Anulare act. Decizia 1238/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1238/2008-
Ședința publică din 11.09.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta reclamantă cu domiciliul în M, str. -, nr. 13, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI LUI, cu domiciliul în lui, Calea, nr. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 269/LM din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins contestația, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 04.09.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.09.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 269/LM din 19.03.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins contestația formulată de contestatoarea domiciliată în M,-, cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimații INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI LUI și domiciliat în lui, Calea, nr. 2, cod poștal -, jud.
A obligat contestatoarea să plătească în favoarea intimatei INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI LUI suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 2 din data de 05.01.2006, s-a dispus sancționarea contestatoarei cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă a acesteia, cu începere din data de 01.02.2006, pentru nerespectarea repetată a sarcinilor de serviciu.
Din probele administrate, instanța a reținut că, contestatoarea are calitatea de salariat în cadrul intimatei, cu contract individual de muncă(fila 94 la dosar).
Analizând raportul Comisiei de disciplină nr. 7 din 29.12.2005(fila 50,51 la dosar), instanța a reținut că, contestatoarea a mai fost sancționată cu mustrare pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, că nu a participat la cursul organizat de Primăria orașului incorecta gestionare a banilor încasați din închirierea Casei de Cultură pentru nunți, comportarea necorespunzătoare față de conducerea instituției, față de consilierii locali, nepredarea la contabilitate chitanțierelor și cotoarelor folosite pentru încasări la Casa de Cultură.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că, prin dispoziția nr. 319 din 15.07.2002(fila 19 la dosar), contestatoarea a fost sancționată cu sancțiunea mustrare, fapt necontestat de către aceasta, din raportul comisiei de verificare a situației financiare a casei de Cultură " " din lui (fila 31 la dosar) se reține că, contestatoarea a refuzat predarea cotoarelor, lucru care i s-a solicitat prin adresa nr. 2240/14.11.2005(fila 33 la dosar).
Contestatoarea a prestat activitate la intimata Instituția Primarului Orașului lui, în baza contractului individual de muncă, îndeplinind funcția de referent la Casa de Cultură(fila 61 la dosar).
Potrivit sarcinilor din fișa postului(fila 62 la dosar), contestatoarei îi revenea atribuția de a colabora nemijlocit cu organele competente de control și evaluare, de a răspunde de completarea corectă și la zi a documentelor de lucru ale instituției(co0ntracte de colaborare și închiriere), răspunde de realizarea bugetului de venituri și cheltuieli al instituției, etc.
În conformitate cu art. 261 alin. (1) lit. f din Codul Muncii, sancțiunea disciplinară pe care o poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară este desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Din răspunsul la interogatoriul luat intimatei Instituția Primarului lui (filele 21, 22, 23 la dosar nr-), instanța a reținut că, consilierii au sesizat că, la Casa de Cultură din lui se realizează încasări mai mici în raport cu evenimentele desfășurate, iar deconturile nu sunt conforme cu realitatea, creându-se divergențe între consilieri și contestatoare, că aceasta nu a respectat programul de lucru, nu s-a implicat în conducerea formațiilor artistice existente în cadrul Cultural, nu a inițiat proiecte, programe, studii pentru a obține finanțări pentru Casa de Cultură din lui, nu a participat la activitățile desfășurate în orașele cu care lui era înfrățită.
Din interogatoriul luat contestatoarei(fila 121 la dosar nr-) instanța a reținut că, în perioada 2004-2006 contestatoarea, în mod repetat, nu a participat la activitățile culturale organizare în oraș sau în Ungaria, contestatoarea nu a frecventat cursul, obligatoriu, organizat de Primăria Orașului lui.
În cauză au fost administrate probe testimoniale. Din analiza declarațiilor martorilor (fila 123 la dosar) și (fila 125 la dosar) instanța a reținut că, contestatoarea a refuzat predarea cotoarelor chitanțiere, că aceasta a refuzat colaborarea cu Comisia că nu a afișat un program la Casa de Cultură, că a vândut bilete fără să fie oficiale, că nu participa la expoziții cultural turistice. De asemenea, instanța a mai reținut că, contestatoarea nu era implicată suficient în activitățile culturale ale orașului, nerealizând o colaborare cu conducerea intimatei.
În conformitate cu art. 266 din Codul Muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.
Ori, prin probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că, contestatoarea, prin natura funcției sale, a încălcat cu vinovăție atribuțiile pe care i le conferea funcția deținută, refuzând colaborarea cu conducerea intimatei, fapt esențial în derularea activității Casei de Cultură.
Contestatoarea, deși a fost informată cu privire la faptele ce i se impută, nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a nevinovăției sale.
De asemenea, instanța a mai reținut că, contestatoarea a mai fost sancționată disciplinar, fapt necontestat de către aceasta.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că, contestatoarea nu a respectat obligațiile asumate prin încheierea contractului individual de muncă, dispozițiile șefilor ierarhici, a încălcat normele de comportare, fiind întrunite elementele necesare antrenării răspunderii disciplinare.
