Legea 112/1995. Decizia 1265/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1265/2008-
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți -, cu domiciliul în B M-. 74 județul M, -, cu domiciliul în B M-. 66 județul M, cu domiciliul în BMb ld. B -. 19 județul M, ambii cu domiciliul în SMB. P bloc 83. 6 județul S M, - prin mandatar, cu același domiciliu, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 112/1995 județul S M, Comisia județeană S M de aplicare a Legii nr. 112/1995, -, cu domiciliul în S M- județul S M, în nume propriu și ca mandatar al intimaților pârâți -, -, -, -, împotriva deciziei civile nr. 116/Ap din 02 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost schimbată în tot sentința civilă nr. 4364 din 20 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 1830/2006, având ca obiect: Legea nr. 112/1995.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 04.09.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.09.2008, 18.09.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4364/20.10.2006 pronunțată în dosar nr.1830/2006, Judecătoria Satu Marea admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, în reprezentarea defuncților și, precum și și, ambii moștenitori ai defunctei și prin mandatar împotriva pârâților, în reprezentarea defunctei și reprezentanți prin mandatar, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 112/1995 și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA Lg.nr.112/1995 S M și a constatat nulitatea parțială a Hotărârilor nr.254/16.12.1997 și nr.194/01.11.1996 emise de pârâta Comisia județeană pentru aplicarea Lg.112/1995 S M în ce privește restituirea în totalitate a imobilului înscris în CF nr.1010 după defuncta, stabilind că atribuirea cote de parte din imobilul înscris în această carte funciară sub nr.topografic 610 care a aparținut defunctului s-a făcut în mod nelegal. Au fost respinse celelalte capete de acțiune formulate de reclamanți. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Prefectul Județului S M, introducerea acestuia în cauză făcându-se fără temei, lucru admis și de către reclamanți ulterior prin precizarea acțiunii.
Instanța de fond a apreciat că starea de fapt prezentată de reclamanți este doar parțial reală, respectiv doar cu privire la încălcarea drepturilor lor de a se reconstitui dreptul de proprietate pentru defuncta a cotei de parte din imobilul înscris în CF 1010 sub nr.top 610, care a aparținut defunctului, lucru care s-a făcut în mod nelegal în condițiile în care Comisia județeană pentru aplicarea Lg.112/1995 SMa dispus de această cotă atât timp cât renunțarea titularului cuprinsă în cererea nr.544/02.08.1996 depusă în copie la fila 148 din dosarul de fond nu s-a făcut în beneficiul acesteia.
Reclamanții nu au depus la dosarul cauzei o dovadă a faptului că antecesorul lor a formulat vreo cerere către pârâta Comisia locală pentru aplicarea Lg.112/1995 pentru restituirea de bunuri ce au aparținut fratelui său, respectiv cele înscrise la vechea carte funciară nr.457 sub nr.top 615, 616 și 617, care au fost proprietatea exclusivă a defunctului și pentru cota de a acestuia din imobilele înscrise în vechea carte funciară 1010 cu nr.top 609, 610, 611 și 612.
Din conținutul cererii nr.1/20.03.1996 rezultă că defuncta a solicitat pârâtei Comisia locală pentru aplicarea Lg.112/1995 restituirea bunurilor ce au aparținut fratelui său, însă defuncta nu a formulat cerere pentru restituirea bunurilor ce au aparținut fratelui său, antecesorul reclamanților.
Instanța de fond a reținut că pârâta Comisia județeană pentru aplicarea Lg.112/1995 a făcut afirmații nefondate în cauză legate de faptul că între defuncta și fratele său, antecesorul reclamanților, ar fi existat o înțelegere cu privire la faptul că aceasta să preia imobilele constând în natură în sediul fostului CAP, care sunt cuprinse în parcelele înscrise la vechea carte funciară nr.457 sub nr.top 615, 616 și 617 care au fost proprietatea exclusivă a defunctului și pentru cota acestuia de din imobilele înscrise în vechea carte funciară 1010 cu nr.top 609, 610, 611 și 612, întrucât la dosar nu au fost depuse în acest sens nici un fel de probe, încercarea de a demonstra că lui i-ar fi fost atribuite în urma înțelegerii bunurile cuprinse în CF 16 nefiind decât o contradovadă în condițiile în care pentru aceste bunuri era singura persoană îndreptățită la reconstituire în calitate de fost proprietar exclusiv al acestor bunuri ce i s-au deposedat de către Statul Român.
