Anulare act. Decizia 1312/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (1447/2009)

Complet 4

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 1312

Ședința publică de la 14.10.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Andreea Doris Tomescu

JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold

JUDECĂTOR -

GREFIER - I

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant G, împotriva deciziei civile nr. 132 din 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și DIRECTORUL DIRECȚIEI JURIDIC contencios ȘI LEGISLAȚIE.

are ca obiect - anulare act (nulitate dispoziție).

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - reclamant - G personal, lipsind intimații - pârâți Municipiul B prin Primarul General și Directorul Direcției Juridic Contencios și Legislație.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurentul - reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță.

Curtea procedează la legitimarea recurentului - reclamant - G cu CI seria - nr. - CNP - eliberată de SPCEP S1 birou nr. 1 la data de 25.08.2009.

Recurentul - reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei - chitanța seria - nr. - (27) din 3.07.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.

Instanța procedează la anularea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru achitată de recurentul - reclamant.

Recurentul - reclamant personal, învederează că la acest termen de judecată apreciază că este lipsă de procedură cu intimatul, Directorul Direcției Juridic Contencios și Legislație, având în vedere că acesta nu este prezent în sala de judecată cât și față de faptul că, dovada de îndeplinire a procedurii de citare nu este semnată de acesta, așa cum prevede art. 92 Cod procedură civilă, precizând totodată că, prezența intimatului era necesară, fiind necesar să spună motivul pentru care și-a dat avizul favorabil, pe dispoziția a cărei nulitate o solicită, prin săvârșirea unor infracțiuni.

Arată în continuare, că în prezenta cauză are interes, din punct de vedere juridic, deoarece prin vânzarea imobilului de către stat, primăria răspunde patrimonial pentru erorile judiciare, având în vedere că la toate memoriile formulate către instituția mai sus menționată, aceasta i-a adus la cunoștință că instanțele de judecată vor soluționa cererile formulate de recurent, apreciind că se face un atac la persoana sa prin faptul că este considerat de rea credință și neglijență.

Curtea, deliberând constată procedura legal îndeplinită, inclusiv cu intimatul, în calitate de Director al Direcției Juridic Contencios și Legislație, deoarece la dosarul cauzei este depusă dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu acesta, care a fost citat conform legii, iar prezenta sa în sala de judecată nu este obligatorie.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Recurentul - reclamant, având cuvântul apreciază că, cele pronunțate de instanțele anterioare privind autoritatea de lucru judecat cât și lipsa calității procesual active, sunt neadevărate, față de împrejurarea că titlul statului reprezentat de decizia emisă in 1989, când a fost preluat imobilul de la foștii proprietari, a fost emisă cu încălcarea art. 15 din Constituție și art. 1 Codul civil, deoarece așa cum a stabilit ICCJ prin decizia 33/2008, legea veche nu poate fi înlăturată de legea nouă.

În continuare arată că, prin dispoziția dată de Primărie, au fost încălcate dispozițiile art. 3.1 din Lega 10/2001 cât și art. 3.1 al. B din Normele Metodologice de aplicare a legii 10/2001, deoarece nici una din instanțe nu au analizat contractul de împrumut din anul 1979 încheiat de fostul proprietar în baza legii nr. 74/1973, fiind analizat doar contractul de construire, nedându-se atenție unor articole ce făceau trimitere către contractul de împrumut, care stabilea că pentru neplata unor rate, imobilul va fi preluat de stat, așa încât neanalizarea corectă de către magistrați a înscrisurilor menționate mai sus, le apreciază ca erori judiciare.

Având în vedere cele menționate, consideră că, dispoziția emisă de primărie este o infracțiune prevăzută de art. 288 Cod penal, cât și datorită faptului că, apartamentul a fost restituit fostului proprietar in anul 2006, deși acesta l-a vândut în anul 1995, apreciază că, se poate face aplicare art. 293 Cod penal.

