Anulare act. Decizia 1326/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1326
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - TURISM - T împotriva deciziei civile nr. 197/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6102 din 24 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR.TR.S, și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, reprezentând pe intimații pârâți ,; a lipsit recurenta reclamantă - TURISM - T și intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: recurenta reclamantă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimații pârâți, a arătat că în mod corect s-a constatat că nu este vorba despre o fraudă la lege. În ceea ce privește emiterea notificării, aceasta a fost în mod corect adresată Primăriei mun. Dr. Tr. S, care deținea în proprietate terenul în litigiu. A mai arătat că în mod eronat certificatul de atestare a fost eliberat pentru suprafața de 8045,50. nu pentru cea de 5.027. conform decretului de expropriere. A solicitat respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S sub nr. 4704/225/25.06.2007, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții Primăria Dr. Tr. S, și, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea dispoziției de restituire nr. 2508/8.11.2006 emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr. S în temeiul Legii 10/2001 și a procesului verbal de punere în posesie întocmit la 24.01.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția susmenționată s-a dispus restituirea în favoarea numitelor C și, a imobilului teren situat în-, în suprafață de 450 mp, iar pentru construcțiile demolate s-au propus măsuri reparatorii în echivalent. În mod greșit s-a restituit acest teren, întrucât face parte din patrimoniul său (nefiind deci proprietatea publică sau privată a statului), conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0488; dreptul de proprietate este intabulat în cartea funciară. Notificarea în mod greșit a fost adresată primăriei ci nu societății deținătoare a terenului, care era - - societate cu capital integral privat.
La data de 10.09.2007, s-a depus la dosar de către - TURISM - T, o cerere prin care arată că - - a fost absorbită în urma procesului de fuziune de către - TURISM -, fiind preluate, astfel, și drepturile și obligațiile procesuale ce decurg din acest litigiu, motiv pentru care a solicitat citarea acestei societăți.
Pârâtele și, nu au depus întâmpinare și nu au solicitat administrarea de probe în apărare.
La termenul din 22.02.2008, reclamanta a depus la dosar precizare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției de restituire pentru frauda la lege, motivând că notificarea trebuia adresată persoanei juridice deținătoare a terenului și, numai în situația în care nu se cunoștea deținătorul, aceasta se adresa primăriei în a cărei rază se află imobilul.
La cererea instanței, pârâta Primăria Dr. Tr. Saî naintat la dosar documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției de restituire.
Prin nr.2202/25.04.2008, Judecătoria Dr. Tr. Saa dmis acțiunea și a constatat nulă dispoziția de restituire nr.2508/8.11.2006, reținând că prin adresarea notificării de către pârâte Primăriei Dr. Tr. S, ci nu persoanei juridice deținătoare a imobilului, respectiv - -, acestea au fraudat legea, situație ce conduce la nulitatea absolută a dispoziției.
În termen legal, pârâtele și au declarat apel criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, prin decizia civilă nr.183/A/12.09.2008 Tribunalul Mehedinți admițând apelul, desființând sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
A reținut instanța de control judiciar că, soluția adoptată de prima instanță este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiului contradictorialității în condițiile în care nu a pus în discuția părților noua calificare a acțiunii, respectiv constatarea nulității absolute a dispoziției, fără a se da astfel posibilitatea pârâtelor de a-și formula apărare pe motivul de nulitate constând în frauda la lege.
Pentru rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S la 31.10.2008 sub nr-. În urma rejudecării, prin sentința civilă nr.6102/24.12.2008 a fost respinsă acțiunea.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile fraudei la lege, întrucât terenul a cărui restituire s-a dispus prin dispoziția contestată a aparținut autoarei ța de la care s-a expropriat prin decretul nr.108/8.07.1974, decret care nu a fost publicat în Buletinul Oficial pentru a reprezenta un titlu valabil. Astfel fiind, pârâtele C și, în calitate de moștenitoare ale autoarei, în mod corect au fost repuse în dreptul de proprietate potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, drept care este ocrotit și de dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinței pronunțată de judecătorie, în termen legal a declarat apel reclamanta - TURISM -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:
- prin soluția adoptată instanța a încălcat dispozițiile imperative ale art.22 din Legea 10/2001 care prevăd că notificarea se adresează persoanei juridice deținătoare a imobilului revendicat, persoană care la data formulării notificării era reclamanta, nu Primăria Dr. Tr. S cea care a emis dispoziția; în situația în care notificarea s-ar fi adresat reclamantei ar fi devenit aplicabile disp.art.27 din Legea 10/2001;
- instanța de fond nu a făcut nici o referire la susținerile reclamantei referitoare la faptul că pârâtele și nu au dovedit transmiterea succesorală a dreptului de proprietate asupra terenului de 450 mp, în condițiile în care din actele depuse la dosar acestea nu au dovedit calitatea lor de moștenitoare ale autoarei;
- prima instanță a fost în eroare în ceea ce privește sediul reclamantei care este în T și nu în Dr. Tr. S unde există doar o sucursală a societății și astfel comunicările trebuiau făcute la sediul societății mamă și nu la sediul sucursalei.
