Anulare act. Decizia 1149/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1149/
Ședința publică din 01 Iulie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și, ambii domiciliați în L,-, județul M împotriva deciziei civile nr.84 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 782/2007).
In lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 24iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr. 84 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis apelul reclamantei, împotriva sentinței civile nr. 394/2004 a Judecătoriei Luduș, s-a constatat nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul situat în, nr. 263, județul M; s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
La pronunțarea acestei decizii, instanța a avut în vedere împrejurările care au dus la încheierea respectivului contract, faptul că după încheierea contractului, vânzătoarea a continuat să locuiască în imobil, cumpărătorii nu au făcut demersuri pentru transcrierea proprietății, prețul înscris în contract nu era unul real ci reprezenta echivalentul unui împrumut acordat de pârât reclamantei, pârâtul efectua frecvent operațiuni de acordare a unor împrumuturi în bani și pretindea dobânzi peste limita legală. În raport de toate datele arătate, instanța a stabilit că respectivul contract a avut o cauză ilicită și a constatat nulitatea absolută a acestuia, cu toate consecințele legale.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții, solicitând modificarea integrală a deciziei recurate, respingerea apelului reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenții au arătat că își întemeiază calea de atac pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, că motivele reținute în considerentele deciziei pronunțate sunt străine de natura pricinii, că scopul urmărit de recurenți la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost acela de a transfera dreptul de proprietate asupra bunului achiziționat, iar concluzia instanței referitoare la ilicitatea cauzei este nefondată (contrazisă de probele dosarului), că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în limita prevăzută de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarea stare de fapt:
Reclamanta, a formulat acțiunea înregistrată la Judecătoria Luduș sub nr. 1220 din 17 noiembrie 2003, solicitând în contradictoriu cu pârâții pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul, teren și construcții, situat în, nr. 263, județul M, repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract.
În motivare, reclamanta a arătat că a convenit cu pârâtul asupra unui împrumut în valută, iar pentru a garanta restituirea către pârât a sumei împrumutate, au încheiat contractul de vânzare-cumpărare, a cărui nulitate absolută solicită a se constata.
Condiția garantării restituirii sumei cu imobilul indicat, a fost impusă de pârât care în înțelegere cu notarul au înscris în prețul vânzării suma împrumutată și dobânzile pretinse, urmând ca după achitarea integrală a sumei împrumutate și dobânzilor, părțile să încheie un nou contract prin care proprietatea asupra imobilului să fie retransmisă reclamantei.
După încheierea contractului, pârâtul a pretins și alte sume reprezentând dobânzi pentru suma împrumutată, a amenințat familia reclamantei cu evacuarea, amenințare care s-a și concretizat prin promovarea unei acțiuni în instanță (dosarul nr. 1032/2003 al Judecătoriei Luduș - ordonanță președințială - dosarul nr. 1028/2003 al aceleiași instanțe - evacuare).
Reclamanta a susținut că a fost indusă în eroare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, că prețul înscris în contract este în realitate suma împrumutată de pârât și dobânzile pretinse, că această sumă reprezintă un preț derizoriu pentru imobilul obiect al contractului, că imobilul a rămas în posesiunea reclamantei, că pârâtul nu a efectuat demersuri pentru înscrierea imobilului pe numele său la cartea funciară și în evidențele fiscale, că reclamanta a achitat în continuare sarcinile imobilului, că din toate cele arătate anterior se poate concluziona asupra scopului ascuns urmărit de pârât la încheierea contractului de vânzare-cumpărare (acela de a recupera suma acordată reclamantei cu titlu de împrumut și dobânzile pretinse), implicit a cauzei ilicite a acestui contract.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 948 pct. 4, art. 953, 960, 966, 968 Cod civil.
La dosar s-au depus în copie contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită a se constata, sentința civilă nr. 787/2003 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. 1032/2003, având ca obiect ordonanța președințială pentru evacuarea, până la soluționarea acțiunii în evacuare, sentința civilă nr. 830/2003 a aceleiași instanțe, pronunțate în dosarul nr. 1165/2003, contractul de vânzare-cumpărare, alte acte considerate utile pentru soluționarea cauzei.
Reclamanta a depus și precizare de acțiune, descriind în detaliu starea de fapt expusă prin acțiunea inițială, modalitatea în care a restituit împrumutul, câtimea dobânzilor plătite.
S-au depus, de asemenea, extras de carte funciară, expertiză extrajudiciară de evaluare a imobilului, certificat fiscal care atestă achitarea de către reclamantă a tuturor sarcinilor (impozitelor și taxelor) pentru imobil.
Instanța a procedat la interogarea pârâților, audierea martorilor, după care a pronunțat sentința civilă nr. 394 din 11 mai 2004, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a stabilit că respectivul contract de vânzare-cumpărare are definit obiectul, părțile și-au exprimat un consimțământ valabil, au capacitatea de a contracta, reclamanta nu a dovedit afirmativa ilicitate a cauzei contractului, părțile sunt deopotrivă debitori și creditori, așadar, acest contract întrunește condițiile de valabilitate cerute de lege, pe cale de consecință nu sunt motive de constatare a existenței unor vicii, acțiunea este nefondată.
