Anulare act. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
Dosar r-
DECIZIE Nr. 128
Ședința publică de la 22 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, împotriva Sentinței civile nr. 619/C din data de 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 15 octombrie și apoi pentru astăzi 22 octombrie 2008.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 619/29 mai 2008 Tribunalului Covasna s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtelor SC și SC Servicii și Comerț SA.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În rejudecare pârâta SC SA SA nu a mai susținut excepția lipsei calității procesuale pasive.
Întrucât nici nu s-a renunțat în mod expres, referitor la această excepție se constată că în cauză se solicită anularea unui contract în care SC este parte, situație în care pârâta are fără discuție calitate procesuală astfel că excepția este nefondată urmând fi respinsă
Imobilul înscris în CF nr.3748 cu nr. top.4699/1/1/1, 4699/1/2/1, 4699/1/3, 4699/1/4, 4699/1/5, 4699/1/6, 4699/1/7, 4699/1/8, a fost intabulat pe numele Statului Român, în administrarea operativă directă a fostei prin Încheierea nr.546/1964 al fostului Notarit de Stat Raionul Tg.S, în baza Legii nr.187/1945 și Decretul nr.83/1949, prin expropriere potrivit Deciziei nr.34/1964 al Sfatului Popular al comunei.
Ulterior acest imobil a fost transcris în CF nr.4042 în urma stabilirii dreptului de proprietate al pârâtei SC prin procedura prevăzută de HG nr.834/1991.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.20/13.01.1998, pârâta SC a vândut pârâtei SC Servicii și Comerț SA întreg imobilul cuprins în CF nr.4042 cu nr.top.4699/1/1/1, 4699/1/2/1, 4699/1/3, 4699/1/4, 4699/1/5, 4699/1/6, 4699/1/7, 4699/1/8 - în suprafață totală de - mp pentru prețul de 2.050.000.000 lei vechi, imobilul fiind achiziționat la licitație publică.
Cu toate că în rejudecare reclamanta a motivat că proprietățile bunicului său au fost preluate abuziv, că o astfel de preluare nu poate avea efecte juridice, instanța constată că nu a fost investită cu soluționarea unei cereri prin care să se constate caracterul legal ori abuziv al exproprierii și a modului în care imobilele au intrat în proprietatea statului.
Conform art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001 - publicată în MO nr.75/14.02.2001 - în vigoare la data intentării acțiunii - " actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării"
Față de textul legal menționat se impune a se preciza, astfel cum a fost arătat mai sus, că obiectul prezentului dosar nu îl constituie stabilirea caracterului abuziv sau nu al preluării imobilelor de la antecesorul reclamantei, deoarece nu s- formulat un astfel de petit.
Ca urmare, în raport de dispozițiile art.46 alin.1, instanța constată că în speță actul de înstrăinare al imobilului din prezenta cauză a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data înstrăinării.
Imobilul a fost vândut în cadrul procedurii insolvenței SC de către judecătorul sindic, prin licitație publică
Sub acest aspect se reține că reclamanta a intentat o acțiune la data de 05.11.1997 împotriva SC prin care solicita să se constate nulitatea actului prin care s-a preluat de către Statul Român proprietatea bunicului său - ce a format obiectul dos.nr.2131/1997 al Judecătoriei Tg. - implicit nulitatea actului de preluare a imobilului din prezenta cauză.
Reclamanta a renunțat însă la judecarea acestui petit și la judecata împotriva SC.
În perioada anilor 1997 reclamanta a trimis mai multe notificări către Fondul Proprietății de Stat prin care solicita să nu se ia vreo hotărâre și să nu se încheie vreo tranzacție cu privire la averea antecesorului său.
Reclamanta a trimis o notificare către SC, în baza Legii nr.10/2001 la data de 5.07.2001, dată la care imobilul din cauză nu se mai afla în proprietatea societății, acesta fiind înstrăinat anterior, în anul 1998.
SC a devenit proprietară asupra imobilului în baza Legii nr.15/1990 și a HG nr.834/1991.
În ce privește societatea cumpărătoare, SC Prestări Servicii și Comerț SA, la fel nu se poate reține vreo rea credință.
Faptul că în cartea funciară era prezentată întreaga situație a transferurilor de proprietate - inclusiv a transferului către Statul Român - nu poate fi considerată ca o dovadă de rea credință a pârâtei cumpărătoare. Nu i se poate solicita cumpărătorului, neexistând nici o prevedere legală în acest sens, să aprecieze - în afara verificării titlului vânzătorului - asupra legalității tuturor mențiunilor anterioare din cartea funciară.
Pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut nici o dovadă că SC Prestări Servicii și Comerț SA ar fi fost notificată de reclamantă ori că ar fi avut cunoștință de demersurile acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând admiterea cererii de apel, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că imobilul cu privire la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a fost preluat de stat, prin manifestarea abuzivă a puterii la vremea respectivă. Ulterior, a fost cedat spre administrare vânzătoarei SC SA.
