Anulare act. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 120
Ședința publică din 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica cu -
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâtul, domiciliat în comuna, județul și reclamantul G, domiciliat în satul, comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 451 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns pârâtul recurent asistat de avocat și reclamantul recurent G asistat de avocat, lipsă fiind pârâții intimați și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru pârâtul recurent, a depus chitanța nr. -, pentru suma de 5 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei, cu care a făcut dovada achitării taxei aferente recursului formulat de partea pe care o reprezintă, ce au fost anulate la dosar.
Instanța, constatând cauza legal timbrată și în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul de a admite apelul și de a schimba sentința apelată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. A solicitat cheltuieli de judecată din toate fazele procesuale. În susținere a precizat că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, arătând că a fost greșit interpretat actul juridic dedus judecății și instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale asimilându-se un raport de expertiză unui înscris având în vedere că un raport de expertiză nu este un act sau un fapt juridic. Precizează că instanța nu a arătat motivele pentru care au fost înlăturare apărările sale, încălcându-se astfel prevederile art. 261 pct. 5 din Codul d e procedură civilă. A mai arătat că s-a formulat inițial plângere penală împotriva expertului, procesul încetând prin decesul expertului, astfel că cercetarea falsului este de competența instanței civile, conform art. 184 din Codul d e procedură civilă, în dovedirea acestuia putându-se folosi orice mijloc de probă.
A solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantul, vizând acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
Avocat, pentru reclamantul recurent, a solicitat respingerea recursului formulat de pârât, fără cheltuieli de judecată din recurs. În susținere precizat că nu este dat nici unul dintre motivele de modificare a deciziei tribunalului, invocat de recurenți.
A solicitat admiterea recursului formulat de partea pe care o reprezintă, vizând acordarea cheltuielilor de judecată din apel.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Fălticeni la data de 13.11.2007, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 4811/2003 al Tribunalului Suceava.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2910/2002 al Judecătoriei Fălticenia chemat în judecată pe pârâții și pentru ca aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 384 mp teren, situată pe raza comunei, la locul numit "La ".
Prin sentința civilă nr. 427/2003, Judecătoria Fălticenia admis acțiunea astfel cum a fost formulată, iar apelul declarat de pârâți împotriva acestei hotărâri a fost respins de către Tribunalul Suceava prin decizia civilă nr. 2011/2003.
Prin decizia civilă nr. 648 din 8.11.2004, Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul declarat de pârâți împotriva hotărârii tribunalului, iar, în rejudecare, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca nefondată, cu motivarea că prin raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer s-a stabilit că terenul deținut în plus de pârâți nu provine din parcela proprietatea reclamantului, ci din livada S și că cele două terenuri sunt delimitate de bătrâni aflați pe hotar. Coroborând concluziile expertului cu procesul verbal de cercetare locală și cu o declarație extrajudiciară a numitului, instanța de recurs a concluzionat că pârâții nu ocupă terenul proprietatea reclamantului.
Ulterior soluționării irevocabile a acțiunii civile, reclamantul a formulat plângere penală împotriva expertului, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art. 260 al. 1 și 4 Cod penal.
Prin încheierea nr- a Judecătoriei Suceava au fost desființate ordonanțele nr. 640/P/2005 și 855/III/2/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, iar cauza a fost reținută pentru judecarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 260 al. 1 și 4 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 264 din 3.04.2007, Judecătoria Suceavaa dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală și s-a aplicat acestuia o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei.
Prin decizia civilă nr. 379 din 12.10.2007 a Tribunalului Suceava au fost admise apelurile declarate împotriva hotărârii penale menționate și s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului, în temeiul art. 10 lit. g Cod procedură penală, întrucât a intervenit decesul inculpatului.
Așa fiind, în considerarea probelor administrate în dosarul penal nr- al Judecătoriei Suceava, a probelor administrate în dosarul nr. 2910/2002 al Judecătoriei Fălticeni, care confirmă caracterul fals al raportului de expertiză întocmit de expert în dosarul nr. 4811/2003 al Tribunalului Suceava, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul anulării raportului de expertiză menționat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.184 Cod procedură civilă, art. 19 al. 1 raportat la art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală, și decizia XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În cauză, ca urmare a decesului pârâtei, la data de 16.09.2007, au fost introduși moștenitorii acesteia, respectiv, și, în calitate de descendenți.
Prin sentința civilă nr. 1792 din 9.09.2008, Judecătoria Fălticenia admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus desființarea raportului de expertiză întocmit în dosarul nr. 4811/2003 al Tribunalului Suceava de expertul, obligând pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 319,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din probatoriul administrat în cauză, aceeași situație de fapt cu cea expusă de reclamant în cererea introductivă, concluzionând că raportul de expertiză întocmit de expert, consemnând situații nereale, are caracterul unui înscris fals, fiind astfel incidente dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă și ale art. 19 al. 1 raportat la art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că un raport de expertiză fiind rezultatul activității de cercetare efectuată de expert nu poate fi considerat înscris, în sensul strict reglementat de dispozițiile art. 172 și următoarele Cod procedură civilă, ci este reglementat ca și mijloc de probă distinct de actul normativ menționat, că expertul nu a fost cercetat sub aspectul săvârșirii vreunei infracțiuni de fals, care are ca obiect material înscrisul falsificat, ci pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, ori, în urma cercetării acesteia, nu se poate dispune desființarea totală ori parțială a unui înscris.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 451 din 16.12.2008, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că aspectele constatate de expert se însumează într-un raport de expertiză care are caracterul unui înscris producător de consecințe juridice, astfel că este supus rigorilor aplicabile unui act juridic.