Apelul reclamantei împotriva acestei sentințe a format obiectul dosarului nr. 1087/2004 al Curții de Apel Târgu -M și s-a soluționat prin decizia civilă nr. 115 din 4 martie 2005, în complet de divergență cu opinia majoritară de admitere a apelului reclamantei, constatării nulității absolute a contractului autentic de vânzare-cumpărare și opinia separată de respingere a căii de atac, motivat de faptul că reclamanta nu a dovedit caracterul ilicit al cauzei contractului autentic de vânzare-cumpărare, nu s-a stabilit prin expertiză judiciară prețul real al imobilului pentru a se constata că cel înscris în contract este unul derizoriu, excepția nulității absolute motivată de încasarea unei dobânzi majorate nu a fost invocată în prima instanță, iar indicarea acestui motiv în calea de atac este prohibită de dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă.
Recursul pârâților împotriva deciziei civile nr. 115/2005 a Curții de Apel Târgu -M, s-a înregistrat la această instanță sub nr. 1120/2005, iar prin decizia civilă nr. 775 din 18 octombrie 2005, s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a căii de atac, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 299 Cod procedură civilă, modificate prin Legea nr. 219/2005.
La instanța supremă cauza s-a înregistrat sub nr. 7896/2005 și s-a restituit curții de apel prin adresa din 30 ianuarie 2007 (după pronunțarea deciziei nr. 2322 din 2 martie 2006).
După restituire, dosarul s-a înregistrat sub nr. 1004/2006 și s-a soluționat prin decizia civilă nr. 1928/2006 în sensul admiterii recursului pârâților, casării integrale a deciziei instanței de apel, trimiterii cauzei pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că în apel instanța nu a pus în discuția contradictorie a părților existența unui act (în sensul de înscris) din care rezultă intenția de fraudare a legii prin declararea unui preț mai mic decât cel achitat, cu ocazia efectuării tranzacției.
Întrucât nu s-au verificat susținerile reclamantei referitoare la efectuarea de către pârât a unor manopere dolosive precum și la afirmativa ilicitate a cauzei contractului, s-a considerat că instanța de apel a soluționat procesul fără a cerceta fondul și în conformitate cu art. 304 pct. 6, art. 312 alin. 3, s-a procedat la casare cu trimitere.
În rejudecare, cauza s-a înregistrat la Tribunalul Mureș sub nr- și s-a soluționat prin decizia civilă nr. 84 din 20 martie 2008, analizată în prezentul recurs.
Recursul pârâților este nefondat și va fi respins, în consecință decizia criticată va fi menținută integral pentru următoarele considerente:
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 299/2000, s-a încheiat între părți la insistența pârâtului, în scopul garantării restituirii sumei împrumutate și plății dobânzilor pretinse pentru împrumutul acordat. Acest contract a fost de fapt unul de garanție imobiliară, a rambursării împrumutului.
"Prețul" achitat reprezintă suma acordată cu titlu de împrumut reclamantei, de către pârât și dobânda pretinsă de împrumutător.
După întocmirea în formă autentică a actului de înstrăinare, imobilul a rămas în posesiunea vânzătorilor, care s-au comportat în continuare ca adevărați proprietari, achitând taxele și impozitul datorat.
Pârâții nu au efectuat demersuri pentru înregistrarea pe numele lor a imobilului dobândit prin cumpărare la organele fiscale și în evidența cadastrală.
Reclamanta a restituit suma împrumutată, a achitat în parte dobânda pretinsă de pârât. Deși prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr. 692 din 5 iulie 2002, pârâții promiteau revânzarea imobilului către reclamantă, această tranzacție nu s-a realizat, datorită pretențiilor mai mari ale pârâtului, care adăuga sumei împrumutate dobânzi peste cele pretinse inițial, iar reclamanta a refuzat plata acestora.
În cauză s-a administrat un probatoriu vast și pertinent din care rezultă realitatea stării de fapt rezumate anterior, lipsa cauzei licite la întocmirea actului de vânzare-cumpărare, temeinicia soluției pronunțate în rejudecare de instanța de apel.
În considerentele deciziei pronunțate, instanța de rejudecare a descris succesiunea actelor juridice întocmite, textele legale aplicabile, motivele care au condus la adoptarea soluției de admitere a apelului reclamantei și de schimbare a hotărârii primei instanțe, situație în care, argumentele fiind însușite integral, nu vor fi reluate în prezenta decizie.
Starea de fapt reținută și rezumată anterior, rezultă din cuprinsul probelor existente la dosar și a fost avută în vedere la pronunțarea deciziei recurate.
Motivele avute în vedere de instanța de control judiciar nu sunt străine de natura pricinii, cum greșit susțin pârâții prin recursul formulat, ele sunt rezultatul aplicării textelor (art. 1371-1378 cod civil ) la situația concretă și au fost reținute de instanța de apel într-o altă componență, la pronunțarea opiniei majoritare din decizia civilă nr. 115/A din 4 martie 2005 în aceeași cauză.
de specialitate a însușit același punct de vedere în situația întrunirii elementelor care pot conduce la concluzia existenței unei cauze ilicite la încheierea contractului (citat și reluat în considerentele deciziei recurate).
Instanța de rejudecare a interpretat corect actul juridic dedus judecății și a aplicat corespunzător dispozițiile legale, situație în care în cauză nu este incident nici unul din motivele de recurs (art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă ) invocate de pârâți și cum nu sunt nici motive de ordine publică dintre cele prevăzute de art. 306 Cod procedură civilă, recursul formulat se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare.
Respingând recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă instanța va dispune asupra cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta-intimată în această fază procesuală, în sumă de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. - din 24 iunie 2008 depuse la dosar (fila 26 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul pârâților și, ambii domiciliați în L,-, județul M împotriva deciziei civile nr.84 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din1 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
Jud.apel:;
-23.07.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
