Anulare act. Decizia 1271/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1271/R/2008
Ședința publică din 6 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Antoaneta Tania Nistor
JUDECĂTOR 3: Anca
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de către pârâții și, recursul declarat de către pârâții, -, -, -, -, - și, precum și recursul declarat de către pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, împotriva Deciziei civile nr.159/A din 22 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată - "-." din C-N, precum și pe pârâta intimată "" C-N prin lichidator judiciar, având ca obiect anulare act - anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 23 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 30 mai 2008, și ulterior, pentru data de 6 iunie 2008.
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 10421/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj N în dosar nr. 14630/2005 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei "-. ", s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință, s-a respins acțiunea civilă extinsă și completată, formulată de reclamanta "-. " împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, SC SA prin lichidator, Partig, Partig, având ca obiect anularea contracte de vânzare-cumpărare, a fost obligată reclamanta să plătească pârâților, Partig, Partig, echivalentul sumei de 1190 Euro cu titlul de cheltuieli de judecată, respingându-se cererea pârâților pentru cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s- aratat că în ce privește lipsa calității procesuale active, reclamanta prin intermediul romano-catolice de A solicitat comisiei speciale de retrocedare restituirea imobilului în litigiu.
Din copia CF 1466 Car ezultat că imobilul revendicat a fost proprietatea de bătrâni "-. și " din C-N, în baza Deciziei nr.2005/1952, a fostului sfat popular al orașului C, imobilul fiind preluat în patrimoniul Statului Român.
Din copia procesului verbal de predare primire încheiat la 31.12.1949 a rezultat că fostul proprietar tabular s-a aflat în subordinea -, iar din copia adresei efectuate la 10.05.1963 de fosta C către notariatul de Stat C s-a recunoscut implicit calitatea de for tutelar a reclamantei asupra fostului proprietar tabular.
Conform art.21 și 28 din Decretul nr.177/1948, cultele religioase cât și părțile lor componente, printre care figurează și parohiile, sunt recunoscute ca persoane juridice. Conform art.29 din același act normativ, parohiile trebuiau să aibă un inventar al bunurilor, reclamanta dovedind prin extrasul din nomenclatorul clerului de latin din Ungaria pe anul 1909-1910 că acest imobil figurează în inventarul său.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru cauzele de genul celei în speță, Legea nr. 48/2004 reglementa un termen de prescripție dreptului la acțiune de 6 luni, respectiv, 25.03.2004-25.09.2004. Reclamanta înregistrat acțiunea la 24.09.2004, chemând în judecată doar Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C-N și doar după împlinirea termenului de prescripție, la 3.12.2004 a formulat extinderea de acțiune împotriva cumpărătorilor apartamentelor din imobilul indicat.
Reclamanta a arătat că nu i se poate reține nici o culpă pentru neformularea acțiunii în termenul legal de prescripție câtă vreme la solicitările sale Consiliul Local al municipiului C- nu i- comunicat copiile contractelor de vânzare-cumpărare, aspect ce vizează practic repunerea în termenul de prescripție. Temeiurile pentru repunerea din oficiu în termenul de prescripție nu subzistă, întrucât înstrăinările erau operate în cartea funciară, iar prin verificarea acestora reclamanta putea formula acțiune în termenul legal de prescripție. Raportat la aceste aspecte, excepția prescripției dreptului la acțiune s-a apreciat ca fiind întemeiată.
Prin decizia civilă nr. 159/A/22 martie 2007 Tribunalului Cluj au fost Admise apelurile declarate de reclamanta "-." și pârâții și împotriva sentinței civile nr. 10421/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.14630 /2005, care a fost desființată în ce privește admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerea acțiunii ca urmare a admiterii acestei excepții și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, cererea de chemare in judecata având ca obiect anularea contactelor de vânzare cumpărare încheiate in temeiul Legii 112/1995 a fost introdusa la data de 24.09.2004 in termenul de prescripție prevăzut de Legea 48/2004 de aprobare a OUG 184/2002.
Astfel acest act normativ prevede ca dreptul la acțiune prevăzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita și în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 6 alin. 2 din OUG 184/2002(inițial art. 4 indice 1 alin. 2) prevedea că prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta. Pentru soluționarea acestor cauze instanțele judecătorești competente vor avea în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Acțiunea inițială introdusa in termenul de prescripție sus menționat care se împlinea la data de 25.09.2004 a fost formulata doar fata de Statul R prin Consiliul Local al Mun. C- Ulterior, după expirarea termenului de prescripție sus menționat la data de 3.12.2004 reclamanta a formulat o extindere de acțiune prin care chema in judecata pe fiecare cumpărător al apartamentelor înstrăinate cit si pe societatea comerciala abilitata sa înstrăineze aceste apartamente.