Deși reclamanții au avut suspiciuni inițial cu privire la veridicitatea și autenticitatea cererii antecesorului lor adresată Comisiei locale pentru aplicarea Lg.nr.112/1995, prin care solicita a se anula cererea sa cu nr.544/02.08.1996 privind restituirea imobilelor sale care au fost înscrise în vechea carte funciară 1010, ulterior au recunoscut că este o dispoziție a acestui antecesor și nu au propus probe în vederea constatării falsității acestui act.
În condițiile în care defunctul nu și-a mai solicitat cota parte cuvenită în calitate de titular al imobilelor sale, care au fost înscrise în vechea carte funciară 1010 și nici nu a avut vreo cerere prin care să solicite în calitate de moștenitor cota sa cuvenită după fratele său defunct, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca întemeiată doar în parte, respectiv doar cu privire la atribuirea cotei de parte din imobilul înscris în CF nr.1010 sub nr.top 610, cărui atribuite s-a făcut în totalitate prin Hotărârile nr.254/16.12.1997 și nr.194/01.11.1996 emise de pârâta Comisia județeană pentru aplicarea Lg.112/1995 S M, deși nu a solicitat prin cererea ei cota lui, ci doar pe cea a lui, nu a dispus ca reconstituirea acestui imobil să se facă în favoarea surorii sale, neexistând nicio dovadă cu privire la o presupusă înțelegere pe acest aspect, așa cum a susținut pârâta Comisia județeană pentru aplicarea Lg.112/1995 S M și succesorii pârâți ai defunctei.
Acțiunea reclamanților în ce privește cotele de moștenire la care au dreptul în calitate de frate al succesorului lor, a fost apreciată de instanța de fond ca nefondată, atâta timp cât nu au formulat nici ei, nici antecesorii lor vreo cerere în acest sens după bunurile defunctului, iar în ce privește bunurile din CF 1010 ce au aparținut defunctului în cotă de parte, de asemenea, s-a apreciat că nu este îndreptățită cererea lor în condițiile în care acesta a solicitat a se anula cererea sa inițială cu nr.544/02.08.1996 pentru respectivele bunuri.
Față de cele de mai sus, potrivit art.111 Cod proc.civ. și art.1 și urm.din Lg.nr.112/1995, instanța de fond a admis doar parțial acțiunea reclamanților, conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii apelate, în sensul constatării nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.194/01.11.1996, precum și a Hotărârii nr.254/16.12.1997 cu privire la imobilul înscris în vechiul CF 457 nr.top 615, 616 și 617 în ceea ce privește cota de 4/8(1/2) parte care i se cuvenea ascendentului lor ca moștenitor al def. și cu privire la imobilul înscris în vechiul CF 1010 nr.top 609/3, 610 și 611/3 în ceea ce privește cota de 4/8 parte care a aparținut ascendentului lor și cota de 2/8 parte care se cuvenea acestuia în calitate de moștenitor (total 6/8), precum și dispunerea restituirii în natură în favoarea apelanților-reclamanți a cotei de (4/6) parte din imobilul înscris în vechiul CF 457 nr.top 615, 616 și 617 și a cotei de 6/8 parte din imobilul înscris în vechiul CF 1010 nr.top 609/3, 610 și 611/3; cu cheltuieli de judecată la fond și apel.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și pârâții, în nume propriu și în calitate de mandatar al apelanților, arătând că hotărârea atacată este în parte nelegală și neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 116/Ap din 02.05.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins apelul declarat de apelanții:, domiciliată în B M,-,.74, jud.M;, domiciliată în B M, str.-, nr.15/66, jud.M;, domiciliată în B M, B-dul B, -.1,.19, jud.M, domiciliați în S M, Al.P,.83,.6, jud.S M, prin mandatar cu același domiciliu, împotriva sentinței civile nr.4364/2006, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Satu Mare, în contradictoriu cu intimații-apelanți, în nume propriu și în calitate de mandatar al apelanților-intimați; COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.112/1995; COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.112/1995 S
A admis apelul declarat de apelanții: -., în nume propriu și în calitate de mandatar al apelanților împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații-apelanți, domiciliată în B M,-,.74, jud. M, domiciliată în B M, str. -, nr.15/66, jud.M;, domiciliată în B M, B-dul B, -.1,.19, jud.M, domiciliați în S M, Al.P,.83,.6, jud.S M, prin mandatar cu același domiciliu,COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.112/1995, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.112/1995 S M și, în consecință:
A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea civilă formulată și precizată a apelanților-reclamanți, domiciliată în B M,-,.74, jud.M, domiciliată în B M, str.-, nr.15/66, jud.M;, domiciliată în B M, B-dul B, -.1,.19, jud.M, domiciliați în S M, Al.P,.83,.6, jud.S M, prin mandatar cu același domiciliu, pentru constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr.254/1997 și a Hotărârii nr.194/1996, restituire imobil.
