Anulare act. Decizia 1200/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1677/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1200
Ședința publică din 29.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
Judecător - - -
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr. 59 din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal, se prezintă, la prima strigare a cauzei, intimatul pârât și lipsesc recurentul reclamant și intimatul pârât.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Intimatul depune la dosar întâmpinare în dublu exemplar.
Curtea constată că recursul nu a fost timbrat, împrejurare față de care lasă dosarul la o nouă strigare la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a-i da posibilitate recurentului să se prezinte.
La ultima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra problemei timbrajului cererii de recurs, având în vedere faptul că recurentul nu a achitat taxele de timbru aferente, deși a fost citat cu această mențiune, iar, prin motivele de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B la data de 28.06.2007, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanței să constate: 1. nulitatea absolută a declarației autentificate sub nr. 5490/20.12.2005, de către Biroul Notarului Public " " pentru nevalabilitatea cauzei acesteia; 2. să constate nulitatea absolută a declarației autentificate sub nr. 136/08.02.2006 de către Biroul Notarului Public " " pentru nevalabilitatea cauzei acesteia; 3. să constate că atât "promisiunea de vânzare - cumpărare" din data de 12.08.2006 cât și "promisiunea de vânzare - cumpărare" din data de 16.08.2005 reprezintă în același timp și contracte de mandat; 4. - să constate că "promisiunea de vânzare cumpărare" din data de 16.08.2005 s-a prelungit conform dispozițiilor acesteia până la obținerea titlurilor de proprietate asupra terenurilor situate în B fostul cartier Herăstrău; 5. - să dispună obligarea pârâtului ca, până la data obținerii titlurilor de proprietate asupra terenurilor precizate la capetele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată, să nu împiedice sub nici o formă prin fapte proprii sau prin interpuși, recuperarea terenurilor de către promitenții cumpărători și 6. - obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 12.08.2005, între, în calitate de promitent-vânzător și și, în calitate de promitenți-cumpărători, s-a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare prin înscris sub semnătură privată, prin care primul se obliga să vândă, iar ceilalți doi să cumpere, în viitor, cota indiviză de din dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în B, fostul cartier Herăstrău - Băneasa, terenuri în suprafață de: 410 mp, 411 mp, 17.800 mp, 10.000 mp, 7.200 mp, 2.800 mp, 10.000 mp, 7.500 mp, 2.500 mp, și două terenuri în suprafață de 11.000 mp.
Mai arată reclamantul că, la data de 16.08.2005, între și cei doi promitenți - cumpărători, și, s-a încheiat oad oua promisiune de vânzare-cumpărare, prin care primul se obliga să vândă, iar ceilalți doi să cumpere drepturile și obligațiile procedurale civile și administrative asupra cotei indivize de din dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în B - fostul cartier Herăstrău - Băneasa, identificate la fel ca la promisiunea de vânzare-cumpărare din 12.08.2005. Pârâtul s-a obligat ca până la perfectarea contractului de vânzare - cumpărare în formă autentică să nu promită spre înstrăinare drepturile și obligațiile asupra terenurilor nici unei persoane și să nu împiedice sub nici o formă, prin faptele proprii derularea formalităților de redobândire a proprietății asupra terenurilor făcându-se răspunzător de orice fapt personal care ar afecta finalizarea promisiunii de vânzare - cumpărare.
La data de 17.08.2005, între părți s-a încheiat un mandat cu titlu oneros - procură autentificată sub nr.392/17.08.2005, în urma acestui mandat, pârâtul în cauză i-a cerut diverse sume de bani pentru a nu revoca procura, bani pe care a continuat să îi ceară reclamantului și după încheierea Convenției nr. 793/18.11.2005, însă reclamantul a refuzat plata sumelor cerute de pârât, trebuind să suporte consecințele acestui refuz. În urma acestui refuz, pârâtul a revocat procura autentificată sub nr. 392/17.08.2005, deși prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată la data de 16.08.2005, acesta se angajase ca timp de un an să nu împiedice prin nici o formă derularea operațiunilor pentru redobândirea proprietății asupra terenurilor. În data de 08.02.2006, pârâtul a revocat contractul de mandat nr. 792/18.11.2005 și Convenția nr. 793/18.11.2005.