Preluarea proprietăților antecesorului apelantei a avut loc în condițiile în care familiei i s-a fixat domiciliul obligatoriu, fiind expulzați din localitatea.
Instanța trebuia să constate că statul nu a dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză și că trebuia considerat ca nefiind niciodată proprietar legal asupra acestui imobil. Prin urmare, nu putea să transfere dreptul de proprietate al imobilului în cauză societății.
Dacă instanța de fond a ajuns la concluzia că se impune verificarea existenței sau inexistenței bunei-credințe a cumpărătoarei, aceasta se putea verifica în baza probelor scrise și a interogatoriului.
Reprezentantul societății cumpărătoare a cunoscut situația imobilului, în sensul că acesta a fost preluat de stat în mod abuziv și că de fapt statul și după aceea societatea vânzătoare sunt proprietari numai formal, în realitate fiind doar uzurpatori ai dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.
Instanța se mulțumește a constata că nu s-a notat nici un proces.
Intimata pârâtă a formulat în cauză întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivele invocate de apelantă, Curtea constată că apelul este nefondat.
În situația în care obiectul cererii inițiale formulate de reclamantă a fost constatarea nulității absolute contractului de vânzare-cumpărare nr. 20/13.10.1998, intervenit între cele două pârâte, anularea încheierii de intabulare și restabilirea situației anterioare de carte funciară, critica din apel cu referire la stabilirea caracterului abuziv al preluării imobilelor de către stat, fără titlu, excede obiectului dedus judecății, fiind neîntemeiată în raport cu dispozițiile art. 294 alin. 1 Cod pr. civilă. Efectul devolutiv al apelului, vizează numai ceea ce s-a judecat în primă instanță.
Sub aspectul relevat, în mod eronat se susține că, instanța de fond s-a limitat a constata că imobilul în cauză a fost preluat fără titlu, când de fapt, în considerentele sentinței atacate se precizează că instanța nu a fost investită cu soluționarea unei cereri prin care să se constate caracterul legal sau abuziv al exproprierii și a modului în care, imobilele au trecut în proprietatea statului, nefiind formulat un astfel de petit.
Nefondată este și critica cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 20/13.01.1998.
Față de modul de dobândire a proprietății de către intimata SC Servicii și Comerț SA nu se poate reține reaua credință a acesteia. Contractul a fost încheiat după organizarea unor licitații de vânzare de un proprietar al cărui titlu nu a fost desființat. Proprietarul anterior înscris în cartea funciară a fost SC, care la rândul său a dobândit imobilul în baza Legii nr. 15/1990 și a nr.HG 834/1991.
Nulitatea absolută este acoperită prin voința expresă a legiuitorului, care a statuat prin art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, că dreptul dobânditorului de bună-credință al unui imobil preluat fără titlu valabil rămâne de drept dobândit.
Ca urmare, în sensul legii, este suficient ca una dintre părțile participante la vânzare să fi fost de bună credință, pentru ca dobânditorul să se bucure de protecția legii.
În aprecierea bunei credințe a celui din urmă dobânditor, se are în vedere că acesta a luat cunoștință de faptul că SC SA era înscrisă în CF iar, anterior, titular al dreptului de proprietate, după expropriere a fost înscris Statul Român.
Or, intimata nu avea calitatea de a analiza valabilitatea titlului statului sau dacă măsura de preluare prin expropriere a fost abuzivă, ci numai obligația de a depune diligențe să cunoască dacă statul sau persoana juridică de la care a dobândit imobilul, avea titlu.
Sub acest aspect, incidența aparenței de drept, exprimată în legitimitatea exercitării de către stat a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu precum și a modului în care intimata a dobândit proprietatea a fost verificat de către prima instanță sub aspectul întrunirii mai multor elemente de fapt și de drept.
În lipsa unor mențiuni în cartea funciară cu privire la pretențiile apelantei reclamante, se acordă eficiență principiului aparenței de drept, aplicabil în orice tranzacție oneroasă, când se dobândește un bun determinat, de la un proprietar aparent și public recunoscut prin actele de evidență, de publicitate imobiliară, societatea intimată este de bună credință, împărtășind o eroare comună și invincibilă cu privire la calitatea de proprietar a înstrăinătorului.
Irelevante din punct de vedere juridic sunt și notificările adresate FPS-ului, având în vedere că aceasta a avut doar calitatea de acționar, or această calitate nu se confundă cu cea de proprietar.
Lipsa de diligențe și consecvență a apelantei pentru recuperarea imobilului, precum și faptul că nu a notat vreun proces sau o interdicție de înstrăinare, sunt elemente determinante în aprecierea bunei-credințe.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 296 Cod pr. civilă, apelul declarat urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 619/ 29 mai 2008 Tribunalului Covasna pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. - 11.11.08
Dact. - 14.11.08
5 ex.
Red. fond -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu
