Drepturi salariale (banesti). Decizia 1190/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1190/2009-R
Ședința publică din 07 iulie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de reclamanții -, -, -, toți cu domiciliile alese din O, Parcul, nr.10, jud. B, de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, și respectiv MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O cu sediul în O, str. -, nr.1-4, jud. B, de recurenții intervenienți:, ambele cu domiciliile alese la Judecătoria Aleșd, jud. B, și, toate de la Judecătoria Beiuș,-, Cod poștal -, jud. B, ambii de la Judecătoria Marghita, jud. B, în contradictoriu cu intimata CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR -O ambii cu sediile în O, Parcul, nr.10, jud. B și intimatul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3 și intimații intervenienți: din O, Parcul, nr.10, jud. B, și ambele din M, str. -, nr.2, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 565/LM din 30.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 30 iunie 2009, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 02 iulie 2009, apoi pentru 07 iulie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 565/LM din 30 martie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, nr.1-3, sector 1.
S-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții - cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, - cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, - cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, - cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10, cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10 și intervenienții, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Aleșd, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Aleșd, cu domiciliul ales la Judecătoria Marghita, cu domiciliul ales la Judecătoria Marghita, cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș, cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș cu sediul în B,-,jud.B, cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș, cu domiciliul ales la Judecătoria Beiuș, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O, Parcul, nr.10,jud. B, TRIBUNALUL BIHOR cu sediul în O, Parcul, nr.10, jud. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5.
Au fost obligați în solidar pârâții Ministerul Justiției, Curtea De APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR la plata în favoarea fiecărui reclamant și intervenient a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu dintre: drepturile salariale cuvenite acestora, calculate în funcție de treapta profesională a fiecăruia și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și drepturile salariale primite în mod efectiv, calculate în funcție de treapta profesională a fiecăruia și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii arhivari și grefierii registratori, diferențe calculate începând cu data de 04.02.2007- și până la încetarea stării de discriminare.
S-a respins cererea de intervenție formulată de cu domiciliul ales în la sediul Judecătoriei Marghita, localitatea M,-, jud.B, cu domiciliul ales în la sediul Judecătoriei Marghita, localitatea M,-, jud.B și cu domiciliul ales în O, Parcul nr. 10.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării drepturilor sus - menționate.
S-au respins restul capetelor de cerere.
A fost respinsă acțiunea față de Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit Legii nr.500/2002 și a HG nr.208/2005 și a G nr.386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.l din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Prin urmare, fiind obligat în raportul juridic obligațional, Ministerului Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, aceasta este întemeiată și instanța a admis-o întrucât în temeiul art.27 alin.3 nr.OUG137/2000, republicată, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a acestuia, în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei și nu în calitate de pârât, lipsindu-i calitatea procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții, fac parte, cu excepția doamnei, din categoria personalului din unitățile din justiție, mai precis a grefierilor cu studii medii (fiind grefieri arhivari și grefieri registratori), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.l și art.295 alin.2. Instanța a reținut că în trecut, sub imperiul Legii nr.50/1996 și până la data adoptării Legii nr. 17/2006, funcția de arhivar și registrator au fost reglementate în afara corpului profesional al grefierilor, cu alte cuvinte, persoanele care exercitau funcția de arhivar sau registrator nu erau grefieri și nu puteau beneficia de salarizarea prevăzută pentru această categorie socio-profesională.
Într-adevăr, prin Anexa 2 Legii nr.50/1996 au fost stabiliți coeficienți de multiplicare diferiți pentru arhivari - registratori față de coeficienții stabiliți pentru grefieri. Prin modificările intervenite în statutul acestui personal, ca efect al art.3 alin. l și 2 din Legea nr.567/2004, arhivarii și registratorii au fost integrați, în mod firesc, în corpul profesional al grefierilor, făcând parte din categoria grefierilor cu studii medii.