Prin decizia nr.197/A din 19 mai 2009 Tribunalul Mehedinția respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că prin acțiunea introductivă de instanță, așa cum a fost ulterior precizată de reclamantă, s-a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr.2508/08.11.2006 emisă de Primăria Mun.Dr.Tr.S, dispoziție prin care s-a admis notificarea formulată de persoanele îndreptățite C și, s-a dispus restituirea în natură în favoarea acestora a terenului de 450. situat în- cu vecini N - (domeniu public), S- str.-, E și V- proprietate privată, iar pentru construcțiile demolate s-au propus măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea 247/2005, imobile care au făcut obiectul Decretului de expropriere nr.108/1974. Prin aceeași dispoziție, s-a prevăzut că, petentele se în drepturi privind contractul de concesiune nr.411/2004, încheiat între Primăria Mun.Dr.Tr.S și - AUTO COM SRL.
S-a apreciat că din aceste ultime prevederi ale dispoziției rezultă indubitabil că suprafața de teren ce s-a restituit intimatelor, prin dispoziția emisă în baza Legii 10/2001, se afla la dispoziția Primăriei. Faptul că această suprafață de teren figurează înscrisă și în certificatul de atestare invocat de reclamantă nu reprezintă un motiv de a susține că este și proprietară reclamanta asupra terenului restituit intimatelor, în condițiile în care, suprafața totală de teren înscrisă în cele două certificate de atestare a dreptului de proprietate pe care le invocă, este mult mai mare decât suprafața de teren care a fost expropriată prin Decretul nr. 108/1974, după cum corect a reținut și instanța de fond.
S-a reținut, de asemenea, că pe cale separată reclamanta din cauza de față a chemat în judecată pe Primăria Mun.Dr.Tr.S și - AUTO COM SRL pentru revendicarea terenului restituit intimatelor pârâte; în cadrul respectivului dosar au formulat cerere de intervenție și petentele din cauza de față, cerere care le-a fost admisă. Acțiunea în revendicare formulată de reclamantă a fost respinsă, urmare comparării titlului de proprietate emis intimatelor (dispoziția nr. 2508/08.11.2006 emisă de Primăria Mun. Dr. Tr. S) cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate invocat de reclamantă (sentința nr.846/21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-).
În raport de starea de fapt care a fost corect reținută de prima instanță, s-a apreciat că motivul de nulitate a dispoziției invocat de reclamantă, nu-și găsește aplicabilitate, în condițiile în care, în mod corect, dispoziția de restituire a fost emisă de Primăria Dr.Tr.S, cea care deținea terenul, dovadă în acest sens fiind faptul că-l avea concesionat unei societăți comerciale.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat, de asemenea că este neîntemeiat, întrucât din actele de filiație aflate la dosar coroborate cu certificatele de moștenitor rezultă următoarele. Terenul a fost preluat de ț care a avut ca moștenitor pe ț, în calitate de fiu (renunțător la moștenire), ț C, fiică, acceptantă a moștenirii și ț, fiică, acceptantă a succesiunii. Intimata este fiica defunctei (ț) C, iar este fiica defunctei, fostă Prin urmare, cele două intimate au făcut dovada calității de moștenitoare ale autoarei deposedate.
S-a arătat, de asemenea, că acest motiv nici nu poate fi invocat de o persoană care este terț față de dispoziția de restituire.