Raportat la prevederile art. 48.pr.civ. acțiunea formulata față de pârâtul Statul R prin Consiliul Local C-N in termenul de prescripție sus indicat nu poate fi opusă pârâților din extinderea de acțiune pentru a produce fata de ei efecte ce contravin intereselor acestora.Pornind de la aceste prevederi legale, judecătoria a reținut că extinderea de acțiune este formulată în afara termenului de prescripție prevăzut de Legea 48/2004.
Apelanta a invocat existenta unor împrejurări care au împiedicat-o sa formuleze extinderea de acțiune in termenul de prescripție sus menționat constând in refuzul Consiliului local al Municipiului C-N de a-i comunica înstrăinările efectuate, refuz care in speță se confirmă prin corespondenta purtată între părți.
Conform art. 19 din Decretul 167/1958 instanța judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii, ori să încuviințeze executarea silită.
Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifica depășirea termenului de prescripție.
In speță încunoștințarea reclamantei de către Consiliul local al Municipiului C-N cu privire la contractele de vânzare cumpărare încheiate a fost realizata la data de 10.11.2004 ( 32 apel ) extinderea de acțiune fiind realizata in termen de o luna de la data sus menționata.
Cu toate aceste tribunalul a apreciat ca pentru toate apartamentele din speță mai puțin pentru apartamentul 10 necomunicarea de către Consiliul Local la Municipiului C-N a contractelor de vânzare cumpărare încheiate nu reprezinta o împrejurare care să justifice repunere in termenul de prescripție, repunere care poate fi dispusa de instanța si din oficiu. Astfel reclamanta avea posibilitatea reală de a consulta cartea funciară a imobilului din speță in cadrul termenului de prescripție si de a constata că apartamentele sunt înstrăinate. Din cuprinsul acelorași cărți funciare putea afla numărul contractelor de vânzare cumpărare, data încheierii lor, numele cumpărătorului, domiciliul acestora practic toate elementele necesare chemării lor in judecata. Astfel imobilul din B- 21 2. nr. 32 este înscris in CF colectiva - C ( 128-130 dosar apel) si CF individuala - C-N ( 164-166 dosar 14536/2004). Din cuprinsul acestor cărți funciare rezultă că apartamentele 1,3,4,5,7,8,9,11,12,13 erau înstrăinate, iar înstrăinarea respectivă era operată in CF anterior datei de 25.03.2004 data la care a început sa curgă termenul de prescripție sus menționat. In ce privește apartamentul 10 înstrăinarea acestuia nu este operată nici in cartea funciară colectivă si nici in cartea funciară individuală a imobilului astfel ca reclamanta nici prin cercetarea cărților funciare nu ar fi putut afla de existenta contractului de vânzare cumpărare pentru acest apartament. Cu privire la acest contract a aflat abia la data de 10.11.2004 pentru acest apartament justificându-se astfel repunerea in termenul de prescripție, repunere care așa cum s-a arătat mai sus poate fi dispusa si de instanța din oficiu.
Cu toate acestea tribunalul a apreciat ca in speță nu poate fi aplicata sancțiunea prescripției dreptului la acțiune. Rațiunea instituției prescripției extinctive este aceea de a asigura stabilitate a circuitului civil prin sancționarea pasivității titularului unui drept. Stingerea dreptului la acțiune neexercitat in termenul de prescripție urmărește scopurile sus menționate.
Ca atare atingerea acestui scop presupune ca legea stabilește un termen apreciat ca suficient pentru exercitarea dreptului la acțiune termen care o data împlinit să ducă la stingerea dreptului sus menționat.
In speță însă înainte de soluționarea cererii de chemare în judecată în fond prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune s-a prevăzut un nou termen de prescripție la acțiune pentru cereri de chemare în judecată de genul celei din speță.
Astfel conform art. III cap. II din Legea 247/2005 prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut la art. 41alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr. 501/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi(art. 4 indice 1 alin. 2 este in prezent reprezentat de art. 6 alin. 2 ).