Reclamantul a mai arătat că ulterior, pârâtul a încheiat cu o altă persoană, în calitate de promitent cumpărător, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 429 și procura autentificată sub nr. 428, prin care promitea să vândă acestuia o suprafață de teren pentru care a primit un avans, restul sumei urmând să îl primească la perfectarea contractului de vânzare cumpărare, iar în baza procurii nr. 428/2005 la împuternicit pe să îl reprezinte la Comisia de aplicare a Legii fondului funciar a Sectorului 1 B, precizând reclamantul, că atât declarația autentificată sub nr. 5490/20.12.2005 de " " și declarația autentificată sub nr. 136/08.02.2006 de " " sunt lovite de nulitate absolută.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112-113 Cod procedură civilă, art. 111 Cod procedură civilă, art. 942 și art. 969 Codul civil, art. 1532, art. 1533, art. 1539 Codul civil.
La data de 25.09.2007, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea primului capăt de cerere ca neîntemeiat și a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru capătul doi al cererii de chemare în judecată. În privința capătului al treilea al cererii, pârâtul a arătat că promisiunea invocată de reclamant nu are caracterul unui mandat, iar instanța nu poate schimba natura juridică a unui act sau contract. Promisiunea de vânzare-cumpărare din 12.08.2005 nu este semnată de cel de-al doilea promitent cumpărător și nu poate fi opus terților, întrucât nu îndeplinește condițiile de formă cerute de lege pentru valabilitate, cererea fiind astfel inadmisibilă.
Pârâtul a arătat, în privința celui de-al patrulea capăt de cerere, că reclamantul nu a făcut dovada aducerii la îndeplinire a mandatului încredințat pe perioada mandatului reclamantul nefăcând nici un demers concret ci, dimpotrivă, a încălcat cu rea-credință mandatul netransmisibil, încheind cu alte două persoane, necunoscute reclamantului, o convenție legalizată sub nr.5263/l2.12.2005 de Camilia Mindra, prin care mandata pe și să îl sprijine în demersurile sale la obținerea titlurilor de proprietate, promițând o cotă-parte din terenuri.
De asemenea, pârâtul a arătat că întrucât atât contractul de mandat, cât și procura specială au fost revocate, instanța nu are dreptul să-l oblige pe pârât să nu-l împiedice pe reclamant să recupereze terenurile.
În dovedirea celor afirmate, pârâtul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantului, și orice alt mijloc de probă necesar soluționării cauzei.
La data de 09.10.2007, reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare, prin care a arătat că îl cheamă în judecată și pe, solicitând ca instanța să constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare-cumpărare nr.429/l6.03.2006 încheiat între pârâtul, în calitate de promitent-vânzător, și, în calitate de promitent-cumpărător, și a procurii autentificate sub nr. 428/16.03.206 de Asociați " și - ".
În motivarea acestor cereri, reclamantul a arătat că aceste acte sunt lovite de nulitate absolută pentru nevalabilitatea cauzei (cauză ilicită sau imorală, absența contraprestației) și pentru fraudarea legii. Scopul nedeclarat al actelor este ca promitentul-cumpărător să nu-și poată executa obligațiile contractuale dintr-o cauză independentă de voința lui (timpul foarte scurt pus la dispoziția lui), să facă cheltuieli din bugetul propriu (cadastru, taxa de timbru, specialiști), fără a-și putea procura în schimbul acestor cheltuieli un avantaj, adică fără a obține contraprestația obligației sale, pârâtul îmbogățindu-se fără justă cauză.
De asemenea, pârâtul a fost înșelat de pârâtul și prin declarația mincinoasă făcută de acesta, că nu a încheiat cu nici o altă persoană înțelegeri cu privire la teren. Pârâtul l-a înșelat și pe reclamant, întrucât prin noul mandat dat pârâtului, a revocat tacit mandatul dat reclamantului, a rămas cu avansul dat de reclamant, fără a-și îndeplini contraprestația asumată, ceea ce reprezintă o cauză imorală. În privința fraudei la lege, reclamantul a arătat că prin actele încheiate cu pârâtul, pârâtul a încălcat dispozițiile art.969 Cod civil.
La data de 25.01.2008, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant pentru avocatul, solicitând instanței să anuleze cererea modificatoare ca fiind făcută de o persoană fără calitate de reprezentant. Pe fondul cauzei a solicitat instanței să respingă acțiunea reclamantului, arătând că atât antecontractul cât și procura încheiate cu nu sunt lovite de nulitate, nefiind afectate de nici o cauză de nulitate absolută, ci eventual de nulitate relativă, iar invocarea acestora este la latitudinea părții vătămate.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 08.01.2008, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul prin întâmpinare și a admis excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a declarației autentificate sub nr.136/08.02.2008 de, motiv pentru care l-a respins pentru existența autorității de lucru judecat.