Cu privire la lipsa calității procesual active și existența autorității de lucru judecat, menționează că, având în vedere dispozițiile Constituției, are interes în prezenta cauză, apreciind că prin toate hotărârile pronunțate este acuzat în mod greșit de rea credință și fraudare a legii, întrucât a cumpărat apartamentul in baza Legii 10/2001. Depune la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și anularea dispoziției emisă de primărie ca fiind dată cu încălcarea legii.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr-, reclamantul - Gac hemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin Primarul General, și Directorul Direcției Juridic Contencios și Legislație, din cadrul Primăriei Municipiului B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr. 6724/08.11.2006, emisă de Primarul General.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut, în esență, că, prin Dispoziția nr. 6724/08.11.2006, emisă de Primăria Municipiului B, s-a dispus restituirea în natură către numiții și a apartamentului nr. 66 pe care îl ocupă din anul 1989, situat în B,-, -unărea,. C,. 4, sector 1, împreună cu cota parte de teren aferentă, în suprafață de 05,86 mp, însa această dispoziție nu este legală întrucât nu se axează pe documente legale, iar instanțele judecătorești care au recunoscut dreptul de proprietate al numiților au exercitat un abuz de drept, întrucât trebuia să verifice cu atenție toate documentele pe care numiții le-au prezentat drept acte de proprietate. Mai susține și faptul că, deși contractul său de vânzare-cumpărare nr. 1968/29163/4.12.1996 pentru apartamentul în cauză a fost declarat nul, titlul statului asupra acestui bun subzistă.

În drept, au fost invocate dispozițiile Constituției României, art. 969, art. 1075, art. 1171, art. 1336, art. 1337 cod civil și art. 129 alin. 5 și art. 674 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr.202/14.01.2008, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția necompetentei materiale a judecătoriei invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția de Contencios Administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în temeiul art. 158, 159 alin. 1, pct. 2 Cod procedură civilă și art.2 pct.1 lit.d Cod procedură civilă, acțiunea formulată de reclamantul - G are ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei de restituire în natură a unui imobil (apartament și teren indiviz), decizie emisă în temeiul hotărârilor judecătorești reprezentate de sentința civilă nr. 1782/2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și decizia civilă nr. 677/2004, definitivă, pronunțată de Tribunalul București, care constată nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr. 66 situat în B,-, -unărea,. C,. 4, sector 1, nulitatea deciziei nr. 1434/1989, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1968/29163/4.12.1996, încheiat între SC Nord SA și - G și.

Dispoziția nr. 6724/08.11.2006 a fost emisă în temeiul art. 68 alin.2 și art.71 din Legea nr.215/2001, Legea administrației publice locale, modificată prin Legea nr.286/2006 și reprezintă un act administrativ în sensul acestor acte normative.

Potrivit art. 10 din Legea 554/2004, legea contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale si județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

În raport cu temeiul de drept invocat, instanța a apreciat că, pentru soluționarea cauzei, competenta materiala revine Tribunalului București - Secția Contencios Administrativ, iar nu judecătoriei, astfel încât, în temeiurile de drept invocate, instanța a admis excepția invocata și a declinat competenta în favoarea acestei instanțe.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P - G, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 12568/2007, la data de 24.01.2008.

Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr. 1188R/18.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant - G, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, cererea formulata de reclamant nu s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ și nu poate fi încadrată, față de motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, în articolul 1 al Legii nr.554/2005 ce circumstanțiază obiectul de reglementare al acțiunii în contencios administrativ.

Natura civilă a cererii este evidentă și decurge din natura civilă a dreptului pretins a-i fi fost încălcat reclamantului, dreptul de proprietate imobiliară.

A mai reținut tribunalul că asupra naturii juridice civile a litigiilor născute ca aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001, s-a pronunțat de altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.9/2006 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii cu privire la competența de soluționare, în primă instanță, a cererilor având ca obiect obligarea persoanei juridice notificate de a răspunde la notificare, Curtea reținând că natura civilă a litigiului și prin urmare competența instanței civile este impusă de ansamblul reglementărilor internaționale și naționale aplicabile în domeniu.

Prin urmare, atât timp cât, cauza cererii de anulare a dispoziției de restituire a bunului o constituie o pretinsă încălcare a dreptului de proprietate, iar protecția juridică acestui drept se realizează de către instanța civilă, tribunalul a apreciat că judecătoriei îi revine competența de soluționare a cauzei, în baza art.1 pct.1 Cod procedură civilă.

