Anulare act. Decizia 1189/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1189/2009-R
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii și ambii din O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, CONSILIUL LOCAL O cu sediul în O, P-ța. - nr.1, jud. B, I B cu sediul în O, B-dul. -, nr.108, - 6, Cod poștal -, jud. B, din C N, str. -, nr.12,. 18, jud. C și Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, împotriva deciziei civile nr.327/R din 25 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 30 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 02 iulie 2009, apoi pentru 07 iulie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin contestația în anulare înregistrată la 7.04.2009, scutită de plata taxei judiciare de timbru, contestatorii și - au solicitat ca în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al municipiului O - Administrația Imobiliar, și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, să se dispună anularea deciziei civile nr.327/25.02.2009 a Curții de Apel Oradea și pe cale de consecință, a respinge recursurile declarate împotriva deciziei civile nr.90/5.02.2008 a Tribunalului Bihor.
În motivarea cererii lor, contestatorii au învederat că decizia atacată este dată cu încălcarea legii, soluția fiind rezultatul unei greșeli materiale a instanței de recurs, acesta fiind un motiv de anulare a deciziei în baza art. 319 teza I Cod procedură civilă.
Se mai susține că instanța de recurs, în dezlegarea pricinii nu a ținut seama de prevederile Legii nr.1/2009, care a modificat art. 7 alin. 1 indice 1 din Legea nr.10/2001, în sensul că imobilele înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 nu se restituie în natură ci doar prin echivalent, text incident și speței de față.
De asemenea s-a arătat că, contractul de vânzare cumpărare prin care contestatorii au dobândit proprietatea imobilului din litigiu, este valabil prin prisma Legii nr.112/1995, iar acest lucru nu a fost, din eroare, luat în seamă de către instanța de recurs.
Se invocă și buna credință a contestatorilor la încheierea contractului de vânzare cumpărare, aceștia locuind în imobil din anul 1979, dată la care nu au avut cunoștință de cererea de retrocedare formulată de intimatul - intervenient, statul fiind proprietar tabular la data înstrăinării imobilului, iar în coala de carte funciară nu era notată nici o notificare sau acțiune în revendicare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 318 și următorii Cod procedură civilă, art. 7, 45 din Legea 10/2001, art. 2, 7, 9 din Legea nr.112/1995.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații Consiliul Local al municipiului O - Administrația Imobiliară O, B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și, au solicitat respingerea contestației în anulare, ultimul intimat solicitând și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate de către contestatori, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 327 din 25.02.2009, Curtea de Apel Oradea, ca urmare a admiterii recursurilor declarate de Consiliul Local O și, a modificat decizia civilă nr.90/5.02.2008 a Tribunalului Bihor, în sensul că a respins apelul declarat de și, împotriva sentinței civile nr.4805/2.07.2007 a Judecătoriei Oradea și a respins recursul declarat de
În adoptarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor legale, nici nu constituie obiect de discuție faptul că pârâții cumpărători au fost de bună sau rea credință, acest aspect având relevanță în momentul în care se va discuta cuantumul despăgubirilor pe care aceștia le vor primi ca urmare a activării răspunderii pentru evicțiune a vânzătorilor.
Potrivit art. 21 alin 5 din Legea nr. 10/2001 - sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi,textul fiind aplicabil in prezenta cauza.
Intervenientul a comunicat notificarea prin care a solicitat retrocedarea imobilului potrivit înscrisului de la fila 10, dispoziția Primarului municipiului O datează din 2 septembrie 2003 iar, la 12 noiembrie 2003 intervenientul a sesizat Tribunalul Bihor cu o plângere prin care a solicitat anularea dispoziției și retrocedarea imobilului în natură.
Practic, de la 14 august 2001 imobilul era indisponibilizat până la finalizarea procedurii judiciare ori, contractul a fost încheiat la 9 martie 2004, dată la care procesul era pe rol.
Sancțiunea este în mod expres prevăzută de lege și intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009 nu schimbă situația deoarece articolul la care se face referire de către intimați privește înstrăinarea imobilelor în temeiul Legii nr. 112/95 și subliniază obligativitatea respectării condițiilor prevăzute de lege, ori, pârâții au cumpărat imobilul în temeiul art. 42 alin 3 din Legea nr. 10/2001, ori dispozițiile acestei norme fac de asemenea trimitere la imobile care nu se restituie în urma finalizării procedurii prevăzute de cap III al legii.
Soluția se impunea și ca urmare dispozițiilor sentinței civile nr. 264/C din 22 martie 2004 Tribunalului Bihor rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărâre dispunându-se restituirea în natură a imobilului. S-a menționat și faptul că la soluționarea recursului instanța supremă a avut în vedere cererea de intervenție formulată de intimații pe care, însă, a respins-o ca nefondată.
Prejudiciul cauzat intimaților urmează să fie reparat prin chemarea în garanție disjunsă în prezentul dosar, la soluționarea căreia intimații vor putea face dovada cuantumului prejudiciului suportat, urmând a beneficia în acel context de prevederile favorabile ale Legii nr. 1/2009.
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, în afara motivelor prevăzute de art. 317, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau admițându-l numai în parte, s-a omis din greșeală să se cerceteze recursul din motivele de casare.
Contestatorii și-au întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, susținând că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin eroare materială, ca temei al unei contestații în anulare, în sensul textului de lege mai sus citat, se înțelege orice greșeală materială cu caracter procedural care a dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
De asemenea, nu pot fi repuse în discuție pe această cale, acele motive de casare sau modificare care au format obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri probelor sau unei încălcări a legii, deoarece legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motiv că s-a stabilit eronat situația de fapt.
Ori, în speță motivele invocate de către contestatori vizează aspecte de fond ale cauzei, aspecte care au fost analizate de către instanța de recurs prin decizia atacată.
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Așa fiind, apreciind că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea urmează a respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga contestatorii la 4.200 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii și ambii din O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O, str. -, nr.3. jud. B, CONSILIUL LOCAL O cu sediul în O, P-ța. - nr.1, jud. B, I B cu sediul în O, B-dul. -, nr.108, - 6, Cod poștal -, jud. B, din C N, str. -, nr.12,. 18, jud. C și Statul Român prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, împotriva deciziei civile nr.327 din 25 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care o menține în întregime.
Obligă părțile contestatoare să plătească părții intimate suma de 4.200 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /10.07.2009
Jud.recurs: -- -
Dact./10.07.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Roman Florica, Cigan Dana