Chiar daca exista un interval de timp neacoperit de cele două termene de prescripție, rezultă că legiuitorul român a apreciat că termenele pe care le-a acordat până în acel moment au fost insuficiente pentru ca foștii proprietari să poată exercita dreptul la acțiune in vederea constatării nulității contractelor de vânzare-cumpărare și că nu poate sancționa pasivitatea acestora, acordând un nou termen de prescripție. In cadrul acestui nou termen de prescripție prezenta acțiune era pe rol în fața primei instanțe, titularul dreptului la acțiune nefiind așadar inactiv. Având în vedere aceste considerente respectiv aprecierea legiuitorului ca termenul acordat este insuficient pentru a sancționa pasivitatea titularului dreptului la acțiune si lipsa pasivității aceluiași titular in noul termen de prescripție acordat tribunalul a apreciat că în speță în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune si a respins cererea de chemare in judecata ca prescrisă fata de toți pârâții, soluția corectă pentru excepția respectivă fiind aceea de respingere.
In ce privește excepția lipsei calității procesual active tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată. Conform copiei cf in extenso aflată la 45-53 dosar 14536/2004 proprietarul tabular al imobilului cu nr. top. 73 fost de Bătrâni -. din C, imobilul fiind preluat in patrimoniul Statului R in temeiul art. 29 din Legea 10/ 1949.
In temeiul OUG 94/2000 a înaintat in temeiul OUG 94/2000 comisiei speciale de retrocedare solicitarea reclamantei pentru restituirea imobilului sus menționat. Conform procesului verbal întocmit in 31.12.1949 delegatul in calitate de comisar episcopal si de reprezentant al patrimoniului proprietarului tabular, in baza ordinului de delegație al episcopatului predă administratorului fostului proprietar tabular un alt imobil aflat in aceeași carte funciară. Din cuprinsul acestui proces verbal de predare primire rezultă in mod cert că reprezentantul legal al patrimoniului fostului proprietar tabular este un delegat al putere acordată de aceleiași biserici. Din adresa aflată la 189 din același dosar emisă de C rezultă că reclamanta este forul tutelar care a înființat, deținut, condus si administrat fostul proprietar tabular. Din nomenclatorul clerului de latin si din Ungaria pe anul 1909-1910 rezultat, de asemenea, patronajul reclamantei asupra fostului proprietar tabular.Totodată in litigiul in care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6844/1994 de către Judecătoria Cluj -N s-a reținut că in baza art. 29 din Legea 10/1949 proprietarul tabular a fost naționalizat dar ca in temeiul Legii 176/1948 imobilele destinate pentru cult înscrise in aceeași carte funciara si in favoarea aceluiași proprietar tabular erau exceptate de la naționalizare, dispunându-se rectificarea de cf in sensul că reclamanta din prezenta speță este proprietara acestui imobil. Coroborând toate aceste documente rezultă că fostul proprietar tabular era o persoană juridică care a fost înființată si condusă de către. Din cuprinsul acestei biserici persoana care a înființat, condus, tutelat de Bătrâni -. si a fost reclamanta, împrejurare recunoscută atât de către C cât si de. In urma naționalizării fostul proprietar a fost desființat ca persoană, dar o dată cu apariția OUG 94/2002 persoana care este îndreptățită să solicite restituirea acestui imobil si implicit să solicite constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare este persoana juridica care a înființat-o si in patrimoniul căreia trebuiau sa se reîntoarcă bunurile in momentul desființării, în speță reclamanta. Totodată în speță nu exista nici un act care să susțină o teză contrară respectiv aceea a înființării acestei persoane juridice de către altcineva decât, iar aceasta înființare si apartenența bunurilor atribuite fostului proprietar tabular la aceasta a fost recunoscuta si de către Statul R in procesul verbal sus indicat care a fost încheiat in prezenta unui reprezentant al Serviciului de muncă și prevederi sociale al Comitetului Provizoriu C cât si de instanțele judecătorești.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții și, solicitând modificarea parțială a deciziei recurate în sensul acordării cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond în cuantum de 1500 RON și modificarea în totalitate deciziei cu privire la admiterea apelului Parohiei și menținerea hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că din dispozitivul deciziei recurate a rezultat că apelul pârâților a fost admis, deși aceștia nu au apelat sentința sub aspectul prescripției dreptului la acțiune, ci numai sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond și instanța de apel nu s-a pronunțat pe apelul acestora.
