Anulare act. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare contract -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 119
Ședința publică din 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica cu -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în satul Sf., comuna Șcheia,- A, județul S, împotriva deciziei civile nr. 2555 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns avocat pentru reclamanta recurentă, pârâtul intimat asistat de avocat și avocat pentru pârâta intimată, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați a lui, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, avocat, pentru recurentă a depus chitanța nr. - din 24 aprilie 2009, pentru suma de 4 lei și timbrul judiciar mobil de 0,15 lei, cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului, ce au fost anulate la dosar. A mai depus oferta Agenției imobiliare ( fila 19 dosar ).
Instanța, având în vedere că prin intermediul Serviciului arhivă intimații și au depus în triplu exemplar întâmpinare redactată de avocat, a înmânat câte un exemplar avocatei recurentei și unul avocatului.
Avocat, pentru intimata a invocat excepția insuficientei timbrări a recursului, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997; a arătat că reclamanta avea a plăti în căile de atac declarate J din valoarea taxei stabilite la instanța de fond, la valoare.
Avocat, pentru recurentă, a solicitat respingerea excepției.
Deliberând, instanța a respins excepția cu motivarea că nici la instanțele de fond și nici în această fază procesuală nu s-a contestat cuantumul taxei de timbru în condițiile prevăzute de Legea nr. 146/1997. Constatând cauza în stare de judecată, a dat cuvântul părților la dezbateri.
Avocat, pentru recurentă, a solicitat admiterea recursului și trimiterea dosarului tribunalului pentru rejudecare ca instanță de apel. A precizat că recursul este admisibil, în condițiile art. 304 pct. 1 și 9 din Codul d e procedură civilă, întrucât a fost greșit recalificată ca recurs calea de atac promovată la tribunal, și că a fost atacată și încheierea interlocutorie. În susținere depus copia recursului in interesul legii promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție în unificarea practicii referitoare la admisibilitatea recursului promovat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în recurs de către Ministrul Public.
Avocat, pentru pârâtul intimat, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. precizat că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, astfel că este nulă, întrucât nu sunt indicați intimații. Pe fondul cauzei a precizat că instanța nu poate fi ținută de indicarea generică a valorii bunurilor și a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru pârâta intimată, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, precizând că în mod corect a fost stabilită calea de atac promovată la tribunal, apelanții fiind de acord cu recalificarea căii de atac. Nu a solicitat cheltuieli de judecată și a depus concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 29 februarie 2008, înregistrată sub nr-, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții, și, să se constate nulitatea absolută contractelor de vânzare-cumpărare nr. 755 din 27 februarie 2002, autentificat de din municipiul S și nr. nr. 434 din 7 iulie 2006, autentificat de din aceeași localitate.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul autentificat sub nr. 755/2002 ea și prim -pârâtul au vândut pârâților doi și trei suprafața de 1050 teren, identic cu parcela nr. 1301/7 din 7452 a comunei cadastrale Contrar celor stipulate în cuprinsul contractului, prețul de 20 milioane lei vechi nu fost achitat, încât însăși cauza contractului este falsă.
Prin cel de-al doilea contract, pârâții i-au vândut ei și prim-pârâtului cota de, iar pârâtei cealaltă cota de din suprafața de 1050 teren, identic cu parcela de clădire nou formată din nr. 7452 S, cu construcțiile - casă + anexe gospodărești, prețul stipulat fiind de 68300 lei ( RON ). Cauza acestui contract este fictivă, deoarece nu a avut loc un transfer al dreptului de proprietate în favoarea pârâtei ( mama fostului soț al reclamantei ), prețul este nesincer și neserios și, oricum, nu a fost achitat. Insistența transferului cotei de din imobil în favoarea fostei soacre a avut la bază intenția de a-i frauda interesele.
După administrarea probelor, judecătoria prin sentința civilă nr. 3924 din 30 mai 2008 a respins excepțiile insuficientei timbrări și a lipsei de interes invocate de pârâți, cât și acțiunea ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta urmărește să intre în posesia bunurilor înstrăinate, încât are un interes născut, actual, personal și direct în promovarea acțiunii.
Cauza celor două contracte nu poate fi apreciată drept ilicită, în accepțiunea dispozițiilor art. 968 din Codul civil, înscrisurile fiind încheiate în formă autentică la notar și semnate de părți în deplină cunoștință de cauză. Părțile au declarat pe proprie răspundere că prețul stipulat a fost integral achitat, astfel că în ce privește lipsa prețului se poate aprecia că reclamanta își invocă propria culpă.
În considerarea perioadei în care au fost încheiate cele două contracte, cât și a relațiilor de rudeniei și afinitate dintre părți, prețul stipulat nu poate fi apreciat nici ca fiind derizoriu.