Din analiza statutului grefierilor arhivari și a celor registratori rezultă faptul că acesta este identic cu al tuturor celorlalți grefieri, sub aspectul numirii în funcție, al promovării, a suspendării din funcție, a eliberării din funcție, a derogării, detașării, a transferului, a drepturilor și îndatoririlor profesionale și al răspunderii profesionale.
, sub aspectul recrutării, ar exista o deosebire, în sensul că grefierii registratori și cei arhivari sunt recrutați prin concurs, în urma căruia efectuează un stagiu la Școala Națională de grefieri (art.9-10 din Legea nr.567/2004), pe când ceilalți grefieri trebuie să promoveze concursul de admitere la Școala Națională de Grefieri (art5 din Legea nr.567/2007). Insă, în realitate, și recrutarea celorlalți grefieri se poate face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante (art.8 alin. l și art.36 din Legea nr.567/2004). Deci, sub acest aspect nu se justifică nici o diferență de tratament.
In ce privește aspectul atribuțiilor concrete de serviciu ale grefierilor, instanța a constatat că legiuitorul nu a operat nici o diferențiere de salarizare între grefierii cu studii medii, indiferent dacă aceștia sunt grefieri de ședință, grefieri statisticieni sau grefieri documentariști (anexele nr.l la OG nr.8/2007), deși este evident că aceștia au atribuții net diferite. Această diferențiere s-a făcut numai față de grefierii arhivari și cei registratori. Insă, pe de o parte, nu se poate afirma că atribuțiile și gradul de solicitare al grefierilor arhivari și a celor registratori ar mai redus decât cel al grefierilor documentariști, ci dimpotrivă. Pe de altă parte, criteriul atribuțiilor concrete de serviciu nu poate fi invocat ca și criteriu de diferențiere, din moment ce acest criteriu nu a fost aplicat și celorlalți grefieri din corpul grefierilor cu studii medii (grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști).
In cele din urmă, ar rămâne de analizat condițiile de numire în funcție. Condițiile generale de numire în funcția de grefier cu studii medii sunt reglementate de art.33 alin.l lit.a-f din Legea nr.567/2007. Aceste condiții generale de numire sunt păstrate și în cazul grefierilor arhivari și a celor registratori (de art.38 alin.l din aceeași lege), cu excepția a două elemente: condiția absolvirii Școlii Naționale de Grefieri și condiția dispunerii de cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere. În ceea ce privește prima condiție, aceasta nu este peremptorie și nu are relevanță în cauză, deoarece așa cum s-a mai arătat mai sus, art.36 din Legea nr.567/2004 permite exceptarea de la această condiție și a tuturor celorlalți grefieri. Cu privire la condiția dispunerii de cunoștințe de operare pe calculator sau de dactilografiere, este de remarcat faptul că legiuitorul nu a introdus o condiție de studii (nu se cer studii în domeniu, dovedite prin diplome de studii), ci doar simple cunoștințe (adică deprinderi, abilități, verificabile prin probe practice). Este însă, de notorietate că instanțele de judecată au fost informatizate (inclusiv prin introducerile sistemului informatic "Ecris"), iar grefierii arhivarii și cei registratori, prin însăși atribuțiile lor de serviciu, lucrează permanent și nemijlocit în aceste sisteme informatice, fapt ce face dovada incontestabilă a îndeplinirii condiției cunoștințelor de operare pe calculator. Este vorba, de pildă, de atribuții de serviciu precum: înregistrarea și repartizarea dosarelor noi intrate în sistemul informatizat; operarea în sistemul informatizat a numerelor de dosar, a materiei juridice, a stadiului procesual, a obiectului dosarului, a părților; numărul dosarului nou sosit, data sosirii dosarului, secția de la care a sosit, stadiul procesual avut, tipul de decizie pronunțată, numărul și data deciziei; înregistrarea în sistemul informatic a actelor depuse la dosar și evidența acestora; întocmirea conceptelor și citațiilor pentru primul termen în sistemul informatic; arhivarea dosarelor în calculator, etc. Ca atare, este evident că nici sub acest aspect nu se justifică o diferențiere de tratament a grefierilor arhivari și a celor registratori.