Fiind în culpă procesuală în conformitate cu art. 274 cod procedură civilă, coroborat cu art. 276 cod procedură civilă, instanța a obligat contestatoarea să plătească intimatei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea contestației și în consecință în principal constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 2/05.01.2006, iar în subsidiar anularea acesteia ca netemeinică.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:
- decizia de desface disciplinară a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută, deoarece au fost nesocotite dispozițiile legale privitoare la obligativitatea cercetării prealabile, din actele depuse la dosar neputându-se reține că aceasta ar fi avut loc în forma și condițiile cerute de lege;
- sesizarea cu privire la abaterile săvârșite de recurentă trebuia înregistrată la secretarul comisiei conform art. 22 din HG nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților publice, înregistrarea ei într-un alt registru atrăgând imposibilitatea exercitării controlului judiciar cu privire la momentul sesizării și al convocării;
- termenul de convocare a fost foarte scurt, ca atare recurenta a solicitat amânarea dezbaterilor însă nu i s-a aproba această cerere, practic plecându-se ab initio de la ideea sancționării ei, fără a fi respectată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 19 lit. a din HG nr. 1210/2003;
- recurentei nu i-a fost respectat în nici un fel dreptul la apărare, întrunirea comisiei având un caracter pur formal, astfel în referatul comisiei s-a făcut referire la fapte care nu au fost puse în discuție în timpul ședinței din 29.12.2005;
- dispoziția nr. 2/2006 este lipsită de fundament, recurentei aplicându-i-se sancțiunea cea mai gravă, deși ea a dorit să protejeze bugetul Casei de Cultură, lipsa vinovăției rezultând și din disponibilitatea de a preda chitanțierele care erau singurele dovezi în privința datoriilor, chitanțiere sustrase din fișet ulterior printr-o spargere;
- activitatea recurentei în plan cultural a fost apreciată chiar de primarul orașului, din moment ce i s-au conferit două diplome la sfârșitul anului 2004.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin concluziile scrise formulate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere întreg materialul probator.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse sentinței recurate nu pot fi primite, astfel susținerile recurentei în sensul că nu s-ar fi respectat dispozițiile legale referitoare la cercetarea prealabilă se dovedesc a fi lipsite de suport probatoriu, recurentei fiindu-i aduse la cunoștință faptele care i-au fost imputate, iar cât privește modul de convocare a membrilor comisiei de disciplină, aceștia au fost convocați în ziua de 27.12.2005 pentru data de 29.12.2005. În același context, este de reținut că referatul privind propunerea de sancționare a recurentei contestatoare a fost înregistrat la data de 27.12.2005 în registrul comisiei de disciplină, înscrierile fiind efectuate de secretarul comisiei, astfel cum rezultă din extrasul acestui registru depus în dosarul de fond la fila 24. Prin urmare, apar ca fiind lipsite de temei susținerile în sensul că sesizarea nu s-ar fi făcut în condițiile prevăzute de art. 22 din HG nr. 1210/2003. Trebuie precizat totodată că recurenta a fost prezentă la ședința comisiei de disciplină din cadrul Primăriei lui convocată pentru data de 29.12.2005, ocazie cu care a fost ascultată, având posibilitatea de a-și face apărările în raport de cele sesizate în actul cuprinzând propunerea de sancționare.
Prin interogatoriul la care a răspuns recurenta și respectiv prin probele testimoniale administrate în cauză s- dovedit pe deplin că recurenta a încălcat cu vinovăție atribuțiile ce-i reveneau, astfel aceasta a refuzat predarea cotoarelor chitanțiere, a refuzat colaborarea cu conducerea intimatei, nu participat la activitățile culturale organizate în oraș sau în Ungaria, nu a frecventat cursul obligatoriu - curs pentru obținerea permisului european de conducere a computerului - organizat de Primăria orașului lui și nici alte cursuri de perfecționare, de asemenea, a lipsit în mai multe rânduri de la evenimente în care recurenta trebuia să reprezinte orașul. Relevant totodată este și faptul că anterior recurenta a mai fost sancționată disciplinar.
În raport de gravitatea faptelor reținute în sarcina recurentei, luarea față de aceasta a măsurii desfacerii contractului de muncă în condițiile dispozițiilor art. 264 alin. 1 lit. f din Codul Muncii este întrutotul justificată, faptele ce se impută recurentei fiind de natură a constitui abateri disciplinare, astfel cum acestea sunt definite în textul art. 263 din Codul Muncii.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, recurenta, căreia îi aparține culpa procesuală, va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând valoarea onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă cu domiciliul în M, str. -, nr. 13, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți INSTITUȚIA PRIMARULUI ORAȘULUI LUI, cu domiciliul în lui, Calea, nr. 2, județul B, împotriva sentinței civile nr. 269/LM din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate Primarul lui suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 16.09.2008
- judecător fond -
- dact. gref. - 16.09.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