A obligat apelanții, prin mandatar, să achite apelanților, în nume propriu și în calitate de mandatar, suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a apreciat că defunctul, nu și-a solicitat cota parte cuvenită în calitate de titular al imobilelor sale care au fost înscrise în vechea CF 1010 și nu a avut vreo cerere prin care să solicite în calitate de moștenitor cota sa cuvenită după fratele său defunct, aspect ce rezultă din actele dosarului, astfel:
Prin cererea nr.5 din 29.05.1996 (fila 47) antecesorul apelanților I, a solicitat Primăriei com. restituirea cotei de din casă și dependințe cu terenul aferent, aflat în com. fostul sediu al CAP, înscris în CF 1010, urmând ca pentru cota de parte comisia să dispună la cererea proprietarului respectiv.
Din extrasul CF 1010 (fila 43) rezultă că imobilul de sub nr.top 609, 610, 611 și 612 aparținut în cote părți egale defuncților frați și ( ) cu titlu juridic moștenire. Această cerere a fost revocată de către defunct prin cererea înregistrată la primărie sub nr.544/02.08.1996 (fila 48 din dosar). În conținutul actului, autorul acestuia menționează că înțelege să declare nulă cererea depusă pentru restituirea casei, fost sediu CAP din CF nr.1010.
În mod greșit în cadrul motivelor de apel, apelanții de ordin I susțin că această renunțare nu are nicio relevanță, deoarece ar echivala cu o renunțare la moștenirea fratelui, care conform art.77 din Lg.36/1995 privind activitatea notarială trebuia înscris într-un registru special în formă autentică.
În interpretarea instanței această cerere reprezintă - de altfel așa cum rezultă în mod expres din conținutul actului - o revocare a cererii nr.5/1996, prin care fostul proprietar tabular, antecesorul acestor apelanți, a solicitat restituirea sediului CAP; cererea de revocare are dată certă, fiind înregistrată la primărie cu nr.mai sus arătat.
apelanților de ordin -, respectiv defuncta () a depus cererea nr.1/20.03.1996 (fila 46), prin care a solicitat de asemenea fostul sediu al CAP având nr.top 610 și grădină în intravilan nr.top 609, precum și restituirea dependințelor după fratele său.
Prin Hotărârea nr.194/1996 emisă de Comisia județeană pentru aplic.Lg.nr.112/1995 s-a restituit defunctei, în natură, imobilul situat în, nr.302, cuprins în CF 1010, nr.top 610, căruia în natură îi corespunde casă cu anexe și curte cu o suprafață de 1406 mp. în calitate de moștenitoare a foștilor proprietari.
Prin Hotărârea nr.254/1997 emisă de aceeași comisie, s-a modificat hotărârea nr.194/1996 și s-a restituit în natură imobilul situat în nr.302, cuprins în CF 457 sub nr.top vechi 610, 616, 617, actualmente având nr.top noi 2091 și 2092 în suprafață de 2701 mp. respectiv 5738 mp.
