Anulare act. Decizia 1313/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1313
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 03 2009 privind judecarea recursurilor declarate de recurenta pârâtă și de recurentul intervenient împotriva deciziei civile nr. 200 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 7963.3215/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea recurentului intervenient să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 10 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
La data de 26 ianuarie 2006 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova cererea reclamantei prin care a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută certificatului de moștenitor nr. 157/10 decembrie 1998, care a făcut obiectul dosarului nr. 177/1998 al BNP.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că prin certificatul menționat s-a constatat calitatea de moștenitoare a pârâtei față de defuncta, cărei succesiune s-a deschis la 4 octombrie 1975 și care a avut ultimul domiciliu în
Reclamanta a precizat că defuncta a fost fiica soților și, soră cu mama reclamantei (numita ) și a fost căsătorită cu G, care a decedat în 1944, iar din căsătoria celor doi nu au rezultat descendenți, moștenitoare a defunctei rămânând reclamanta.
S-a mai arătat că pârâta a fost fiica lui, acesta fiind fiul numitei ca rezultat al unei relații extraconjugale, astfel că pârâta nu are nici o legătură de rudenie cu defuncta.
La data de 14 aprilie 2006, pârâta a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și prin care invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes reclamantei în promovarea acțiunii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții care au fost unite cu fondul cauzei prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2006.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în certificatul de moștenitor a cărui anulare se solicită s-a stabilit doar calitatea de succesor, fără a fi incluse bunuri în masa succesorală a autoarei, deoarece singurele bunuri rămase au fost două locuri de veci prin care aceasta, printr-o declarație le-a trecut în proprietatea lui și (părinții pârâtei).
În același timp, pârâta a mai arătat că era de notorietate că și erau frați consângeni, bunica lor fiind concubina lui, tatăl lui, defuncta, și familia locuiau în același imobil, astfel încât respectiva "declarație" întrunește condițiile prevăzute de art. 802 cod civil pentru a putea fi considerată ca fiind un testament autentic, fiind vorba de un act juridic solemn, unilateral, personal și pentru "mortis causa".
În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta a arătat că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi acceptat în mod expres sau tacit succesiunea lui, în termenul prevăzut de art. 700 Cod Civil, cu atât mai mult cu cât, sub aspect patrimonial succesiunea autoarei era "neinteresată" pentru eventualii moștenitori.
Referitor la excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, pârâta a arătat că aceasta este legată de prima excepție, interesul fiind o condiție a calității procesuale active.
S-a arătat că cea de-a treia excepție invocată - prescripția dreptului material la acțiune este întemeiată, deoarece acțiunea în anularea certificatului de moștenitor are caracter personal, patrimonial, fiind prescriptibilă în termen de 3 ani, întrucât se urmărește, în principal, desființarea actului, și nu valorificarea unui drept real, fiind deci aplicabil art. 3 din Decretul 167/1958.
Prin sentința civilă nr. 11167 din 18 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.1491/C/2006, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta.
S-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 157/10 decembrie 1998 eliberat de BNP, în privința calității de moștenitor legal (nepoată de frate) a pârâtei, după autoarea.
A fost obligată pârâta la 520,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 88 și 77 din Legea nr. 36/1995, reținând din analiza pieselor dosarului notarial că la acest dosar nu a existat nici un argument legal pentru ca notarul să considere procedura succesorală privind-o pe, ca fiind finalizată și să elibereze certificatul de moștenitor nr. 157/10.12.1998.
S-a constatat că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitor a defunctei și nu a fost menționată în certificatul eliberat, astfel că se încadrează în categoria persoanelor vătămate în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, fiind îndrituită să poată solicita anularea acestuia.
Instanța a analizat acceptarea tacită a moștenirii și a concluzionat că reclamanta este moștenitoare legală a defunctei și are calitate procesuală activă față de succesiunea defunctei și interes în promovarea acțiunii.