Referitor la ultimul motiv de recurs, tribunalul a constatat că este, de asemenea, neîntemeiat. Reclamanta a fost citată de prima instanță la sediul sucursalei din Dr.Tr.S, dar, cum a fost reprezentată permanent în timpul procesului, acest viciu s-a acoperit.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta - Turism - T solicitând modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului recurenta a susținut că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Sub acest aspect s-a susținut că este nejustificat considerentul instanței de apel cum că certificatul de atestare a dreptului de proprietate conține o suprafață mai mare de teren decât cea expropriată prin Decretul nr. 108/1974, situație în care reclamanta nu poate susține că suprafața de 450 mp. cuprinsă în dispoziția de restituire este proprietatea sa.
Primăria Municipiului Dr.Tr.S nu a depus acte din care să rezulte că terenul în litigiu a făcut parte din domeniul public sau privat al statului. Referitor la contractul de concesiune 411/2004 recurenta a învederat instanței că prin sentința nr. 63/C/29 martie 2005 fost admisă acțiunea formulată de autoarea reclamantei (- -) și obligată pârâta - Auto Com SRL să demonteze construcția existentă pe terenul proprietatea reclamantei. În timpul acestui litigiu, fără a avea vreun drept asupra terenului din-, Primăria Mun. Dr.Tr. a încheiat contractul de concesiune menționat în favoarea - Auto Com pentru suprafața de 250 mp teren.
Sentința nr. 846/2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinția fost modificată prin decizia nr. 168/2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în sensul că a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de - Turism - și obligată Primăria Dr.Tr.S și - Auto Com să lase reclamantei, în deplină proprietate și pașnică folosință, terenul înscris în cartea funciară nr. 2926/N, cu nr. cadastral 1571.
Recurenta a invocat și motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 Cod pr.civilă. A susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr.10/2001 în conformitate cu care, primind notificarea prin care a fost solicitat spre restituire terenul, Primăria Municipiului Dr.Tr.S - pentru că nu deținea acest teren - avea obligația de a identifica unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare ale acestuia.
Prin concluzii scrise intimatele și au solicitat respingerea recursului. Au susținut că la data emiterii dispoziției terenul în cauză în suprafață de 450 mp. se afla în posesia, folosința și proprietatea Primăriei, fiind concesionat parțial către - Auto Com SRL. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate invocat de către recurentă nu poate fi reținut ca dovadă a dreptului de proprietate, câtă vreme acesta a fost eliberat pentru o suprafață de 8045,50 mp. deși suprafața expropriată a fost de numai 5027 mp. iar cu înscrisurile depuse la dosar recurenta reclamantă a dovedit întinderea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5443 mp. Intimatele au mai precizat că sentința civilă nr. 846/2007 a fost modificată de Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.168/2008, însă această modificare nu s-a făcut pe fond ci pentru faptul că a rămas fără obiect - prin anularea titlului intimatelor. Acest dosar se află însă în prezent în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu termen la 12 februarie 2010.
Intimatele au concluzionat arătând că nu există nici o fraudă la lege cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, deoarece la data emiterii deciziei de restituire terenul în litigiu nu ieșise din proprietatea Primăriei Municipiului Dr.Tr.S; că autorul lor nu a fost despăgubit pentru terenul expropriat; că terenul expropriat nu a fost folosit niciodată pentru scopul declarat prin Decretul de expropriere și nu este ocupat de construcții care să aparțină recurentei; că dispoziția de restituire este mai bine caracterizată față de certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Dispoziția a fost eliberată în condițiile Legii nr.10/2001, care prin art.7 alin.3 a statuat că în situația concursului dintre proprietarul inițial al unui teren preluat de stat prin măsuri abuzive și proprietarul ulterior căruia i s-a atribuit teren din cel preluat de la cel dintâi, terenul se restituie primului proprietar, chiar dacă și cel de-al doilea proprietar a fost deposedat prin măsuri abuzive, acesta din urmă beneficiind eventual de măsuri reparatorii, dacă a fost de bună credință iar titlul pe care îl deține nu a fost obținut în mod fraudulos.
Intimatele au mai invocat și prevederile art.35 din Legea nr.33/1994 în conformitate cu care dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Terenul în litigiu a fost preluat în temeiul unui decret de expropriere nepublicat, în vederea realizării altor detalii de sistematizare care nu au mai fost efectuate; în prezent terenul este liber de construcții și se află la o distanță apreciabilă de Hotelul și construcțiile anexe ale acestuia.