Această hotărâre cuprinde și imobilul înscris în CF 457, aparținând defunctului în întregime, cele două nr.top 2091 și 2092 au fost reconstituite fiind eliberat și titlul de proprietate nr.31-35300 emis pe seama defunctei (fila 52 din dosar). Acest titlu a fost anulat parțial în privința acestor două nr.top prin sentința civilă nr.227/2005 a Tribunalului Satu Mare pronunțată în dos.nr.676/2005, reținând că pe o suprafață de 400 mp. din parcela cu nr.top 2091 și pe suprafața de 2200 mp.din parcela cu nr.top 2092 există investiții realizate de fosta și ca atare aceste terenuri nu fac obiectul lg.18/1991 Tot prin aceeași sentință s-a constatat nulitatea parțială absolută a Hotărârii nr.254/1997 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea disp.Lg.112/1995 în ceea ce privește art.1 în sensul că menține dispoziția privind restituirea în natură a imobilului situat în com. nr.302, înscris sub nr.top 610 în CF 1010, (transcris în prezent în CF 2761 ), 616, 617 CF 457 (transcris în prezent în CF 1761 ), căruia în natură îi corespunde casă și teren.
La fila 137 din dosarul instanței de fond, înregistrat la Consiliul județean există un proces verbal de înțelegere a părților asupra proprietății din CF 1010, datată din 10.06.1997 din conținutul căruia rezultă că după obținerea "certificatului de proprietate asupra casei și curții ce se va primi înapoi pe numele lui, precum și asupra grădinii imobilul va fi vândut, iar suma obținută se va defalca între părți".
Reținând acest act, precum și actul de renunțare nr.544/1996, tribunalul a considerat că nu se poate interpreta că între părți a existat o simulație în sensul că revocarea ar fi fost doar formală simulată, care nu ar corespunde realității, iar voința reală a părților ar fi fost cea care rezultă din actul de înțelegere - act secret.
Pentru a exista o simulație ar fi trebuit ca cele două acte să se fi încheiat simultan sau eventual înainte de încheierea contractului aparent, ori, din speță rezultă că revocarea a avut loc în august 1996, iar înțelegerea a intervenit între părți la data de iunie 1997, la această înțelegere autorul actului de revocare nu a mai participat, înțelegere ce a fost adusă și la cunoștința Comisiei de aplicare a Lg.112/1995, fiind înregistrată la Consiliul Județean S
Reținând aspectele mai sus invocate, tribunalul a considerat că a intervenit o revocare cererii nr.5/1996, prin care autorul acestuia, în calitate de proprietar, a solicitat restituirea cotei sale de proprietate din imobil înscris în CF 1010 și nicidecum nu a solicitat cealaltă cotă de, care a aparținut defunctului său frate,.
Raportat la această împrejurare, respectiv că antecesorul apelanților I nu au depus cerere pentru restituirea sediului CAP, instanța de fond în mod greșit a dispus nulitatea parțială a Hotărârilor nr.254/1997 și nr.194/1996, întrucât apelanții-reclamanți, neavând cerere de restituite, nu au justificat un interes legitim concret pentru anularea acestor hotărâri.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.296 Cod proc.civ. a respins apelul declarat de apelanții I, ca nefondat, a admis apelul apelanților de ordin - ca întemeiat, în sensul că a schimbat în tot sentința apelată și a respins acțiunea civilă formulată și precizată a apelanților-reclamanți.