Excepția prescripției dreptului la acțiune ridicată de pârâtă prin întâmpinare, a fost apreciată ca neîntemeiată, instanța reținând că pentru această acțiune personală nepatrimonială termenul a început să curgă în speță la data de 8 mai 2003, dată la care reclamanta, prin intermediul fiului său, a luat cunoștință de existența dosarului notarial nr. 177/1998 și, implicit a certificatului de moștenitor nr. 157/10.12.1998, dată în raport de care s-a reținut că acțiunea nu este prescrisă, fiind introdusă la data de 26.01.2006, deci înăuntrul termenului legal.
S-a mai reținut faptul că în cauză s-a contestat doar calitatea pârâtei de moștenitoare legală, și nu aceea de moștenitoare testamentară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Calea de atac a fost calificată drept apel la termenul din 05 iulie 2007 de către Tribunalul Dolj, instanța constatând că obiectul acțiunii nu este susceptibil de evaluare pecuniară (fiind vorba de anularea unui certificat de calitate de moștenitor ce nu cuprinde o masă succesorală), astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 282 alin. 1.proc.civ. care reprezintă regula în materia căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în primă instanță, în materie civilă.
În motivarea apelului, sentința a fost criticată atât pentru soluționarea excepțiilor, cât și pentru soluția dată pe fondul cauzei.
Apelanta a reiterat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, dat fiind că aceasta nu este nici moștenitor rezervatar și nici sezinar și nu a făcut dovada că ar fi acceptat succesiunea defunctei, excepția lipsei de interes legitim în promovarea acțiunii, întrucât reclamanta și-a vândut drepturile succesorale de pe urma revendicării numitelor și, excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât din probele cauzei nu rezultă faptul că reclamanta nu a avut cunoștință de existența certificatului de moștenitor.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată și sub aspectul rezolvării dată pe fondul cauzei, apelanta arătând că autoarea și-a manifestat în timpul vieții intenția de exheredare a oricăror alți moștenitori.
Apelanta a susținut că era de notorietate că tatăl său și erau frați consângeni, bunica sa fiind concubina tatălui lui și din această relație de concubinaj notoriu a rezultat tatăl său.
A mai susținut că la data decesului lui, singurele bunuri aflate în patrimoniul acesteia erau două locuri de veci, pentru care a întocmit o declarație, prin care a solicitat ca aceste bunuri să treacă în proprietatea tatălui său și a mamei sale, declarație care este de natură să ducă la concluzia că este un testament autentic, fiind un act juridic solemn, unilateral, personal, "mortis causa".
În cauză, a formulat cerere de intervenție accesorie la data de 20.06.2007 în sprijinul apelantei, numitul -, justificându-și interesul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8363/28.10.2004 BNP, prin care i-a transmis toate drepturile ce i se cuvin cu privire la imobilul teren în suprafață de 9525. situat în C, imobil notificat în baza Legii nr. 10/2001, fiind preluat abuziv de la defuncta.
În cuprinsul cererii de intervenție s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes, excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând și că în mod greșit s-a considerat că acțiunea reclamantei este întemeiată, întrucât intenția defunctei a fost exheredarea moștenitorilor cu vocație la succesiune.
Cererea de intervenție accesorie a fost încuviințată în principiu la termenul din 04.07.2007.
Prin decizia civilă nr. 385 din 5 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâta, s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul, s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins acțiunea reclamantei.
În motivarea deciziei, s-a reținut că în mod corect prima instanță s-a pronunțat asupra acțiunii ca fiind o acțiune în anularea certificatului de moștenitor, și nu în constatarea nulității absolute, așa cum s-a menționat obiectul juridic al cererii introductive, făcându-se o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 84.proc.civ. dându-se relevanță dreptului dedus judecății și scopului urmărit de către părți.
S-a apreciat că în cauză caracterizarea acțiunii s-a făcut avându-se în vedere dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, text de lege ce le vizează pe toate subiectele de drept care se pot considera vătămate prin mențiunile înscrise în certificatul de moștenitor și ocrotește interesele particulare ale acestora, reglementând astfel o cauză de nulitate relativă.