În ceea ce privește stabilirea existenței sau inexistenței discriminării reclamanților și intervenienților, prin neacordarea coeficientului de salarizare aferent corpului profesional al grefierilor cu studii medii, instanța urmează să cerceteze situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificările și criteriile tratamentelor diferențiate. Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la corpul grefierilor cu studii medii, reclamanții și intervenienții prestând muncă alături de restul grefierilor cu studii medii.
Deci, reclamanții și intervenienții se află sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul grefierilor cu studii medii.
Însă, este de remarcat că reclamanții, deși au fost scoși din cadrul personalului conex (prin efectul Legii nr.567/2004) și încadrați în corpul grefierilor cu studii medii, totuși prin nr.OG8/2007, salarizarea grefierilor arhivari și registratori a fost lăsată în continuare la nivelul personalului conex, operându-se astfel o discriminare evidentă în cadrul corpului grefierilor cu studii medii.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al grefierilor, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio -profesională.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a încadrării în corpul profesional al grefierilor cu studii medii, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: același coeficient salarial. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică ( nu doar comparabilă) cu restul grefierilor cu studii medii, rezultă că reclamanții și intervenienții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzătoare profesiei.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării coeficientului salarial este unul și același: apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Deci, este de subliniat faptul că, în realitate, pentru aprecierea existenței discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al coeficientului salarial pentru grefierii cu studii medii, și anume apartenența la corpul profesional, iar, în nici un caz, nu criteriul categoriei socio - profesionale. Într-adevăr simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie a grefierilor (grefieri arhivari și grefieri registratori) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege membrilor profesiei respective, cu toate efectele și consecințele juridice salariale ale acestuia drept, deoarece nicidecum nu categoria profesională este resortul (obiectivul și elementul), generator și fundamentul stabilirii și acordării coeficientului salarial pentru grefieri cu studii medii în sistemul de salarizare. Deci, în mod vădit eronat și fără absolut nici o relevanță, pârâții invocă elementul categoriei socio-profesionale a reclamanților pentru a încerca justificarea discriminării acestora, acest element este total nepertinent și neconcludent în această analiză, neavând nici o legătură cu fundamentarea coeficientului salarial recunoscut grefierilor cu studii medii.
În concluzie, prin neacordarea coeficientului de salarizare pentru grefierii cu studii medii, reclamanții și intervenienții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest coeficient salarial și pentru restul grefierilor cu studii. De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific. Deci, reclamanții și intervenienții sunt discriminați în sensul art.2 alin. l -3, art.6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-a fost refuzat coeficientul salarial nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor (condiția apartenenței la corpul profesional al grefierilor cu studii medii), ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.l din OG nr. 137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților și intervenienților rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974 (care garantează dreptul la condiții de muncă juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fără nici o distincție); art.l4 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art.5, art.6, art.8, art.39 alin. l lit. a, art.40 alin.2 lit. c și f art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr. 53/2003 (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salariată, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art.20, art.16 alin. l, art.53 și art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului (nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă) și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art.l6 alin. l și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al. l G nr. 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. l, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din corpul profesional al grefierilor cu studii medii.
Potrivit art.2 pct. l din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților ale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea coeficientului salariale pentru grefierii cu studii medii nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul grefierilor cu studii medii nu primește coeficientul salarial corespunzător studiilor medii pentru calificările cerute de ocupația acestora, deoarece toți au stadii medii (ca și reclamanții), ci datorită apartenenței la un anumit corp profesional.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față.