Rejudecând cauza în fond, după casare, Judecătoria sectorului 5 B, prin sentința civilă nr.7753/23.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâților MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și DIRECTORUL DIRECȚIEI JURIDIC CONTENCIOS ȘI LEGISLAȚIE,.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, acțiunea formulată de reclamantul - G are ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției nr.6724/08.11.2006 de restituire în natură a unui imobil, respectiv apartamentul nr.66 și terenul indiviz, situat în B,-, -unărea,. C, .4,sector 1 în proprietatea numiților și, pentru încălcarea prevederilor legale.

Dispoziția nr.6724/08.11.2006 a fost emisă de către Primarul Municipiului B în temeiul hotărârilor judecătorești reprezentate de sentința civilă nr.1782/2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B și decizia civilă nr.677/2004 definitivă, emisă de Tribunalul București care consacrau cu putere de lucru judecat următoarele: nevalabilitatea titlului statului asupra apartamentului nr.66 situat în B,-, -unărea,.C, .4,sector 1, nulitatea deciziei nr.1434/1989 și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1968/29163/4.12.1996 încheiat între SC Nord SA și - G și.

Instanța a reținut că atât sentința civilă nr.1782/2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, cât și decizia civilă nr.677/2004 definitivă, emisă de Tribunalul București beneficiază de putere de lucru judecat. Aceasta înseamnă că partea care a câștigat procesul (numiții și ), cărora li s-a recunoscut dreptul de proprietate se pot prevala de acest drept, fără ca partea adversă sau chiar instanța să mai poată lua in discuție existența dreptului, corelativ cu un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul (reclamantul - a avut calitatea de pârât), astfel încât acesta nu mai poate repune în discuție dreptul sau într-un alt proces, astfel cum a tins reclamantul în cauza de față. In consecință, instanța a înlăturat toate argumentele invocate de reclamant în legătura cu temeinicia titlului statului, valabilitatea titlului său ce ar consta în contractul de vânzare-cumpărare (desființat, de altfel, prin aceleași hotărâri), ori subzistența titlului statului ori al reclamantului ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr.1782/2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B prin decizia civilă nr. 677/2004 emisă de Tribunalul București.

Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin decizia civilă nr.132/21.08.2009, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului a fost constatată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, intrată în putere de lucru judecat astfel încât acest aspect nu mai poate fi repus în discuție și prin urmare imobilul reprezintă un imobil preluat în mod abuziv în accepțiunea dispozițiilor art.2 din Legea nr.1 0/2001.

Nici al doilea motiv de apel nu este fondat deoarece în mod corect a reținut prima instanță faptul că la momentul vânzării imobilului de către și către, vânzătorii erau proprietarii imobilului în cauză conform deciziei civile nr.102/24.01.1994 a Curții de Apel București, prin care s-a constatat nulitatea trecerii imobilului în proprietatea statului, nulitatea deciziei de trecere cu nr.1434/11.07.1989, precum și faptul că și sunt proprietarii apartamentului pe care ulterior l-au înstrăinat.

Și ultimul motiv de apel formulat este nefondat, întrucât ceea ce s-a stabilit cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi repus în discuție într-un alt proces, astfel încât toate susținerile referitoare la valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare al apelantului nu pot fi analizate în cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul.

Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât:

- Instanța de apel a depășit atribuțiunile puterii judecătorești prin modul abuziv folosit în revitalizarea deciziei civile nr.102/24.01.1994 a Curții de Apel București, ce a fost casată, cu încălcarea autorității de lucru judecat (art.304 pct.4 Cod procedură civilă).

- Atât prin decizia civilă nr. 132/21.08.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, cât și prin sentința civilă nr.7756/23.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 5 B, s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât ambele instanțe, folosind sintagma lucrului judecat și lipsa calității procesuale active, ocolesc nepermis, în contradicție cu Legea nr.10/2001, art.36 și 37, că emiterea dispoziției nr.6724/2006 a Primăriei Municipiului B, nu are la bază actele doveditoare ale mențiunilor obligatorii și constituie infracțiune (art.304 pct.5 Cod procedură civilă).

- Ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, au schimbat natura, înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art.304 pct.8 Cod procedură civilă).

Dispoziția nr.6724/08.11.2006 a Primăriei Municipiului B este evident emisă de către semnatarii ei, personalități publice marcante, prin fraudarea legii, motiv pentru care, în mod nepermis, prima instanță nu a analizat-o pe fond. Instanța de apel, pentru același motiv, nu a verificat în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, care a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, nu a desființat hotărârea atacată și nici nu a trimis cauza spre rejudecare, așa cum era legal (art.297 alin.1 Cod procedură civilă).

- Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea Legii nr.10/2001, art.36 și 37 (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).

Instanța de apel, ca și cea de fond, sub scutul lucrului judecat, legalizează implicit Dispoziția nr.6724/08.11.2006, emisă de Primăria Municipiului B, prin care se fraudează legea, refuzându-i-se recurentului argumentele pertinente și legale, pe considerentul că este un terț fără calitate procesuală activă.

Dovezile existente la dosarul cauzei, cât și prevederile art.129 alin.5 Cod procedură civilă,obligau ambele instanțe să unească fondul cu excepțiile invocate, lucru pe care nu l-au făcut, art.137 alin.2 Cod procedură civilă, servind nu interesul legii, ci interese obscure, legate de nume și relații.

Instanța de apel nu a aplicat nici prevederile art.295 alin.1 Cod procedură civilă și nici ale art.297 alin.1 Cod procedură civilă, dovedind clar refuzul realizării unui proces echitabil, servind evident altceva și nu legea.

Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, rejudecarea pe fond a cauzei sau trimiterea dosarului spre rejudecare.

Recursul este nefondat.

În fapt, imobilul situat în B,-, -unărea,.66,.C, .4,sector 1 fost deținut în proprietate de numiții și în baza contractului de construire nr.828/10.07.1979 și a procesului verbal de predare-primire din 15.11.1979.

Prin decizia nr.1434/11.07.1989 emisă de Consiliul Popular al Municipiului B - Comitetul Executiv - Biroul Permanent s-a dispus trecerea fără plată în proprietatea statului a imobilului, decizia fiind emisă în baza Decretului nr.223/1974.

Prin decizia civilă nr.102/24.01.1994 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștis -a constatat nulitatea trecerii imobilului în proprietatea statului, nulitatea deciziei de trecere cu numărul 1434/11.07.1989, precum și că și sunt proprietarii apartamentului nr.66, situat în B,-, scara C, .4,sector 1.

Ulterior, la data de 22.05.1995 și au vândut apartamentul în cauză către cumpărătorul, cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 12286.

La data de 29.06.1995, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 16224, căsătorit cu - a înstrăinat același apartament către.

La data de 03.08.1995 a înstrăinat la rândul sau apartamentul către, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 19 307.

Prin Decizia nr.1478/08.05.1996 Curtea Suprema de Justiție a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General, a casat Decizia 102/24.01.1994 a Curții de Apel București și a respins recursul declarat de și. Ca urmare, prin Dispoziția din 07.10.1996 Primarul General al Municipiului Baa nulat Dispoziția 274/04.03.1994, apartamentul nr.66 din blocul Dunărea,.C,.4, B. - -, sector 1, reintrând în proprietatea statului.

In urma acestor masuri, la data de 04.12.1996, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1968/29163, Primăria Municipiului B, în patrimoniul căreia apartamentul reintrase - după cum s-a expus anterior, a vândut imobilul către --

Ca urmare a acțiunii formulate de reclamanții și împotriva Municipiului B, SC Nord, - G și, prin sentința civilă nr.1782/13.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului apartament nr. 66 din blocul Dunărea,. C,. 4, B- - -, sector 1, nulitatea deciziei nr.1434/11.07.1989 prin care s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului in temeiul Decretului 223/1974 și, totodată, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1968/29163/4.12.1996 încheiat intre pârâți și - G și. Sub aceste aspecte sentința a devenit definitiva și a rămas irevocabilă, prin deciziile 677/2004 pronunțată de Tribunalul Municipiului B și nr. 460/2006, pronunțată de Curtea de Apel București.