Invocându-se o vătămare a propriilor drepturi succesorale, în mod corect prima instanță a statuat caracterul personal nepatrimonial al acțiunii și care are astfel caracter prescriptibil potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
S-a apreciat că este greșită rezolvarea juridică dată de prima instanță excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât nu există un temei legal pentru a se considera că termenul de prescripție a început să curgă de la data la care reclamanta a luat la cunoștință de certificatul de moștenitor, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cu care, termenul de prescripție începe să curgă de la data când cel îndreptățit a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului, dată în raport cu care acțiunea este prescrisă.
În același timp, s-a reținut că în cauză nu s-a formulat cerere de repunere în termen, iar reclamanta a stat în pasivitate, deci avea posibilitatea să verifice evidențele centralizate ale camerelor notarilor publici, privind dezbaterea succesiunii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, întrucât a fost investită instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute, și nu în anulare și că s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 9 din Decretul nr. 167/1958.
S-a arătat că normele legale în vigoare privind vocația la succesiune sunt norme imperative, iar încălcarea acestora se sancționează cu nulitatea absolută.
S-a susținut că în cauză un eventual termen de prescripție trebuie să fie calculat de la data la care partea a luat la cunoștință de existența actului, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 9 alin. 2, deoarece aceste dispoziții privesc situația în care s-au folosit manopere dolosive și alte asemenea mijloace, sancționate de lege cu nulitatea relativă.
Prin decizia civilă nr. 53 din 21 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția civilă, a fost admis recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 385 din 05 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimatul intervenient -, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Curtea de apel a reținut că certificatul de moștenitor sau de legatar este actul eliberat de notarul public în urma finalizării procedurii succesorale notariale prin care se constată masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor, cotele ce le revin, precum și bunurilor atribuite fiecăruia, dacă s-a realizat și împărțeala acestora (art. 81 și 83 din Legea nr. 36/1995).
Certificatul de moștenitor nu este titlu juridic de proprietate, ci numai un mijloc de însezinare și un instrument probator al calității de moștenitor și al cotei succesorale sau bunurilor care se cuvin.
Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței anularea și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
În privința anulării certificatului de moștenitor, trebuie să se distingă după cum partea care solicită anularea a participat la procedura succesorală notarială și a consimțit la eliberarea lui sau, dimpotrivă, are calitatea de terță persoană care nu și-a dat acordul la emiterea lui.
Dacă reclamantul nu a participat la procedura succesorală notarială, poate contesta calitatea de succesor a titularului certificatului de moștenitor sau întinderea drepturilor lui succesorale, mențiunile cuprinse în certificat fiind însă opozabile numai până la proba contrară.
Acțiunea în anularea certificatului de moștenitor este însă imprescriptibilă când vizează: 1) constatarea calității de moștenitor, stabilirea masei succesorale și a drepturilor fiecărui moștenitor; 2) cuprinderea în masa succesorală a unui bun proprietatea altuia (situație în care acțiunea în anulare întrunește caracteristicile unei acțiuni în revendicare sau în constatare, după caz).
Ca regulă generală, acțiunea în anularea certificatului de moștenitor nu este o acțiune de sine stătătoare, ci o acțiune "grefată" pe acțiunile care sancționează direct drepturile moștenitorilor sau terților, motiv pentru care se vor aplica regulile specifice acestor din urmă acțiuni care constituie suportul și dau consistență acțiunii în anulare a certificatului de moștenitor.
Raportat la aceste considerente și la obiectul dedus judecății, s-a constatat că în mod greșit instanța de apel a reținut caracterul prescriptibil al acțiunii și a soluționat cauza pe excepție, astfel că în baza art. 312.proc.civ. s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-.
Apelanta pârâtă a solicitat încuviințarea probei cu martori pentru a face dovada neacceptării succesiunii reclamantei și a faptului că pârâta și-a îndeplinit obligațiile testamentare, probă care a fost încuviințată de instanță.
Intimata reclamantă a solicitat în contraprobă proba testimonială, probă care a fost încuviințată de instanță.
