Anulare act. Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1225/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1150
Ședința publică de la 6 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea contestației în anulare formulată de contestatorii și, împotriva deciziei civile nr.847 din 18.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la data de 29 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 6 iulie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2009, sub nr-, pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, contestatorii și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.847/18.05.2009, pronunțată de această instanță în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C () și.
Motivându-și cererea, contestatorii au arătat că prin decizia contestată s-a dispus anularea ca netimbrat a recursului formulat de ei împotriva deciziei civile nr.25 A/05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în condițiile în care taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs fuseseră achitate de recurenți și comunicate instanței prin scrisoare prioripost depusă la Oficiul poștal nr.4 C, încă din data de 14.05.2009 (cu 4 zile înainte de judecată).
S-a susținut de către contestatori că anularea recursului ca netimbrat, în condițiile în care taxa de timbru și timbrul judiciar erau achitate, reprezintă o greșeală materială de natura celor reglementate de dispozițiile art.318 teza I Cod procedură civilă și impune admiterea contestației în anulare.
Analizând contestația în anulare, în raport de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă și de înscrisurile anexate, Curtea va reține că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 318 Cod Procedură Civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Invocând aceste dispoziții legale, contestatorii au susținut că instanța de recurs a făcut o greșeală materială, atunci când a anulat recursul ca netimbrat, deși taxa de timbru și timbrul judiciar datorate de recurenți conform legii fuseseră achitate anterior pronunțării și înaintate instanței de judecată prin poștă.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I-a Cod Procedură Civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs.
În speța dedusă judecății s-a depus la dosar chitanța din 04.05.2009 eliberată Primăria Municipiului C - Impozite și Taxe Locale din care rezultă că la data pronunțării deciziei contestate recurenții - contestatori achitaseră taxa de timbru și timbrul judiciar stabilite de judecător prin rezoluția de primire a recursului, iar neobservarea acesteia de către instanța de recurs reprezintă o greșeală materială în sensul dispozițiilor art.318 din Codul d e procedură civilă și impune admiterea contestației, iar pe cale de consecință, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului declarat de contestatorii - recurenți împotriva deciziei civile nr.25 A/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași.
În rejudecarea acestui recurs, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.06.2008, sub nr- (număr în format vechi 1603/C/2008), pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C () și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a înscrierii în Cartea funciară a actului de adjudecare eliberat la 21.03.2002 de Biroul Executori Judecătorești Asociați " și ", să se dispună întoarcerea executării asupra apartamentului proprietatea reclamanților și constatarea nulității absolute a actului de adjudecare.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că la data de 20.03.2002, în dosarul nr.1149/2001, Biroul Executori Judecătorești Asociați " și " a întocmit procesul - verbal de licitație, în baza căruia a fost vândut silit apartamentul proprietatea lor, situat în C, str.- -, - 21 (3),.4,.61, numitului, iar la data de 21.03.2002 a fost întocmit actul de adjudecare în favoarea aceleiași persoane.
Ulterior, pârâtul a formulat cerere pentru evacuarea reclamanților din apartament, iar prin încheierea pronunțată la 22.04.2002, în dosarul nr.126/2002, Judecătoria Călărașia admis cererea acestuia. S-a trecut apoi la executarea silită, iar prin decizia civilă nr.196/A/2002, Tribunalul Călărași, admițând apelul declarat de reclamanții din prezenta cauză, a respins cererea pentru încuviințarea executării silite, reținând că ordonanța de adjudecare nu fusese învestită cu titlu executoriu.
În opinia reclamanților, desființarea retroactivă a actelor de executare silită săvârșite în baza ordonanței impune și constatarea nulității absolute a ordonanței și a transcrierii ei în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr.1238/09.09.2008, Tribunalul Călărașia admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art.1 pct.1 Cod procedură civilă, competența materială pentru soluționarea pricinii în primă instanță revine judecătoriei, conform plenitudinii de competență de care aceasta se bucură.
La Judecătoria Călărași cauza a fost înregistrată sub nr-, iar prin sentința civilă nr.3190/04.11.2008, s-a dispus respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că nu există temeiuri legale pentru constatarea nulității absolute a încheierii nr.4450/2003 a Biroului de carte funciară, a actului de adjudecare din 21.03.2002 și pe cale de consecință, nu există rațiuni pentru întoarcerea executării și radierea actului de adjudecare.
S-a reținut că pârâtul a dobândit imobilul în litigiu prin licitație publică, iar actul de adjudecare valabil eliberat în favoarea sa poate fi anulat doar în măsura în care prin contestație la executare sunt anulate formele de executare silită, ori, executarea înseși în dosarul nr.1149/2001.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel s-a susținut că instanța de fond a judecat pricina fără citarea legală a pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C (), a încălcat prevederile art.137 (1) raportat la art.129 (4, 5, 6) Cod procedură civilă prin omisiunea de a soluționa excepția invocată de ei privind greșita calificare a obiectului acțiunii.
S-a mai susținut de apelanți că instanța de fond a calificat greșit acțiunea ca fiind o acțiune în anularea unui act juridic și nu în constatarea nulității absolute a actului, iar în final a respins acțiunea fără să aibă în vedere faptul că întreaga executare silită a actului de adjudecare a fost anulată.
La termenul de judecată din 15.01.2009 apelanții au invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de mai multe hotărâri judecătorești menționate expres în cerere.
