Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 122/R-CM
Ședința publică din 19 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.985 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata-pârâtă Rm. V, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici V, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul intimatei-pârâte având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 01 octombrie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" Râmnicu V, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 3895 lei, reprezentând sporul de vechime aferent unei perioade de 12 luni cuprinsă între iunie 2006 și iunie 2007, precum și 10.000 lei daune morale.
În motivare, se arată că în perioada 01.06.2006 - 05.06.2007 a fost angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată la societatea pârâtă, perioadă în care nu a beneficiat de spor de vechime, deși a solicitat în repetate rânduri, verbal, conducerii societății pârâte să-i acorde acest spor, fiind, însă, refuzat.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.985 din 26 noiembrie 2007, respins acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că din analiza conținutului contractului individual de muncă și din anexele la acesta, nu este prevăzut spor de vechime, fapt recunoscut de către reclamant însuși, care a învederat că a acceptat negocierea salariului fără spor de vechime deoarece în alte condiții nu ar fi fost angajat.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Codul Muncii, contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei renumerații, denumită salariu.
În raport de forma de organizare, de modul de finanțare și caracterul activității, elementele sistemului de salarizare se stabilesc potrivit codului muncii, regula înscrisă în art.157 (1) Codul Muncii, fiind aceea a negocierii individuale.
Întrucât părțile în cauză au negociat drepturi salariale care cuprind salariul de bază, spor condiții grele și spor condiții nocive, mai puțin spor de vechime și alte sporuri, pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate deoarece potrivit dispozițiilor art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", contractul individual de muncă și anexele la acesta reprezentând o astfel de convenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins acțiunea formulată, fără a se avea în vedere că potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, intimata era obligată să-i acorde toate drepturile ce decurg din contractul colectiv de muncă aplicabil.
Nu s-a avut în vedere că potrivit codului muncii, art.38, salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege.
Întrucât la societatea pârâtă sunt angajate alte persoane, în aceleași condiții, care primesc spor de vechime, nejustificat instanța i-a respins acțiunea formulată.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că intimata nu poate fi obligată la plata sporului de vechime către reclamant, din actele dosarului rezultând că, potrivit contractului individual de muncă, înregistrat sub nr.6139 din 13 iunie 2006, reclamantul a fost angajat pe o perioadă determinată, începând cu această dată la societatea pârâtă, în anexa la contract fiind prevăzute condițiile de angajare, respectiv salariul de bază, spor pentru condiții grele și spor pentru condiții nocive.
Potrivit art.37 din Codul Muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii prin negociere în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
La încadrarea pe durată determinată a reclamantului, acesta a încheiat cu societatea pârâtă contractul individual de muncă sus arătat, la început pentru o durată determinată de 3 luni, în care s-au stabilit drepturile și obligațiile părților, durata timpului de lucru și în anexă drepturile salariale.
Atât contractul, cât și anexa la acest contract de muncă, au fost semnate de reclamant, fără nici un fel de obiecțiuni.
Într-adevăr, potrivit art.40 alin.2 din Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Față de această situație, atâta vreme cât în contractul colectiv de muncă se menționa sporul de vechime, reclamantul trebuia să negocieze cu angajatorul la încheierea contractului individual de muncă acordarea acestui spor de vechime sau, în situația în care nu i-a fost acordat, avea posibilitatea să conteste această negociere individuală, în baza contractului colectiv de muncă.
Art.157 alin.1 din Codul Muncii prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați și reprezentanții acestora.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, la încheierea contractului pe durată determinată, reclamantul a negociat cu angajatorul salariul și sporurile care i se acordă, acceptând fără rezerve condițiile prevăzute în acest contract, ce reprezintă convenția părților, fără a contesta nemenționarea sporului de vechime. Angajarea acestuia pe durată determinată s-a făcut la cererea sa, după pensionare, angajatorul informându-l despre clauzele pe care intenționează să le scrie în contract, conform art.17 din Codul Muncii, iar acesta nu a contestat.
Constatându-se astfel că reclamantul a fost reîncadrat după pensionare prin contract individual de muncă încheiat pe durată determinată, în care s-au prevăzut drepturile și obligațiile părților, inclusiv drepturile salariale, aceasta fiind convenția părților, că reclamantul nu a contestat faptul că ar fi existat alte mențiuni decât cele din contractul colectiv de muncă, în mod corect instanța a respins acțiunea formulată de acesta.
Sentința astfel pronunțată fiind legală și temeinică, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.985 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta ""A Râmnicu
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.02.2008
Jud.fond: scu
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Constantina Duțescu