Prin decizia nr.200 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de apelanta pârâtă, în contradictoriu cu intimata reclamantă, și intervenientul -, împotriva sentinței civile nr. 11167 din 18 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 1491/C/2006. S-a luat act că intimata reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut ca fiind nefondate excepțiile invocate de pârâtă, privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, și lipsa de interes, apreciind că reclamanta este singura moștenitoare legală acceptantă a succesiunii defunctei, concluzie dedusă din actele de acceptare tacită săvârșite în termenul de opțiune succesorală, iar prin emiterea certificatului de moștenitor contestat, reclamanta a fost vătămată în drepturile sale.
Prin decizia nr.254 din 27 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamanta și s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr.200 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în sensul că s-a respins cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de intervenientul accesoriu.
Împotriva deciziei civile nr. 300/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- au formulat recurs pârâta și intervenientul în interesul acesteia, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivele de recurs au vizat în esență următoarele aspecte:
Soluția instanței de apel a fost dată cu nerespectarea dreptului la apărare, cauza fiind luată în pronunțare în absența apărătorilor părților, cărora nu li s-a dat nici posibilitatea de a formula concluzii scrise, prin amânarea pronunțării.
Hotărârea adoptată a fost dată prin soluționarea eronată a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei, din probele administrate nu a rezultat că aceasta, rudă în gradul trei colateral cu autoarea, ar fi acceptat expres sau tacit moștenirea. Aprecierea Tribunalului în sens contrar s-a bazat exclusiv pe răspunsul reclamantei la interogatoriu, care a fost absolutizat, și pe împrejurarea formulării de cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale de reparație, astfel de acte având valoare juridică de acceptare a succesiunii doar cu privire la bunurile imobile care au constituit obiect de reglementare al legilor.
Cu privire la excepția lipsei de interes, recurenții au susținut că reclamanta și-a vândut drepturile succesorale, astfel că nu mai este titulara dreptului subiectiv ce se tinde a se valorifica prin prezenta acțiune.
Cu privire la fondul cauzei, recurenții au arătat că certificatul de moștenitor a cărui nulitate se solicită este unul de calitate, prin care nu s-a constatat compunerea masei succesorale.
Instanța de apel nu a dat relevanță juridică declarației prin care autoarea dispunea ca ulterior decesului ei, locurile de veci aflate în patrimoniul său să treacă în proprietatea tatălui pârâtei, numit de autoare " fratele meu" și a soției sale,. Respectiva declarație cuprinde toate elementele prevăzute de art. 802 Cod civil, având valoarea unui testament autentic, respectiv a unui act juridic solemn, unilateral, personal și mortis causa. Totodată, în raport de faptul că în patrimoniul defunctei nu se găseau la data întocmirii declarației alte bunuri, și că aceasta a menționat în mod expres că nu are copii sau alți moștenitori, recurenții au susținut că acest act juridic are valoarea unei exheredări a oricăror alți moștenitori.
Nu s-a analizat susținerea recurenților potrivit căreia faptul că tatăl pârâtei, și defuncta erau frați cosangvini era de notorietate, bunica pârâtei, fiind concubina tatălui defunctei,.
S-a solicitat admiterea recursurilor, modificarea deciziei civile, în sensul admiterii apelului și a cererii de intervenție, și pe fond, respingerea acțiunii.
Recursurile nu au fost motivate în drept.
Recursurile sunt nefondate.
Tribunalul a pronunțat decizia recurată cu respectarea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, și cu respectarea dreptului la apărare al pârâtei și intervenientului în interesul acesteia.
La termenul la care a rămas în pronunțare apelul - 23.03.2009 - apărătorii apelantei pârâte și ai intervenientului au lipsit, așa cum rezultă din practicaua deciziei, iar la dosarul cauzei nu a existat nicio cerere de amânare din partea acestora.
În aceste condiții, cum cauza era în stare de judecată, în mod legal, Tribunalul a acordat cuvântul părților prezente asupra excepțiilor invocate prin motivele de apel și pe fondul cauzei, și a soluționat calea de atac cu care a fost investită.