Prin decizia civilă nr.25 A/05.02.2009, Tribunalul Călărașia respins excepția autorității de lucru judecat, a respins apelul formulat de apelanții - reclamanți, ca fiind nefondat, iar în baza art.1081pct.1 lit.a Cod procedură civilă, a sancționat apelanții prin aplicarea unei amenzi judiciare în cuantum de 500 lei fiecare.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că între cauzele soluționate definitiv și irevocabil prin hotărârile judecătorești invocate de părți și acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, impusă de art.1201 Cod civil.
Pe fondul apelului a reținut că la fila 5 din dosarul Judecătoriei Călărași se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C (), din cuprinsul acesteia rezultând că s-a procedat la afișarea citației la sediul acestuia, susținerile apelanților privind afișarea citației în altă locație nefiind susținută probator.
S-a reținut totodată, că obiectul cauzei a fost corect calificat și analizat de instanța de fond, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează orice proces civil.
Decizia civilă invocată de apelanți, prin care s-au anulat formele de executare pentru neînvestirea ordonanței cu formulă executorie, a fost considerată de tribunal ca neavând relevanță juridică în ceea ce privește valabilitatea ordonanței, cu atât mai mult cu cât, la data formulării acțiunii erau abrogate dispozițiile legale ce impuneau învestirea ordonanței cu titlu executoriu și încuviințarea executării silite de către judecător.
Și împotriva acestei decizii au declarat recurs apelanții - reclamanți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Prin primul motiv de recurs, recurenții au susținut nelegalitatea sentinței instanței de fond pentru faptul de a fi fost pronunțată fără citarea legală a intimatului - pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C () și nelegalitatea deciziei instanței de apel, pentru soluționarea greșită a motivului de apel formulat de ei în acest sens.
Lipsa de procedură reprezintă însă un motiv de nulitate relativă a hotărârii pronunțată în aceste condiții și poate fi invocată legal doar de partea vătămată prin necitare.
Pe de altă parte, la fila 5 din dosarul instanței de fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare a intimatului - pârât pentru termenul de judecată din data de 04.11.2008, care face dovada citării acestei părți până la înscrierea în fals, astfel cum prevăd expres dispozițiile articolului 100 alin. ultim Cod Procedură Civilă.
Prin motivul al doilea de recurs s-a susținut că instanța de fond a încălcat dispozițiile articolului 129 Cod Procedură Civilă și principiul disponibilității atunci când a schimbat obiectul acțiunii formulată de reclamanți, din acțiune în constatarea nulității absolute a înscrierii în cartea funciară în anularea acestui act juridic, iar instanța de apel a greșit grav menținând această calificare.
Articolul 129 Cod Procedură Civilă reglementează rolul activ pe care judecătorul trebuie să-l aibă în soluționarea oricărei cauze, dar și obligația acestuia de a hotărî, în toate cazurile, doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
În speța dedusă judecății, atât instanța de fond cât și cea de apel au dat dovadă de rol activ în soluționarea acțiunii formulată de reclamanți, administrând toate probele necesare stabilirii adevărului în cauză.
Pe de altă parte, respingând acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii cănu există temeiuri legale pentru constatarea nulității absolute a încheierii nr.4450/2003 a Biroului de carte funciarăsau a actului de adjudecare din data de 21.03.2002.
În raport de aceste consemnări, tribunalul a apreciat corect că instanța de fond a soluționat cauza cu respectarea cadrului procesual stabilit de reclamanți prin acțiune, inclusiv cu respectarea obiectului acesteia.
Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurenții au susținut că instanța de apel a încălcat principiul neretroactivității legii civile atunci când a reținut că dispozițiile deciziei civile nr.196/18.06.2002 pronunțată de Tribunalul Călărași, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.2433/11.11.2002 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, prin care au fost desființate toate efectele juridice produse prin executarea silită a ordonanței de adjudecare, ar fi fost anulate prin Legea nr.459/2006.
Și această critică este nefondată, în raport de probatoriile existente la dosar și de motivele de drept reținute în considerentele deciziei instanței de apel.
Respingând acțiunea formulată de reclamanți, tribunalul a reținut, în special că, anularea formelor de executare silită pentru faptul de a fi fost efectuate în baza unei ordonanțe de adjudecare neînvestită cu titlu executoriu nu reprezintă motiv de nulitate a ordonanței și nu poate duce la constatarea nulității înscrierilor făcute în cartea funciară cu privire la această ordonanță.
În subsidiar, a reținut și faptul că, la momentul formulării acțiunii, legea nu mai prevedea necesitatea învestirii cu formulă executorie pentru înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu și nici cerința încuviințării executării de către judecător.
Soluția este legală și nu încalcă principiul neretroactivității legii civile, astfel cum se susține de către recurenți.
Caracterul executoriu al unui titlu nu se confundă cu valabilitatea sa, iar normele de procedură civilă, inclusiv cele privind executarea sunt de imediată aplicare, cum în mod corect a apreciat și instanța de apel.
Prin ultimele două motive de recurs, fără a formula critici concrete cu privire la nelegalitatea deciziei instanței de apel, recurenții susțin pe fond lipsa de efecte juridice a actului de adjudecare, în condițiile în care formele de executare silită ale acestuia au fost anulate.
Nulitatea absolută a înscrierilor făcute în cartea funciară poate fi atrasă doar de nerespectarea unor condiții de fond sau de formă la momentul înscrierii, în nici un caz de neîndeplinirea ulterioară a unor condiții privind învestirea cu formulă executorie.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este legală, Curtea va dispune în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva deciziei civile nr.847/18.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
Anulează decizia civilă nr.847/18.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie și rejudecând recursul:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr.25/A/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.L/
2 ex/14.07.2009
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