Art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse ca acordarea unui coeficient salarial doar unor persoane din corpul grefierilor cu studii medii a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acest aspect ce atrage incidența dispozițiilor art.27 alin.l din G nr. 137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii, dispoziții legale în baza cărora acțiunea a fost considerată întemeiată.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
S-a reținut astfel că în cadrul corpului grefierilor cu studii medii s-au aplicat tratamente diferențiate arbitrare și discriminatorii, în funcție de locul de muncă (categoria socio profesională).
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară.
Astfel, conform art.295 din Codul muncii, raportul juridic dedus judecății este guvernat de prevederile Codului muncii completat cu cele ale legislației civile.
In acest sens, Codul civil reglementează solidaritatea pasivă între debitori (art.1039 Cod civil), completând prevederile Codului muncii. S-a remarcat că în materia dreptului muncii, ori de câte ori în plata drepturilor bănești sunt implicate mai multe unități, regula este că aceasta răspund solidar.
In consecință, doctrina juridică recentă de dreptul muncii a concluzionat că solidaritatea în domeniul plății drepturilor bănești este regula, iar în baza art.295 din Codul muncii raportat la art.l039 Cod civil, aceasta urmează regulile de drept comun civil. Ori, solidaritatea pasivă poate fi și solidaritate legală, potrivit art.l041 Cod civil.
In speță, solidaritatea pasivă izvorăște, din prevederile art.44, art.35 și art.36 din Legea nr.304/2004, raportate la cele ale G nr. 177/2002 și G nr.27/2006, conform cărora pârâții TRIBUNALUL BIHOR, Curtea de APEL ORADEA și Ministerul Justiției sunt persoane juridice care ordonează (principal, secundar, terțiar), ca și credite salariale, una și aceeași sumă bănească care se solicită în prezenta acțiune. pârâți sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
Întrucât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu are calitate procesuală pasivă, față de acesta a fost respinsă acțiunea.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din nr.OG137/2000, art.2 alin. 1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct2 din Convenția nr.lll privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, instanța a procedat la admiterea în parte a acțiunii, în speță fiind incidente și dispozițiile 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art.269, art.165 și art.292 din Codul muncii, și în consecință a admis în parte acțiunea în conformitate cu dispozitivul prezentei hotărâri, obligând în solidar Ministerul Justiției, Curtea de APEL ORADEA și TRIBUNALUL BIHOR la plata în favoarea fiecărui reclamant și intervenient menționat în dispozitiv, a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu dintre: drepturile salariale cuvenite acestora, calculate în funcție de treapta profesională a fiecăruia și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și drepturi salariale primite în mod efectiv calculate în funcție de treapta profesională a fiecăruia și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefierii arhivari și grefierii registratori, diferențe calculate începând cu data de 04.02.2007- și până la încetarea stării de discriminare.
Despăgubirile au fost acordate cu începere din data de 04.02.2007, și nu din 2005, așa cum au solicitat reclamanții și intervenientii, avându-se în vedere data intrării în vigoare a OG 8/2007, prin care s-a creat discriminarea.
Instanța a respins cererea de intervenție formulată de, întrucât acestea, începând cu data de 01.01.2007, deci anterior intrării în vigoare a OG 8/2007, au trecut în funcția de grefier de ședință precum și cererea de intervenție formulată de persoană încadrată pe post de agent procedural, categorie socio - profesională distinctă de cea a grefierilor.
Întrucât instanța doar a constatat existența discriminării, sens în care a acordat despăgubiri, și nu a stabilit salarizarea reclamanților și intervenienților, a respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă, de la data de 01.01.2005 și până la eliminarea stării de discriminare.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
În motivarea recursului s-a arătat că în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției și Libertăților, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, care nu poate fi obligat la plata unor sporuri aparținând angajaților altor instituții.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală, în primul rând pentru că, atât cererea reclamanților cât și motivarea instanței sunt întemeiate pe dispozițiile art. 1 și 21 alin. (1) din nr.OG 137/2000, respectiv art. 27 alin. (1), texte care au fost declarate neconstituționale.