Tribunalul nu avea obligația de a amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise, dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr. civ nefiind incidente, în sensul că nu s-a refuzat amânarea judecății pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, și nu a existat o cerere cu acest obiect din partea părții interesate.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 Cod pr. civ. excepțiile peremptorii invocate de intimata pârâtă, privind lipsa calității procesuale active și lipsa de interes a reclamantei în formularea acțiunii, Curtea apreciază că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă, ca element al acțiunii civile, presupune existența identității între persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății.
Reclamanta își justifică calitatea procesuală activă prin faptul că este unica moștenitoare acceptantă a succesiunii autoarei, decedată la data de 4.10.1975, în calitate de nepoată de soră. Reclamanta este fiica lui, decedată la data de 18.01.1974, sora autoarei.
Dovada acceptării tacite succesiunii autoarei, în condițiile art.689 Cod civil, în termenul de opțiune succesorală reglementat de art. 700 Cod civil, de 6 luni, calculat de la data deschiderii succesiunii (data morții) s-a făcut prin probele testimoniale administrate în faza apelului, coroborate cu răspunsul reclamantei la interogatoriu, care au evidențiat faptul că în acest interval de timp reclamanta s-a ocupat de înmormântarea defunctei, și a luat bunuri din casa de locuit, bunuri care, raportat la numărul și valoarea lor, exclud ideea unor amintiri de familie, așa cum corect a reținut Tribunalul.
Astfel, se apreciază că reclamanta a săvârșit acte și fapte juridice pe care nu ar fi putut să le facă decât în calitatea de moștenitor acceptant, și care presupun în mod neechivoc intenția de acceptare, în condițiile art. 689 Cod civil.
Este nefondată susținerea recurenților referitoare la valoarea juridică pe care Tribunalul a acordat-o recunoașterii acceptării succesiunii, exprimată prin răspunsul reclamantei la interogatoriu, aceasta nefiind o probă singulară în dovedirea împrejurării acceptării succesiunii, fiind, dimpotrivă, completată și cu declarațiile martorilor audiați în apel.
Pe de altă parte, referirile pe care Tribunalul le-a făcut în considerentele deciziei cu privire la demersurile care reclamanta le-a făcut în temeiul legilor fondului funciar și legii 10/2001 nu au fost subsumate concluziei acceptării succesiunii autoarei. Aceasta pentru că, potrivit art. 13 alin.2 din legea 18/1991și art. 4 alin.3 din legea 10/2001, cererile formulate pentru reconstituirea, și respectiv restituirea în natură, a bunurilor imobile ce au aparținut autoarei și au fost preluate abuziv în perioada de referință a legilor speciale, au valoarea juridică a acceptării succesiunii, prin repunerea în termen, doar în ceea ce privește bunurile care cad sub incidența acestor acte normative, nu și cu privire la alte categorii de bunuri succesorale.
Tribunalul a făcut trimitere la decizia nr. 42/16.11.1993 a Tribunalului Dolj doar pentru a sublinia că și în considerentele acestei hotărâri s-a arătat că nu are vocație succesorală față de autoarea, întrucât filiația tatălui reclamantei nu s-a stabilit față de pretinsul său ascendent direct, C-tin.
Tribunalul a soluționat în mod corect și excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea prezentei acțiuni.
Interesul, ca element al acțiunii civile, constă în folosul material, personal, practic și imediat urmărit de cel care declanșează procedura judiciară.
Potrivit art. 88 alin.1 din legea 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia.
Aceasta înseamnă că interesul în formularea unei cereri în nulitatea certificatului de moștenitor este justificat prin dovedirea unei vătămări cauzate de întocmirea acestui act.
În speță, reclamanta, în calitate de unică moștenitoare acceptantă a succesiunii, este vătămată prin emiterea certificatului de calitate de moștenitor pe numele pârâtei, întrucât ulterior întocmirii acestuia, pârâta a acționat în scopul valorificării drepturilor succesorale, pe care, în absența unui astfel de act, le culege în mod exclusiv reclamanta.