Cu privire la infracțiunea pentru care a fost cercetat expertul, instanța de apel a reținut că textul art. 184 Cod procedură civilă nu distinge între felurile judecății penale, relevant fiind faptul că pe parcursul cercetării penale s-a stabilit că expertul a făcut afirmații nereale, singura modalitate de înlăturare a acestora fiind desființarea raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și pârâtul.
Reclamantul a criticat hotărârea sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, deși a depus la dosar înscrisul doveditor privind cuantumul cheltuielilor de judecată (onorariu avocat).
Așa fiind, consideră reclamantul recurent, fără temei instanța de apel a refuzat să facă aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâtul, în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat următoarele:
- Decizia recurată este motivată sumar și insuficient, ceea ce echivalează cu nemotivarea acesteia, în baza art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța de apel limitându-se la a adopta motivele de fapt care au determinat soluția pronunțată de instanța de fond, fără a face trimitere la toate apărările pârâților și la motivul pentru care au fost înlăturate aceste apărări, lipsind practic, considerentele care au impus aplicarea dispozițiilor legale pe care Tribunalul Suceava și-a întemeiat hotărârea pronunțată.
- Decizia recurată este dată cu greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, fiind eronat calificat raportul de expertiză drept înscris.
Astfel, un raport de expertiză este un mijloc de probă la care instanța recurge când pentru stabilirea adevărului este nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru rezolvarea cărora se cer cunoștințe de specialitate, fiind reglementat de Codul d e procedură civilă în art. 201 - 214. Deci, raportul de expertiză nu poate fi considerat un înscris, în sensul strict reglementat de art. 172 Cod procedură civilă. Așa fiind, în mod eronat tribunalul a calificat lucrarea întocmită de expertul drept înscris producător de consecințe juridice și a concluzionat că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă.
-Hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, art. 14 al. 3 lit. a Cod procedură penală și ale deciziei nr. XV din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate având ca obiect de reglementare situația "înscrisurilor falsificate".
Ori, raportul de expertiză nu poate fi asimilat sferei noțiunii juridice de înscris, astfel cum s-a arătat mai sus. De altfel, expertul nu a fost cercetat sub aspectul săvârșirii vreunei infracțiuni de fals în înscrisuri, ci a săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, care nu are ca obiect un înscris falsificat.
Recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:
În condițiile în care recursul declarat de reclamant vizează ipoteza în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere (minus petita), caz care a fost exclus prin nr.OUG 138/2000, se conchide că dispozițiile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă nu-și găsesc aplicarea în cauză.
Examinând recursul declarat de pârâtul, prin prisma motivelor de recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere în recurs când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Curtea, verificând decizia tribunalului, în raport de dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, constată că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței la pronunțarea ei, condiții în care primul motiv de recurs nu va fi reținut.
Potrivit dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă "când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă"
Deci, esențial pentru declararea unui înscris ca fiind fals este ca, printr-o operațiune de alterare a realității, aceasta să aibă un conținut care nu este real.
În speță, prin sentința penală nr. 264 din 3.04.2007 a Judecătoriei Suceavas -a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală și s-a aplicat inculpatului o amendă cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța penală a reținut că în cauză sunt întrunite, sub aspectul laturii obiective și laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 260 Cod penal întrucât potrivit raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale de expert, inculpatul a afirmat în mod nereal că terenul deținut în plus de familia ar proveni din livada IAS și nu din terenul proprietatea reclamantului din prezenta cauză, această afirmație fiind combătută de probele care demonstrează că hotarul dintre terenul pârâților și livada IAS este bine definit de un drum situat în linie dreaptă de-a lungul tuturor parcelelor, drum ce nu suferă modificări în dreptul terenului familiei. Instanța penală a apreciat însă că, față de circumstanțele personale ale inculpatului, fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care i-a aplicat o amendă administrativă.
Prin decizia penală nr. 379 din 12.10.2007 a Tribunalului Suceava au fost admise apelurile declarate împotriva sentinței penale nr. 264 din 3.04.2007 a Judecătoriei Suceava și s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului în temeiul art. 10 lit. g Cod procedură penală întrucât a intervenit decesul inculpatului.
Expertiza, reglementată de dispozițiile art. 201 - 214 Cod procedură civilă, are ca obiect împrejurări de fapt asupra cărora expertului i se cere să-și exprime părerea, să dea lămuriri sau să le constate ca specialist, împrejurări care au legătură cu obiectul pricinii și ajută la soluționarea pricinii.
Pe de altă parte, prin înscris se înțelege orice declarație despre un act sau fapt juridic, consemnată cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material.
Deci, din moment ce constatările expertului asupra împrejurărilor de fapt reținute de el ca urmare a măsurătorilor și observațiilor efectuate la terenul în litigiu produc consecințe juridice, este asimilată lucrarea executată de acesta unui "înscris".
În consecință, deoarece, astfel cum s-a reținut, raportul de expertiză cuprinde mențiuni neconforme cu realitatea, rigorile dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă îi sunt pe deplin aplicabile.
În condițiile în care textul art. 184 Cod procedură civilă nu distinge între felurile "judecății penale", corect a conchis instanța de apel, în legătură cu infracțiunea pentru care a fost cercetat expertul, că relevant în cauză este aspectul că pe parcursul cercetării penale s-a stabilit că expertul a făcut afirmații ce au alterat realitatea, acceptând producerea unei stări de pericol pentru desfășurarea actului de justiție.
Pentru cele reținute, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâtul, domiciliat în comuna, județul și reclamantul G, domiciliat în satul, comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 451 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru judecător pensionată
semnează președintele instanței
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/19.05.2009
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Dumitraș Daniela, Dumitrașcu Veronica