La termenul de judecată din 19.02.2008, pârâtul a renunțat la invocarea excepției lipsei dovezii calității apărătorului de reprezentant al reclamantului.
Prin sentința civilă nr.2681/18.04.2008, pronunțată în dosarul civil nr-, Judecătoria Sectorului 6 a admis în parte cererea completată, formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâții și; a constatat că promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată în data de 16.08.2005 este afectată de un termen incert, respectiv momentul obținerii de către promitenții cumpărători a dreptului de proprietate asupra terenurilor menționate în respectiva convenție; a respins capătul de cerere privind constatare nulității absolute a declarației autentificate sub nr. 136/08.02.2006 de Biroul Notarului Public " lrinel ", pentru existența autorității de lucru judecat și a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii de ședință din 08.01.2008, a formulat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost modificată, cu păstrarea, ca fiind legală și temeinică, a soluției date capătului 4 de cerere.
Prin decizia civilă nr. 59A/19.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că operațiunea juridică a revocării mandatului nu este lovită de nulitate absolută pentru cauză ilicită și imorală.
Conform art.1552 pct.l și art.1553 Cod civil, mandantul poate oricând să revoce mandatul. Textele legale enunțate nu impun vreo condiție în privința motivelor de revocare, astfel că nu importă din ce cauze mandantul a făcut revocarea, el nu este ținut să-și justifice în nici un fel manifestarea de voință. Prin urmare, revocarea duce la încetarea mandatului, iar motivele avute în vedere de mandant nu au nici o relevanță asupra actului revocării.
Mandatul își păstrează caracterul revocabil și în cazul în care este cu titlu oneros: chiar și atunci mandantul poate revoca oricând mandatul dat, indiferent de motive, mandatarul putând solicita despăgubiri pentru prejudiciul produs prin revocarea mandantului.
De asemenea, mandatul poate fi oricând revocat de către mandant chiar dacă de existența lui este legată îndeplinirea altor obligații asumate, cum este situația din speță: apelantul - reclamantul susține că din cauza revocării mandatului nu-și mai poate îndeplini obligațiile asumate prin antecontractele încheiate cu mandantul, de a dobândi proprietatea asupra bunurilor ce fac obiectul antecontractelor.
Tribunalul a reținut faptul că nici în această situație nu se aduce atingere caracterului esențialmente revocabil al mandatului, motivele revocării putând, eventual, prezenta relevanță în analizarea culpei părții în neîndeplinirea obligațiilor asumate - dar acesta este un alt raport juridic, distinct de cel al contractului de mandat și exced cauzei de față.
Ca atare, revocarea de către intimatul-pârât a mandatului dat apelantului reclamant nu poate fi nici lipsită de cauză și nici cu o cauză ilicită sau imorală, tocmai prin prisma faptului că legea a stabilit caracterul revocabil al actului, fiind excepție legală de la principiul irevocabilității convențiilor, statuat în art.969 alin. 2 teza 1 Cod civil.
Critica privind greșita admitere a excepției autoritarii de lucru judecat in ce privește capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a declarației autentificate sub nr. 136/08.02.2006, de către Biroul Notarului Public, ", pentru nevalabilitatea cauzei acesteia, tribunalul a reținut faptul că sentința instanței de fond este legală și temeinică, criticile apelantului-reclamant fiind nefondate.
Întrucât exista o triplă identitate de părți, obiect și cauză între situația de fapt dedusă judecații în prezenta cauză și cea reținută în sentința civilă nr.5579/11.09.2006 a Judecătoriei Sectorului 6 B, tribunalul a reținut că în mod corect excepția autorității de lucru judecat a fost admisă, criticile apelantului-reclamant fiind neîntemeiate.
În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere - constatarea că promisiunile de vânzare-cumpărare din 12.08.2006 și din 16.08.2005 reprezintă în același timp și contracte de mandat, tribunalul a reținut că sentința primei instanțe de fond este legală și temeinică, criticile apelantului-reclamant fiind nefondate.
Astfel, tribunalul a reținut faptul că, prin Convenția din 12.08.2005, intimatul - pârât s-a obligat să vândă, iar apelantul-reclamant și intimata pârâta s-au obligat să cumpere cota indiviză din dreptul de proprietate asupra unor terenuri situate în B, Herăstrău-Băneasa, în suprafață de 410 mp, 41 mp, 17.800 mp, 10.000 mp, 7200 mp, 2.800 mp, 7.500 mp, 2.500 mp, 11.000 mp și 11.000 mp, pentru prețul de 30.000 EUR (din care reclamantul a plătit în avans suma de 10.000 EUR), totodată promitenții cumpărători asumându-și și obligația de a dobândi proprietatea acestor terenuri pentru promitentul vânzător.