Văzând și disp.art.274 Cod proc.civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și schimbarea în parte a sentinței în principal pentru a constata nulitatea absolută parțială a Hotărârii nr. 194/01.11.1996 și nulitatea absolută totală a Hotărârii nr. 254/16.12.1997 și în subsidiar și pentru a dispune restituirea în natură în favoarea recurenților a cotei de parte din imobilul din CF vechi 457 și cotei de 6/8 parte din imobilul din CF vechi 1010, iar pe numele def. cota de 4/8 din CF nr. 457 și 2/8 din CF nr. 1010.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
- prin hotărârea instanței de fond s-a constatat că atribuirea cotei de parte din nr. top. 610 din CF nr. 1010 s-a făcut nelegal, dar nu s-a dispus nimic concret pentru restabilirea situației, iar instanța de apel nu a cercetat nici unul din motivele de apel invocate de recurenți;
- referitor la nelegalitatea Hotărârii nr. 194/01.11.1996 Comisia Județeană nu a verificat sau ignorat înscrierile din CF nr. 1010 din care reieșea că proprietari tabulari erau și, nu au fost solicitate petentei dovezi din care să rezulte dacă era decedat sau nu, dacă acesta are descendenți, nici alte acte care să ateste vocația petentei la moștenirea def.; de asemenea, nu s-a verificat dacă imobilul fost preluat cu titlu valabil;
- Hotărârea nr. 254/16.12.1997 prin care Comisia Județeană a modificat Hotărârea nr. 194/01.11.1996 este o nelegalitate evidentă și chiar un abuz flagrant, deoarece art. 18 din Legea nr. 112 prevede clar că hotărârile acesteia sunt supuse controlului judecătoresc, ceea ce exclude competența comisiilor de a-și revoca/retracta propriile hotărâri, din momentul în care acestea au intrat în circuitul civil;
- comisia nu a verificat dacă terenul de pe nr. topo 2091 și 2092 au fost reconstituite prin legile anterioare, respectiv Legea nr. 18/1991, consecința fiind că petenta fost înzestrată cu același teren și la Legea nr. 112/1995 și la Legea nr. 18/1991, iar o parte din terenul înscris în cele două CF-uri i-au fost retrocedate și bunicului recurenților prin Hotărârea Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 nr. 22/1991;
- bunicul recurenților și apoi fiul acestuia nu au înțeles niciodată să renunțe la imobilul preluat de la SC, fiind solicitat și la Legea nr. 10/2001;
- cele două hotărâri sunt nelegale nu numai pentru că au fost emise fără a se stabili vocația defunctei la imobilele din Cf nr. 457 și 1010, dar și pentru că nu s-a verificat regimul juridic al imobilului revendicat;
- au fost nesocotite dispozițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995, dar și dispozițiile art. 480 și art. 280 din Legea nr. 7/1996 și dispozițiile Codului civil privitoare la succesiuni.
Prin întâmpinare, intimații, și, au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că din certificatul eliberat de Judecătoria Satu Mare la 20 mai 2005 reiese că nu a fost depusă plângere împotriva Hotărârii nr. 254/1997 la Judecătoria Satu Mare, iar potrivit prevederilor legale stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, mama intimaților solicitând reconstituirea dreptului de proprietate după fratele său, în calitate de soră a acestuia, iar reclamanții sunt moștenitori de gradul III și IV, în calitate de nepoți după. Intimații arată că, Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 a verificat situația juridică terenului, acesta a fost preluat cu titlu valabil cu Reforma Agrară, necorespunzând realității susținerea că petentei i s-ar fi reconstituit pentru același teren drepturi atât în baza Legii nr. 18/1991 cât și în baza Legii nr. 112/1995.
Prin actul intitulat " Precizare", recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și schimbarea în parte a sentinței, în sensul constatării nulității absolute a Hotărârii nr. 254/1997 și nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 194/1996 cu obligarea intimatei la emiterea unei noi hotărâri pe numele antecesorului recurenților, alături de, cu privire la imobilul înscris în Cf nr. vechi 457 cu nr. top. 617, recurenții arătând că nu mai susțin restul cererilor formulate în recurs.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin cererea adresată Primăriei comunei, înregistrată sub nr. 5 din data de 29 mai 1996, antecesorul recurenților a solicitat restituirea cotei sale părți din imobilul înscris în cartea funciară nr. 1010, arătând că cererea o formulează în calitatea sa de proprietar asupra cotei de parte din casă, dependințe și teren aferent, asupra celeilalte cote de parte urmând a se dispune la cererea proprietarului ei. Într-adevăr, în coala de carte funciară nr. 1010 cu nr. top. 609, 610, 611 și 612 (fila 19 din dosarul de fond) antecesorul recurenților apare ca fiind proprietar asupra cotei de părți, cealaltă cotă de părți fiind înscrisă sub B 5 pe numele lui. Este de subliniat că cererea despre care s-a făcut vorbire mai sus a vizat doar cota de parte din imobilul înscris în Cf nr. 1010, solicitată de în calitatea sa de proprietar de carte funciară. La o dată ulterioară, și anume prin cererea înregistrată la Primăria comunei în ziua de 2 august 1996 ( fila 61 din dosarul de fond), sus-numitul solicită anularea cererii sale inițiale, precizând expres că declară nulă cererea depusă la primărie pentru restituirea casei înscrise în CF nr. 1010 ( fost sediu CAP).