Împrejurarea că prin contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. 2333/27.09.2005, reclamanta a vândut drepturile succesorale derivate din moștenirea autoarei către cesionarele și nu poate conduce la concluzia că are interes legitim în promovarea acestei acțiuni, întrucât cesiunea valabilă cu titlu oneros a unei moșteniri ( art. 1399-1401 Cod civil) presupune în mod necesar acceptarea succesiunii de către cedent, urmată de înstrăinarea emolumentului, și nicidecum nu are semnificația unei renunțări la drepturile conferite de vocația succesorală. Altfel spus, cedentul are o obligație de garanție contra evicțiunii către cesionar doar cu privire la calitatea sa de moștenitor, și este, deci interesat să își conserve această calitate.
Criticile vizând fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.
Prin certificatul de moștenitor nr. 157/10.12.1998 întocmit de BNP s-a constatat doar calitatea de moștenitor legal ( nepoată de frate) a pârâtei față de defuncta.
Pârâta, fiica lui și, a susținut constant că tatăl ei a fost frate cosangvin cu autoarea, ambii având ca tată pe. Pârâta a arătat că tatăl ei, s-a născut dintr-o relație notorie de concubinaj dintre și, bunica sa.
Din cuprinsul certificatului de naștere a lui rezultă însă că paternitatea acestuia nu a fost stabilită, la rubrica tatăl nefiind făcută nicio mențiune.
Statutul civil al unei persoane nu se poate prezuma în raport de notorietatea relațiilor de rudenie, ci se determină exclusiv cu acte de stare civilă întocmite în condițiile legii.
Declarația dată de autoarea ( fila 36,dosar Judecătorie), în cuprinsul căreia este recunoscută calitatea de frate a lui nu poate produce efectele unei recunoașteri de paternitate, care poate fi realizată voluntar doar de tată, prin declarație la serviciul stării civile, prin înscris autentic sau prin testament sau, în lipsa acesteia, se poate stabili prin hotărâre judecătorească în urma acțiunii introduse de copil ( art. 56 din Codul familiei)
Susținerile recurenților potrivit cărora această declarație are valoarea juridică a unui testament, potrivit art. 802 Cod civil, în favoarea lui și, cu privire la cele două locuri de veci, este irelevantă în acest cadru procesual, în care se examinează doar calitatea de moștenitoare legală a pârâtei, nu și o eventuală vocație testamentară.
Referitor la clauza "declar că nu am copii sau alți moștenitori", despre care recurenții pretind că ar reprezenta o exheredare a altor moștenitori legali Curtea apreciază că invocarea acestei instituții se subordonează excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
este acea dispoziție testamentară prin care testatorul înlătură de la moștenire unul sau mai mulți moștenitori legali. poate fi directă sau indirectă, în acest din urmă caz fiind realizată prin instituirea unor legate care epuizează întreaga moștenire.
Or, în cauză, chiar dacă s-ar accepta susținerea că actul întocmit de autoare are valoarea juridică a unui legat, se referă doar la locurile de veci și la voința ca acestea să fie concesionate părinților pârâtei după trecerea unui termen de 7 ani, și nu la integralitatea bunurilor ce compuneau patrimoniul autoarei, astfel încât nu declarația autentică nu cuprinde o exheredare a celorlalte categorii de moștenitori legali, printre care și reclamanta, care nefiind succesor rezervatar, ar fi putut prin voința expresă a autoarei să fie dezmoștenită.
Față de considerentele care preced, Curtea apreciază că instanța de apel a dat o rezolvare corectă și legală atât excepțiilor invocate, cât și aspectelor privind fondul cauzei, criticile comune formulate de recurenta pârâtă și recurentul intervenient fiind neîntemeiate, neputând fi încadrate în niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct.1-9 Cod pr. civ.
Prin urmare, ambele recursuri declarate se apreciază a fi nefondate, și se vor respinge, potrivit art. 312 Cod pr. civ.
Cererea formulată de intimata reclamantă de acordare a cheltuielilor e judecată, deși întemeiată din perspectiva art. 274 Cod pr. civ. se va respinge, neexistând la dosar dovada suportării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenta pârâtă și de recurentul intervenient împotriva deciziei civile nr. 200 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 7963.3215/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Respinge cererea formulată de intimata reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/2 ex./16.11.2009
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