Prin convenția din 16.08.2005, intimatul - pârât s-a obligat să vândă, iar apelantul-reclamant și intimata - pârâta s-au obligat să cumpere drepturile și obligațiile procedurale civile și administrative asupra cotei indivize din dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate anterior pentru prețul de 30.000 EUR, promitenții cumpărători asumându-și și obligația de a dobândi proprietatea acestor terenuri pentru promitentul vânzător.
Tribunalul a mai reținut că susținerile apelantului-reclamant privind calificarea juridică corectă a contractului părților, în sensul stabilirii exacte a clauzelor componente, sunt neîntemeiate, precum și împrejurarea că, fiind vorba despre mandate speciale (date pentru operațiuni juridice determinate), acestea trebuiau să fie exprese, însă din conținutul promisiunile bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate de către părți, nu rezultă că voința internă a părților a fost în sensul încheierii și a unui contract de mandat.
În această privință, din conținutul promisiunilor bilaterale de vânzarecumpărare nu rezultă nici o clauză susceptibilă, în raport de voința internă a părților, de a fi interpretată în sensul unui contract de mandat, respectiv în nici o clauză a acestor convenții nu este exprimată voința certă, clară, a intimatului-pârât de a împuternici pe apelantul - reclamant să-l reprezinte la încheierea în numele și pe seama acestuia a unor acte juridice determinate și nici nu cuprind enumerarea operațiilor juridice pe care apelantul-reclamantul susține că ar fi împuternicit să le încheie.
Tribunalul a reținut și faptul că, din ansamblul clauzelor acestor convenții rezultă doar că, pe lângă obligațiile specifice antecontractelor de vânzare-cumpărare - de a vinde și, respectiv, de a cumpăra în viitor bunurile cu privire la care părțile au convenit, reclamantul și-a mai asumat și obligația de a obține pentru pârât proprietatea asupra bunurilor ce făceau obiectul antecontractelor, însă, convențiile nu conțin și clauze privind mandatul.
Concluzia este susținută și de faptul că în ziua următoare încheierii celei de-a doua promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, respectiv la data de 17.08.2005, intimatul-pârât a dat apelantului-reclamantul procura specială autentificată sub nr.392/17.08.2005 de și, ulterior, la 18.11.2005, părțile au încheiat contractul de mandat autentificat sub nr.792 de, acte prin care intimatul pârât l-a mandatat expres pe apelantul-reclamant să efectueze pentru el operațiunile de obținere a proprietății asupra terenurilor.
Or, aceasta înseamnă implicit că, anterior, prin antecontractele încheiate, părțile nu au convenit și asupra unor mandate, altfel nu ar fi simțit nevoia să încheie acte ulterioare și exprese în același sens.
Faptul că în actele adiționale la promisiunea din 16.08.2005 se face referire la un "mandat" nu infirmă concluzia anterioară, întrucât actele respective datează din luna septembrie 2005 și sunt, prin urmare, ulterioare procurii speciale nr.392/17.08.2005, ceea ce explică referirile părților din actele adiționale la "mandatul" dat.
Tribunalul a mai reținut faptul că al cincilea capăt din cererea inițială (obligarea apelantului-pârât să nu împiedice sub nici o formă prin fapte proprii sau prin interpuși recuperarea terenurilor de către promitenții cumpărători) are un obiect material nedeterminat și vag, astfel că nu se poate stabili dacă această obligație de a nu face solicitată de reclamant se circumscrie obligațiilor rezultate din convenții în sarcina intimatului - pârâtul, iar hotărârea nu ar fi susceptibilă de executare silită, obligația de a nu face fiind practic nedeterminată.
Criticile apelantului în ce privește acest capăt de cerere nu sunt obiectivate prin raportare concretă la obiectul material al cererii de chemare în judecată, astfel încât tribunalul nu i-a impus intimatului - pârât respectarea în abstract a unor obligații pe care în mod ipotetic se presupune că acesta le va încălca.
În ce privește cererea completatoare, tribunalul a reținut că sentința primei instanțe de fond este legală și temeinică, criticile apelantului-reclamant fiind nefondate.