Sentința a fost criticată în recurs atât de reclamantă cât și de pârâții și.
În dezvoltarea motivelor reclamanta arătat că prima instanță a omis să analizeze unele dintre motivele de nulitate invocate, a făcut confuzie între fictivitatea cauzei și lipsa ei, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 966 din Codul civil, nu a analizat existența fraudei intereselor ei și respins orice probatoriu.
Pârâții au formulat critici privind insuficiența probatoriului administrat și faptul că nu s-a avut în vedere poziția procesuală părților.
Prin decizia civilă nr. 2555 din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondate ambele recursuri, obligând recurenții la plata a 4000 lei cheltuieli de judecată pârâtei și a 3000 lei pârâtului.
Pentru a decide astfel, s-a reținut că, în condițiile în care reclamanta nu a invocat și dovedit lipsa consimțământului ori vicierea acestuia la momentul încheierii acordului de voință, corect prima instanță a reținut că acesta și- invocat prin cerere propria turpitudine.
Câtă vreme nu operează nulitatea primului contract de vânzare-cumpărare încheiat, cel de-al doilea contract este perfect valabil. Prin acesta s-a urmărit ca o cotă de din imobilul în litigiu să revină în patrimoniul reclamantei și al fostului soț. Practic, reclamanta nu ar justifica interes în anularea celui din urmă contract.
În cauză au fost administrate probe apreciate de instanță ca fiind utile, încât nici această critică nu a fost primită.
Împotriva acestei decizii declarat recurs la 19 martie 2009 reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 1 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor a arătat că tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2821din Codul d e procedură civilă, calificând calea de atac promovată ca recurs, iar nu ca apel.
Față de motivele de nulitate invocate prin chiar cererea introductivă, privind prețul neserios, la stabilirea căii de atac în raport de valoarea obiectului acțiunii trebuia avută în vedere valoarea reală a imobilelor, iar nu cea stipulată în cele două contracte.
Prin întâmpinare, pârâții și s-au opus recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.
Recursul urmează fi respins pentru considerentele ce succed:
În conformitate cu dispozițiile art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Prin urmare, astfel de hotărâri sunt supuse doar recursului, care se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea, potrivit dispozițiilor art. 299 din Codul d e procedură civilă.
În interpretarea dispozițiilor art. 2821din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. XXXII/2008 pronunțată în interesul legii, a statuat că ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Atunci când este vorba despre desființarea unui contract de vânzare-cumpărare care dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unui astfel de act juridic are tot consecințe patrimoniale.
În speță, necontestat, cererea reclamantei de constatare a nulității celor două contracte de vânzare-cumpărare are caracter patrimonial.
În ce privește stabilirea valorii obiectului acțiunii, în raport de care se determină competența materială a instanței și căile de atac, reclamanta pretinde că tribunalul trebuia să aibă în vedere valoarea reală a imobilelor de la data promovării acțiunii.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. În condițiile reglementate de dispozițiile art. 114 alin. 2 și 132 alin. 2 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, reclamantul are posibilitatea de a-și completa sau modifica cererea sub aspectul valorii obiectului acțiunii până la prima zi de înfățișare.
Prin urmare, valoarea avută în vedere de instanță la stabilirea competenței și, respectiv, la calificarea căii de atac este cea din cererea de învestire.
Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 181din Codul d e procedură civilă, conform cărora instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În speță, reclamanta nu a precizat, în condițiile prevederilor legale citate, o altă valoare a imobilelor ce au format obiectul vânzării-cumpărării decât cea stipulată drept preț în cele două contracte, valoare ce fost avută în vedere de tribunal la recalificarea căii de atac.
Împrejurarea că în motivele cererii introductive s-au invocat drept cauze de nulitate a contractelor încheiate inexistența prețului sau prețul fictiv și neserios nu este de natură a produce efecte sub aspectul calificării căii de atac în sensul dorit de reclamantă, câtă vreme aceasta nu a precizat valoarea pretins a fi reală.
Față de cele ce preced, Curtea constată că Tribunalul a interpretat și apreciat corect dispozițiile legale în materie, calificând calea de atac promovată drept recurs.
În atare situație, în raport de caracterul irevocabil al deciziei atacate și de puterea lucrului judecat de care aceasta se bucură, conform dispozițiilor art. 377 alin. 2 și art. 299 alin. 1 din Codul d procedură civilă, recursul declarat de reclamantă este inadmisibil.
Pentru aceste motive, Curtea,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și ale art. 274 din Codul d e procedură civilă,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în satul Sf., comuna Șcheia,- A, județul S, împotriva deciziei civile nr. 2555 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâții intimați și, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. recurs:;;
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/13.05.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Dumitraș Daniela, Dumitrașcu Veronica