În al doilea rând s-a arătat că respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune de către tribunal s- făcut în mod eronat ca urmare interpretării greșite legii, deoarece termenul limită pentru promovarea acțiunii prev. de Legea nr. 48/2004 era până în data de 25.09.2004, iar acțiunea a fost înregistrată în data de 5.12.2004, cu o întârziere de circa 2 luni, ceea ce conduce la ideea că aceasta era prescrisă. Disp. art.III Cap. II din Legea nr. 247/2005, nu se pot aplica în speță, deoarece legea nu poate retroactiva.
Pârâții, Partig, Partig, au formulat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, solicitând în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, deoarece a fost încălcat dreptul la apărare pârâților, deoarece tribunalul nu a pus în discuție temeiul de drept al prelungirii termenului de atacare contractelor de vânzare-cumpărare, care în opinia recurenților, fost introdus greșit prin disp.art.III Titlul II din Legea nr. 247/2005.
Recurenții au menționat că eventuala repunere în termen se referă doar la atacarea în instanță a actelor juridice care au avut ca obiect clădiri ce nu au putut fi revendicate, și nicidecum locuințe vândute în baza Legii nr. 112/1996. Față de această împrejurare, fost greșit invocat un nou text de lege ca temei de repunere în termen a reclamantei și, ca atare, excepția a fost în mod greșit respinsă de instanța de apel.
S-a invocat încălcarea dreptului la apărare al pârâților prin ignorarea concluziilor scrise susținute în apel prin apărătorul ales, instanța de apel nu s- pronunțat asupra acestor concluzii, ceea ce echivalează cu o nejudecare a pricinii, deoarece instanța avea obligația să combată apărările recurenților și să motiveze respingerea acestora.
În subsidiar, pârâții recurenți au solicitat casarea deciziei și în urma judecării cauzei de către instanța de recurs respingerea apelului declarat de -., admiterea cererii acestor pârâți de aderare la apel și implicit admiterea excepției lipsei calității procesuale active a Parohiei -. din C-
Critica formulată de recurenți vizează faptul că instanța folosit un act administrativ, care nu se referea la imobilul în litigiu pentru justifica calitatea procesuală a reclamantei, întrucât imobilul în care se află apartamentele în litigiu sunt înscrise în CF 1466 C sub, ori procesul verbal din 31.12.1949 de predare-primire nu face nici o referire la imobilul înscris la în Cf 1466 C, de pe- din care să rezulte că a fost predat vreodată de un împuternicit al reclamantei.
În mod greșit a reținut instanța din copia procesului verbal de predare-primire încheiat în 31.12.1949 că de Bătrâni -. și se află în subordinea - în condițiile în care prin acel act administrativ s- procedat la transferul responsabilităților cu privire la funcționarea unui stabiliment de asistență socială și nu la realizarea unui transfer al proprietății bunurilor revendicate de reclamantă. Procesul verbal invocat nu putea fi considerat un act translativ de proprietate și în același timp nu putea fi considerat nici un inventar al bunurilor reclamantei, ci acesta avea mai degrabă natura unui act administrativ de putere în sensul stabilirii modului în care se continua de către noile autorități asigurarea protecției persoanelor asistate.
Recurenții au arătat că nu exista nici un temei pentru concluzia instanței că de Bătrâni -. și se află în subordinea -.
Din contră, din copia adresei efectuate de către fosta către Notariatul C se recunoaștea calitatea de for tutelar al reclamantei asupra azilului de bătrâni. Dovada proprietății bunului revendicat trebuia să se facă după principiile și exigențele dreptului civil și nicidecum printr-un inventar. În cartea funciară 1466 sub nr.ser. primul proprietar tabular este menționat de Bătrâni -. și din C și nicăieri nu a fost consemnat dreptul de proprietate al reclamantei -. din Reclamanta trebuia să aibă un inventar al bunurilor și nu există depus la dosar un inventar cu bunurile ce s-au aflat în proprietatea reclamantei, iar de Latin și din Ungaria pe anul 1909-1910 nu face dovada că imobilul în litigiu figura în inventarul acesteia, ci, din contră, rezultă că spitalul construit din fondurile sale o biserică pentru cei internați și asistați.
Pârâții recurenți au invocat și argumente de natură istorică în susținerea excepției invocate, respectiv inscripțiile Bisericii - -., cărți documentare, acte administrative - atestat comunal emis de Primăria C la 19.02.1923 în sensul că de Bătrâni -. era aprovizionat de acesta.
