămarea de partea căreia i s-a pricinuit.
Mai mult de cât atât, în fața instanței de recurs, prin încheierea pronunțată la data de 07.05.2009, s-a dispus, pentru considerentele expuse în acea încheiere, citarea intimaților reclamanți s și în nume personal și nu prin reprezentant, prin asistarea însă de către intimatul, potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Codul familiei.
Curtea a constatat că în mod corect instanțele de fond au apreciat că recurenta nu a respectat dispoziția nr.436/25.08.2004, emisă de Primăria Sectorul 5 B și astfel, nu a fost atins scopul urmărit prin aceasta, acela ca actul de dispoziție să reprezinte un folos neîndoielnic pentru minori, circumstanțele încheierii actului juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, fiind total diferite de cele stabilite prin mai sus menționata dispoziție.
Prin urmare, în mod just s-a constatat că nu au fost respectate condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare, respectiv faptul că nu a fost licită cauza contractului, așa cum prevăd dispozițiile art.948 Cod civil.
Nefondată este și critica recurentului privind încălcarea principiului disponibilității, deoarece cererea de chemare în garanție formulată de Ap. a fost admisă pentru că s-a apreciat în mod corect că recurenta este persoana împotriva căreia se îndreaptă cu o cerere în despăgubire, partea care a căzut în pretenții, Ap. întrucât ea este persoana care a încasat prețul vânzării.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea a constatat că nu este afectată de nelegalitate decizia instanței de apel pe care o va menține, respingând recursurile ca nefondate, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
Fiind în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați, în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, la cheltuieli de judecată către intimații reclamanții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții - pârâți MINISTERUL APĂRĂRII - UM 02547 B, împotriva deciziei civile nr. 1094/A/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți S-, și cu AUTORITATEA TUTELARĂ PRIMĂRIA SECTORULUI 5
Obligă recurenții să plătească în solidar intimaților 5000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. / 2 ex./23.09.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 5. - Civ. - Veste
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