In considerarea acestei hotărâri, la data de 08.11.2006 Primarul Municipiului Bae mis Dispoziția nr.6724 prin care a restituit în natura imobilul în proprietatea numiților și a cărei nulitate a solicitat-o reclamantul

Față de această situație de fapt stabilită de către instanțele de fond, rezultă că în mod corect s-a reținut autoritatea de lucru judecat cu privire la nevalabilitatea titlului statului, respectiv cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorilor la momentul primei vânzări a imobilului.

Instanțele nu au "revitalizat" decizia civilă nr.102/23.01.1994 a Curții de Apel București, ci au reținut numai că la momentul la care numiții au vândut imobilul, aveau calitatea de proprietari, această decizie nefiind anulată la acea dată. Împrejurarea că după rămânerea irevocabilă a deciziei civile nr.102/1994 a Curții de Apel București, numiții și au înstrăinat imobilul unor terțe persoane (și nu recurentului reclamant), prin contract de vânzare-cumpărare, înainte de pronunțarea deciziei civile nr.1478/1996 a Curții Supreme de Justiție în recursul în anulare, nu are relevanță în această cauză, aceste aspecte interesând eventual părțile contractului de vânzare-cumpărare și nu părțile din prezentul litigiu.

Cert este însă că la data vânzării, dreptul de proprietate al vânzătorilor fusese recunoscut prin hotărârile judecătorești menționate.

Mai mult, ulterior, acest drept de proprietate în persoana foștilor proprietari a fost recunoscut și prin sentința civilă nr.1782/13.03.2003 a Judecătoriei sectorului 1

Prin urmare, instanțele nu au depășit atribuțiile puterii judecătorești, stabilirea existenței autorității de lucru judecat fiind un atribut exclusiv al acestora.

Nici dispozițiile art.304 pct.5 și 8 Cod de procedură civilă nu au fost încălcate, întrucât dispoziția de restituire a fost emisă în considerarea sentinței civile nr.1782/13.03.2003, prin care s-a constatat nevalabilitatea titlului statului și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Municipiului B, prin Nord și - G (reclamantul recurent) și.

Instanța de fond a soluționat cauza pe fond și nu pe excepția lipsei calității procesuale active a recurentului reclamant astfel încât nu se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare, dispozițiile art.297 alin.1 Cod de procedură civilă nefiind incidente.

De asemenea, a avut în vedere că prin sentința civilă nr.1782/13.03.2003 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1968/29163/4.12.1989, prin care recurentul și soția sa, au cumpărat apartamentul nr.68 din Blocul Dunărea,.C,.4, Bd.- -, sector 1, în temeiul Legii nr.112/1995.

Nici ultimul motiv de recurs (art.304 pct.9 Cod de procedură civilă) nu este întemeiat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.36 alin.1 din Legea nr.10/2001 "emiterea deciziei sau a dispoziției de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate, a calității de moștenitor a fostului proprietar" constituie infracțiune.

Or, așa cum am arătat, dispoziția de restituire a avut în vedere o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care a constatat nevalabilitatea titlului statului, dar și contractul de construire nr-, a contractelor de împrumut nr.-/1979 și nr.-/1979 și titlul de proprietate nr.3227/1980.

Rezultă așadar că decizia a fost emisă în baza actelor doveditoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, dispozițiile art.37 din această lege nefiind incidente, ambele instanțe dând dovadă de rol activ (art.129 alin.5) în soluționarea cauzei.

Nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.4, 5, 8 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.132/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și DIRECTORUL DIRECȚIEI JURIDICE CONTENCIOS ȘI LEGISLAȚIE -.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - -

GREFIER,

I

Red.

Tehnodact. /

2 ex./15.12.2009

- Secția a IV-a Civ. -;

Jud. Sectorului 5. - Civ. -

Președinte:Andreea Doris Tomescu
Judecători:Andreea Doris Tomescu, Ioana Aurora Herold

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 1312/2009. Curtea de Apel Bucuresti