Pârâtul Consiliul Local al municipiului C- solicitat prin recursul formulat modificarea deciziei recurate și respingerea apelului, cu menținerea sentinței civile nr.10421/2005 pronunțată de Judecătoria Cluj -
Recurentul a apreciat că instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece reclamanta înregistrat acțiunea în 24.09.2004, dar împrocesuat doar Statul Român, iar după împlinirea termenului de prescripție, respectiv în 3.12.2004 și- formulat extindere de acțiune împotriva pârâților persoane fizice.
Recurentul a invocat faptul că nu poate fi reținută culpa consiliului local pentru extinderea de acțiune față de pârâții persoane fizice, întrucât cercetarea cărții funciare constituia vreo obligație pentru persoanele care doresc să obțină un drept în CF.
Pârâții, Partig, Partig, au invocat excepția de neconstituționalitate a prev.art.III Titlul II din Legea nr. 247/2005, însă prin decizia nr.290/11.03.2008 pronunțată în dosarul nr.1642/D/2007 Curtea Constituțională respins excepția de neconstituționalitate invocată, apreciind că dispozițiile legale sunt constituționale.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Judecătoria a respins acțiunea reclamantei apreciind că acțiunea este prescrisă deoarece în această cauză este incident termenul de prescripție prevăzut de art. VI al. 4 din OUG 184/2002 modificat prin 48/2004, termenul limită fiind data de 25.09.2004.
Tribunalul a apreciat că în mod nelegal a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece înainte de soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune, legiuitorul a prevăzut un nou termen de prescripție pentru acțiunile de constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare- respectiv art. III cap. II din 274/004, care stipulează că indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune prevăzut de art. 4/1 al. 2 din OUG 94/2000, aprobată cu modificările și completările ulterioare se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Deși tribunalul și-a întemeiat soluția de admitere a apelului și de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune pe această dispoziție legală, curtea constată că tribunalul nu a pus în discuția părților incidența unui nou termen de prescripție. Or, curtea constată că a fost încălcat principiul contradictorialității precum și a dreptului la apărare al recurenților pârâți, atâta vreme cât această dispoziție legală nu a fost invocată în motivele de apel d e către reclamantă și nu a fost pus în discuția părților de către tribunal.
Potrivit principiului contradictorialității toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuțiilor părților, care trebuie să aibă posibilitatea să se exprime cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. În lipsa discutării în contradictoriu a incidenței unui nou termen de prescripție curtea constată că s-a pricinuit pârâților recurenți o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii potrivit art. 105.Pr.Civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi respectate garanțiile desfășurării unui proces echitabil.
Se constată că a fost încălcat art. 6 Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale -garanțiile implicite ale desfășurării unui proces echitabil. Curtea europeană a arătat că dreptul la o procedură contradictorie implică, în esență, posibilitatea pentru părțile împrocesuate de a lua cunoștință de toate piesele și observațiile prezentate judecătorului, dacă sunt de natură a influența decizia. Curtea reținând că, in ipoteza în care părților nu le sunt comunicate informații utile produse judecătorului, fără ca ele să o fie în măsură să le discute, ar fi încălcat principiul contradictorialității, care reprezintă una din principalele garanții procesuale.
Pârâții și și Consiliului Local C-N au invocat motive de modificare a deciziei pronunțate în apel, însă pârâții, Partig, Partig, au invocat în principal motive de casare și potrivit art. 312.Pr.Civ.,dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive dintre care unele atrag modificarea și altele atrag casarea instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a asigura o judecată unitară.
Așadar pentru considerentele mai sus reținute curtea în temeiul art. 304 pct. 5 raportat la art. 312.Pr.Civ. va recursul declarat de pârâții, Partig-, Partig-, -, -, -, recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Al Municipiului C-N precum și cel declarat de Și împotriva deciziei civile nr. 159/A din 22.03.2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării tribunalul va pune în discuția părților temeiul juridic incident la soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune avut în vedere cu ocazia soluționării apelului și va analiza toate argumentele invocate de părți în susținerea apelurilor promovate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, -, -, -, -, -, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C- precum și cel declarat de și împotriva deciziei civile nr. 159/A din 22.03.2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 06.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - - plecată în,semnează
Vicepreședintele Curții de Apel
GREFIER
plecată în,semnează
grefier șef secție,
Red. dact.GC
3 ex/10.07.2008
Jud.ape:,
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Antoaneta Tania Nistor, Anca