În al doilea rând s-a susținut că, prin hotărârea pronunțată, TRIBUNALUL BIHORa dispus obligarea ordonatorilor de credite la plata în favoarea intimaților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării personalului auxiliar de specialitate, respectiv, Legea nr.567/2004 și Legea nr.50/1996, depășind astfel limitele puterii judecătorești, ceea ce atrage incidența motivului de casare prev. de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă.
De asemenea se mai arată că sentința atacată este nelegală și prin prisma motivului de modificare reglementat de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare.
Funcția de grefier arhivar, susține recurentul, nu este identică cu a celorlalte categorii de grefieri sub aspectul naturii funcției, complexității atribuțiilor, răspunderii funcției, elemente care determină și o salarizare diferită a acestor categorii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr.565/30.03.2009 a Tribunalului Bihor, au declarat recurs și reclamanții și intervenienții din prezenta cauză, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului lor, recurenții au susținut că sentința atacată este parțial nelegală, deoarece, în mod greșit a fost respinsă cererea principală referitoare la obligarea pârâților la plata sumelor solicitate, începând cu data de 01.01.2005 până la 04.02.2007, precum și cererea accesorie referitoare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și până la eliminarea stării de discriminare.
Recurenții susțin că, drepturile solicitate li se cuvin de la data de 01.01.2005, dată la care raporturile lor au fost transformate prin decizia nr.45/01.02.2005 a Președintelui Curții de APEL ORADEA.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa apreciat că aceasta este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Se reține astfel că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții și intervenienții în interes propriu, au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, reprezentând diferența între coeficienții de multiplicare ce se aplică grefierilor (inclusiv grefieri informaticieni, grefieri statisticieni și grefieri documentariști) cu studii medii și cel ce se aplică grefierilor arhivari și celor registratori, începând cu data de 0.101.2005 - la zi și în continuare, acțiune ce a fost admisă în parte de TRIBUNALUL BIHOR.
Cererea reclamanților și a intervenienților care dețin funcții de grefieri - arhivari și grefieri - registratori în cadrul instanțelor judecătorești din raza de activitate a Curții de APEL ORADEA (inclusiv), a fost întemeiată pe dispozițiile nr.OG137/2000,aceștia ridicând chestiunea unei discriminări în materie de salarizare în raport cu ceilalți grefieri cu studii medii.
Nu se poate însă vorbi de o discriminare în stabilirea salariilor în sensul prevăzut de art. 2 din nr.OG 137/2000, deoarece este vorba de categorii distincte de salariați, cu responsabilități diferite, pentru care legiuitorul a prevăzut criteriu diferit de remunerare.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminări, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000, care la art. 1 alin. (3) stabilește că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul articolului, privește persoanele aflate în situații comparabile, dispoziție care este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a decis în mod constant în sensul că, pentru a putea fi vorba de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, adică să fie persoane aflate în situații comparabile sau analoage în materie, să beneficieze de un tratament preferențial. Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a stabilit că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și responsabilă, jurisprudența Curții nedefinind noțiunea de situații analoge sau comparabile.
Este evident că în speța de față, unde se ridică problema unei discriminări de natură salarială, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată din punctul de vedere al reglementărilor legale incidente, în ceea ce privește cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 567/2004, actualizată, privind statutul personalului auxiliar de specialitate, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști. Corpul grefierilor este alcătuit din grefieri cu studii superioare și grefieri cu studii medii. Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer".
Din examinarea dispozițiilor Legii nr.567/2004 și ale nr.OG 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar, reiese că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri, beneficii salariale superioare în raport cu altele, concretizare într-un coeficient de multiplicare superior.
Această diferențiere de salarizare nu este însă arbitrară, ci este fundamentată pe criterii obiective, privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
Astfel, din cuprinsul prevederilor art. 54, 60, 61 - 62 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, rezultă că atribuțiile grefierului arhivar sunt în mod evident diferite, inclusiv sub aspectul complexității, în raport de cele ale grefierului de ședință, grefierului documentarist sau grefierului statistician.