Problema terenului situat pe nr. topo vechi nr. 609, 610, 611 și 612 din CF nr. 1010, anterior indicat, a fost rezolvată în mod irevocabil prin sentința nr. 4957 din 12.09.2007 a Judecătoriei Satu Mare, dispunându-se emiterea unui titlu de proprietate pentru cota de 1/2 parte pe numele defunctei ( antecesoarea intimaților) și al defunctului ( antecesorul recurenților).
De altfel, prin actul intitulat "Precizare" depus în etapa recursului, părțile recurente au arătat că susțin doar cererile ce vizează imobilul înscris în CF nr. 457 cu nr. top. 617, nemaifiind așadar susținute cererile ce vizează imobilele înscrise în CF nr. 1010, la care s-a făcut referire în alineatele precedente.
Imobilul înscris în cartea funciară nr. 457 cu nr. topografice 615, 616 și 617 ( fila 42 din dosarul de fond) a constituit proprietatea exclusivă a lui, înscris sub 6, or acest imobil nu fost solicitat de antecesorul recurenților, cererea sa vizând doar cota sa parte de proprietate din imobilul înscris în cartea funciară nr. 1010. Singura care a formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 112/1995 a imobilului respectiv în calitatea sa de moștenitoare a fostului proprietar, a fost antecesoarea intimaților, aceasta solicitând, prin cererea înregistrată la data de 20 martie 1996, restituirea proprietăților pe care le-a deținut defunctul ei frate, înscrise în CF nr. 1010 și respectiv CF nr. 457.
După apariția Legii nr. 112/1995, antecesorul recurenților a solicitat doar retrocedarea imobilului înscris în CF nr. 1010, cerere la care ulterior renunțat, precum și imobilului înscris în CF nr. 16, care i-a și fost restituit, acest din urmă imobil nefăcând obiectul prezentului litigiu.
Este adevărat că, potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995, foștii proprietari ai imobilelor și respectiv moștenitorii acestora beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, însă textul art. 4 din aceeași lege statuează în sensul că persoanele îndreptățite la restituirea în natură sau la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii. Or, în speță, astfel cum s-a relevat anterior, nu fost urmată procedura instituită de legea anterior menționată, în condițiile în care antecesorul recurenților nu a formulat cerere pentru retrocedarea imobilului înscris în CF nr. 457, în calitatea sa de moștenitor al proprietarului tabular, iar la cererea ce-a vizat restituirea imobilului înscris în CF nr. 1010 acesta a renunțat, de altminteri, motivele de recurs vizând acest din urmă imobil nici nu au mai fost susținute.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, iar în baza dispozițiilor art. 274 din Cod, recurenții, cărora le aparține culpa procesuală, vor fi obligați la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuielile de deplasare la instanță la cele 4 termene de judecată fixate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți -, cu domiciliul în B M-. 74 județul M, -, cu domiciliul în B M-. 66 județul M, cu domiciliul în BMb ld. B -. 19 județul M, ambii cu domiciliul în SMB. P bloc 83. 6 județul S M, - prin mandatar, cu același domiciliu, în contradictoriu cu intimații pârâți Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 112/1995 județul S M, Comisia Județeană S M de aplicare a Legii nr. 112/1995, -, cu domiciliul în S M- județul S M, în nume propriu și ca mandatar al intimaților pârâți -, -, -, -, împotriva deciziei civile nr. 116/Ap din 02 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părților intimate, suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 08.10.2008
- judecător fond - Zbona
- judecători apel - ,
- dact. gref. - 08.10.2008 - 2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
