Anulare act. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 121/R-CM
Ședința publică din 19 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.731/CM din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.219/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul A, lipsind intimata Oltenia
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-contestator, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii pronunțate de prima instanță și pe fond admiterea în totalitate a acțiunii așa cum a fost modificată și precizată la termenul din data de 3 aprilie 2007. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 6 februarie 2007, completată ulterior, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta OLTENIA pentru a se constata nul parțial acordul de încetare a contractului individual de muncă din data de 15 noiembrie 2006, cu referire la temeiul juridic, art.56 lit.d, în loc de art.55 lit.b din Codul muncii, cum greșit s-a consemnat în carnetul său de muncă.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească suma de 9.300 lei reprezentând 3 salarii de bază brute lunare, conform art.4.85 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006 și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pe perioada 22.12.2006-4.01.2007.
În motivarea acțiunii, a susținut că a fost salariatul pârâtei o perioadă de 37 ani, după care i s-a propus încetarea contractului de muncă prin acordul părților începând cu data de 1 ianuarie 2007, însă ulterior exprimării acordului în acest sens, a revenit asupra acestei manifestări de voință solicitând încetarea contractului de muncă prin pensionare anticipată parțială.
Cu toate acestea, pârâta a refuzat să-i satisfacă cererea cu consecința aplicării art.4.85 din contractul colectiv de muncă care-l îndreptățea la primirea unei prime de pensionare în cuantum de 9.300 lei reprezentând 3 salarii brute lunare și deși a întocmit dosarul de pensionare și l-a înaintat casei județene de pensii, i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii și nu art.56 lit.d din Codul muncii, așa cum era corect.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.731/R-CM/12 noiembrie 2007, respins contestația, așa cum a fost completată, reținând următoarele:
Prin decizia din data de 18 decembrie 2006, pârâta a încetat contractul individual de muncă al reclamantului potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, luând act de acordul intervenit între părți, concretizat prin actul depus la dosar.
Instanța a apreciat că acest acord este perfect valabil, exprimând voința liber consimțită a ambelor părți și că salariatul nu mai putea reveni asupra acestuia în mod unilateral fără a avea asentimentul angajatorului.
În acest context a motivat că nu s-a făcut dovada că ulterior acestei înțelegeri reclamantul a revenit înțelegând să înceteze contractul individual de muncă în temeiul art.56 lit.d din Codul muncii și că pârâta angajatoare a acceptat manifestarea sa de voință astfel.
Este adevărat că ulterior încetări contractului de muncă prin acordul părților, potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, reclamantul a solicitat pensionarea conform art.56 lit.d din Codul muncii, iar pârâta a făcut toate demersurile la care era obligată de lege, însă aceasta nu schimbă temeiul legal al încetării inițiale ale raporturilor de muncă.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art.304 pct.6, 7 și 9 Cod pr.civilă, precum și art.3041Cod pr.civilă și a susținut următoarele:
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra niciunui capăt de cerere, acordând ceea ce nu s-a cerut cu încălcarea principiului disponibilității părților, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât s-a motivat nelegal că un contract individual de muncă poate înceta numai prin consimțământul părților, precum și că unitatea era obligată să înainteze dosarul de pensionare, ca urmare a solicitării reclamantului.
A mai susținut că, pârâta a achiesat indubitabil privitor la încetarea contractului individual de muncă, prin aplicarea art.56 lit.d din Codul muncii, astfel că acesta a încetat de drept și urma să reliefeze această situație în carnetul său de muncă.
La această concluzie se ajunge din examinarea tuturor probelor dosarului pe care prima instanță nu le-a analizat cu atenție.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta prin acordul părților la data convenită de acestea, iar potrivit art.56 lit.d din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parțială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii.
În cauză, se pune problema, dacă contractul de muncă al reclamantului a încetat prin acordul părților în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii ori a încetat de drept, potrivit art.56 lit.d din Codul muncii, situație care l-ar fi îndreptățit la obținerea unor indemnizații de pensionare.
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că prin actul intitulat "Acord de încetare a contractului individual de muncă" părțile au convenit ca începând cu data de 1 ianuarie 2007, contractul individual de muncă al reclamantului să înceteze potrivit art.55 lit.b din Codul muncii.
Codul muncii nu conține nici un fel de dispoziții privind condițiile și procedura încetării contractului individual de muncă prin acordul părților, însă este de principiu că reprezentând consimțământul reciproc al părților la încheiere în același mod are loc și încetarea sa.
Prin urmare, pentru a fi valabil actul juridic prin care părțile pun capăt contractului individual de muncă trebuie să exprime consimțământul acestora, neechivoc din care să rezulte intenția clară a salariatului de a părăsi unitatea.
Or, actul menționat exprimă în mod clar consimțământul serios și explicit, fără echivoc al ambelor părți de a pune capăt contractului individual de muncă, potrivit art.55 lit.b din Codul muncii.
Așa fiind, retractarea acestei voințe este posibilă decât tot prin acord și nu poate fi expresia opțiunii unilaterale doar a uneia dintre părți.
Ca atare, intenția ulterioară a reclamantului de a înceta contractul individual de muncă în sensul art.56 lit.d din Codul muncii, nu putea fi materializată, în primul rând pentru că potrivit actului la care se referă purtând data de 5 decembrie 2006, nici nu a fost exprimat în mod clar în acest sens, iar în al doilea rând nu a existat acceptul angajatorului de a se proceda astfel.
În concluzie, prin hotărârea pronunțată, tribunalul a aplicat corect legea și a dat o apreciere întocmai probelor administrate.
Susținerea că instanța nu s-a pronunțat asupra niciunui capăt de cerere nu are nici un suport, pentru că instanța s-a pronunțat asupra pretenției principale prin care s-a solicitat înlocuirea temeiului juridic al încetării raporturilor de muncă, soluție față de care nu se impunea obligarea pârâtei la plata drepturilor rezultând din aplicarea art.56 lit.d din Codul muncii.
La fel, este inexact că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, în realitate instanța nu a acorda nimic din ceea ce s-a cerut pentru că a respins acțiunea, cu motivarea arătată, iar hotărârea nu cuprinde considerente contradictorii, argumentele pe care se întemeiază fiind pertinente, convingătoare și clare.
Față de cele expuse, recursul este nefondat și urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.731/CM din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta OLTENIA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./28.02.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Constantina Duțescu