Cu titlu de exemplu este de relevat că grefierul de ședință, potrivit art. 54 din regulament, este singurul grefier care participă la ședințele de judecată, îndeplinind atribuțiile prevăzute în textul mai sus evocat, sub controlul președintelui completului de judecată, operațiuni cu un grad de complexitate sporit față de activitățile desfășurate de grefierii arhivari și registratori.
Potrivit art. 60 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, printre atribuțiile cu grad de complexitate ale grefierului statistician, sunt cele care privesc înregistrările de statistică judiciară, exploatarea aplicației de statistică judiciară, efectuarea lucrărilor de statistică judiciară dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, președintele curții de apel, tribunalului sau Ministrul Justiției, colaborează cu comisiile județene de statistică în vederea alcătuirii și predării buletinelor statistice etc.
Referitor la atribuțiile grefierului documentarist, acesta ține evidența legislației, jurisprudența doctrinei, ține evidența și gestiunea bibliotecii, întocmește la cererea conducerii instanței lucrări privind modificări legislative etc.
Nu mai puțin relevantă este și împrejurarea că, potrivit Legii nr.567/2004, recrutarea grefierilor se face de regulă prin Școala Națională de Grefieri, în urma promovării unui concurs la nivel național și efectuarea unui stagiu de pregătire finalizată prin examen, în timp ce, recrutarea grefierilor arhivari, grefieri registratori și personal conex, se face prin concurs pentru ocuparea posturilor vacante.
Din cele relevate mai sus, rezultă că în raport de complexitatea sarcinilor de serviciu, legiuitorul nu a recunoscut grefierilor arhivari și registratori același coeficient de multiplicare prevăzut pentru celelalte categorii de grefieri.
Este lipsit de relevanță că unii dintre reclamanți au studii juridice superioare, câtă vreme legea stabilește că pentru exercitarea funcțiilor de grefier arhivar și grefier registrator nu sunt necesare studii juridice superioare, iar aceste persoane nu valorifică cunoștințe la acest nivel.
Se mai impune a fi menționată și Hotărârea nr.506/28.11.207 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care, în soluționarea unui memoriu formulat de grefierii - arhivari din cadrul mai multor instanțe, prin care aceștia reclamau faptul că salarizarea acestei categorii profesionale este inferioară celorlalte categorii de grefieri, s-a reținut că aspectele sesizate nu constituie fapte de discriminare conform nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 al. (1) coroborat cu art. 296 și 316, cu referire la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA va respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanți și intervenienți și va admite recursul declarat de pârâți, va modifica în parte sentința civilă nr.565/2009 a Tribunalului Bihor, în sensul că va respinge în întregime acțiunea și cererile de intervenție formulate, urmând a păstra restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții: -, -, -, toți cu domiciliile alese din O, Parcul, nr.10, jud. B, și de intervenienții:, ambele cu domiciliile alese la Judecătoria Aleșd, jud. B, și, toate de la Judecătoria Beiuș,-, Cod poștal -, jud. B, ambii de la Judecătoria Marghita, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 565 din 30.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR.
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile introduse de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B cu sediul în B, sector 5,-, și de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O cu sediul în O, str. -, nr.1-4, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 565 din 30.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR pe care o modifică în parte, în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanții a precum și cererile de intervenție.
restul dispozițiilor.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 07 iulie 2009.
PREȘEDINTE, pt. JUDECĂTOR, pt. JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
în concediu de odihnă în concediu de odihnă
semnează, semnează,
PREȘEDINTELE INSTANȚEI PREȘEDINTELE INSTANȚEI
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Roman Florica
Red.dec.- /15.07.209
Jud.fond. -
Dact./16.07.209
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Roman Florica, Cigan Dana