Prin procura autentificată sub nr.428/16.03.2006, de Asociați și -, pârâtul l-a mandatat pe pârâtul să îl reprezinte la Comisia de Aplicare a Legii Fondului Funciar din cadrul Primăriei Sectorului 1 B pentru revendicarea, în baza Legii 247/2005,a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 36.000 mp, ce au aparținut bunicii sale,. La aceeași dată, sub nr.429, a fost autentificat de același birou notarial antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între și, având ca obiect terenul în suprafață de circa 28.000 mp din totalul de 36.000 mp, la prețul de 4 EUR/mp, promitentul vânzător primind un avans de 10.000 EUR la încheierea antecontractului. Părțile au stabilit obligația promitentului cumpărător de a obține titlul de proprietate pentru promitentul vânzător asupra terenului și încheierea contractului de vânzare-cumpărare la 30 zile după obținerea titlului.
Tribunalul a reținut că aceste două acte nu sunt lovite de nulitate absolută pentru cauză ilicită și imorală și că în mod corect instanța de fond a stabilit faptul că motivele de nulitate ale antecontractului de vânzare-cumpărare invocate ca temei de drept substanțial al cererii introductive au un caracter de ordine privată putând fi invocate doar de către persoana ale cărei interese au fost vătămate prin încheierea actului juridic civil, iar nu de către o terță persoană străină de raportul juridic obligațional dedus judecății, cum este cazul apelantului-reclamant din prezenta cauză.
În mod corect judecătorul fondului nu a reținut nici argumentul legat de vătămarea produsă reclamantului prin încheierea procurii, rezultată din faptul că prin noul mandat pârâtul i-a revocat tacit împuternicirile lui pentru aceeași suprafață de 28.000 mp și rămâne cu avansul plătit de reclamant, fără a-și îndeplini contraprestația.
Tribunalul a reținut că procura dată lui nu este o revocare tacită a mandatului dat reclamantului, întrucât mandatul acestuia fusese deja revocat expres anterior (prin declarațiile5490/20.12.2005și 136/08.02.2006), astfel că la momentul întocmirii procurii pentru mandatul reclamantului nu mai exista.
Or, pentru a fi în prezența unei revocări tacite, în mod evident trebuie să existe un mandat valabil, care să înceteze la încheierea celui de-al doilea mandat, situație care nu se regăsește în speță. Chiar dacă s-ar admite soluția contrară, în cauză nu s-a făcut dovada relei-credințe a pârâtului (faptul că acesta ar fi cunoscut actele anterioare ale lui cu reclamantul și ar fi încheiat actele în scopul fraudării intereselor reclamantului), astfel că pârâtul este apărat de efectele nulității de prezumția de bună-credință, ce nu a fost răsturnată prin probele administrate.
Critica referitoare la faptul că instanța nu a reținut susținerea apelantului-reclamant privind incidența motivului de nulitate absolută constând în fraudarea legii cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, a fost reținută de către tribunal ca neîntemeiată, din întregul material probator administrat în cauză, precum și din dinamica raporturilor contractuale ale părților rezultând caracterul de ordine privată a unor motive de nulitate pe care apelantul, fiind terț de raportul obligațional ce le-a generat, nu le poate invoca.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul prevăzut de art.301 Cod procedură civilă,recurentul-reclamant, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei pronunțate de instanța de apel, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurentul-reclamant a arătat că în mod greșit a fost respins apelul declarat împotriva încheierii de ședință de la 08.01.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, prin care s-a admis excepția autorității de lucru judecat cu referire la al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, întrucât nu există identitate de cauză între cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr- și cauza pendinte.
A mai arătat, în esență, recurentul-reclamant că decizia recurată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește soluția dată capetelor de cerere nr.1, 2, 3, 5 și 7 (din cererea modificatoare).
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de recurentul-reclamant.
În ședința publică de la 29.09.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția de netimbrare a recursului pe care, examinând-o cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.146/1997, cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, cu excepțiile prevăzute de lege; conform dispozițiilor art.11 alin.1 teza I și art.20 alin.1 și 3 din același act normativ, cererile pentru exercitarea recursului se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță. de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea termenului stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În conformitate cu dispozițiile nr.OG32/1995, pentru cererile adresate instanțelor judecătorești care sunt supuse taxelor judiciare de timbru se aplică și timbru judiciar; sancțiunea neîndeplinirii timbrului judiciar, conform art.9 alin.2 din actul normativ sus-menționat, este, de asemenea, anularea cererii.
În speță, recurentul-reclamant a fost legal citat cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 37,5 lei și de a depune timbru judiciar până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii, însă nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel că, potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare și art.9 alin.2 din nr.OG 32/1995, Curtea va anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.59/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - --- - - -
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./16.10.2009
- Secția a V-a Civ. -;
Jud. Sect. 6. - Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