Referitor la dovada calității de moștenitoare intimatele au susținut că au probat în fața comisiei de reconstituire a dreptului de proprietate faptul că sunt moștenitoare a fostului proprietar deposedat abuziv de terenul în litigiu. Pe de altă parte aceste aspecte nu pot fi invocate de recurentă, care este terț față de dispoziția de restituire.
Recursul este fondat.
Concluzia instanței de apel cum că la data emiterii dispoziției nr. 2508/2006 terenul se afla la dispoziția Primăriei a fost desprinsă din faptul că în dispoziție s-a prevăzut că petentele C și se în drepturi privind contractul de concesiune nr.411/2004, încheiat între Primăria Municipiului Dr.Tr.S și - Auto Com SRL. Calitatea Primăriei Mun. Dr. Tr. S, de proprietar sau de administrator al terenului disputat în litigiul de față, dedusă de instanța de apel din calitatea Primăriei de concedent în contractul de concesiune reprezintă oprezumție simplă, prezumție care poate fi înlăturată prin proba contrară.
În litigiul de față prezumția menționată nu este suficientă pentru a duce la concluzia că Primăria Municipiului Dr.Tr.S este titulara unui drept real cu privire la imobilul în litigiu. În condițiile în care recurentă reclamanta a susținut că este proprietara acestui teren și a depus un act în acest sens (certificatul de atestare a dreptului de proprietate), Primăria Municipiului Dr.Tr.S avea obligația de a depune actele care atestă dreptul său real cu privire la terenși care au stat la baza încheierii contractului de concesiune. Întrucât astfel de acte nu au fost depuse prezumția care se desprinde din faptul concesionării de către Primăria Municipiului Dr.Tr.S a terenului în litigiu a fost răsturnată în cauză, cu actele pe care recurenta reclamantă le-a depus la dosar.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate face dovada deplină cu privire la dreptul înserat în cuprinsul său, câtă vremenu a fost desființatprin vreuna din modalitățile prevăzute de lege; legalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi analizată pe cale incidentală, ca ochestiune prealabilă, în cadrul procesual de față. Dreptul de proprietate atestat de acest act întrunește elementele specifice unui bun, în sensul art. 1 din Primul protocol al CEDO, și ar fi în egală măsură protejat de această convenție dacă ar aparține unei persoane fizice. Acest act justifică, în litigiul de față,interesulrecurentei reclamante în promovarea acțiunii; pentru soluționarea pe fond a cauzei esențial este dacă au fost respectate sau nu prevederile Legii nr. 10/2001, referitor la persoana juridică ce avea abilitatea legală de a soluționa notificarea ce a fost formulată de intimatele pârâte, la momentul emiterii dispoziției nr. 2508/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 din Legea nr.10/2001 republicată, asupra restituiriiîn naturăa unui bun ce face obiectul acestei legi se pronunță persoana juridică care are calitatea de unitate deținătoare a bunului, respectiv stăpânește bunul fie în calitate de proprietar fie în temeiul unui alt drept real.
În speță, Primăria Municipiului Dr.Tr.S nu îndeplinea condițiile legale pentru emiterea dispoziției întrucât nu a făcut dovada faptului că deținea terenul la data apariției Legii nr.10/2001, respectiv că acest teren se afla în domeniul public sau privat al statului sau al Municipiului Dr.Tr. Dimpotrivă, cu actele administrate în cauză s-a dovedit de către recurentă că terenul face parte din patrimoniul său încă din anul 1996, fiind inclus în certificatul de atestare dreptului de proprietate seria - nr.0488/1996.
Astfel fiind, câtă vreme Primăria Mun. Dr. Tr. S nu deținea terenul în litigiu în proprietate sau cu vreun alt titlu, Curtea apreciază că au fost încălcate prevederile art. 22 și următoarele din Legea nr. 10/2001. Neavând calitate de unitate deținătoare, Primăria Mun. Dr. Tr. S nu putea proceda la restituirea în natură a terenului; aceasta avea obligația, potrivit art. 27 și 28 din Legea nr. 10/2001, republicată, de a comunica persoanei îndreptățită denumirea persoanei juridice care deținea bunul. Neprocedând în acest mod, Primăria Mun. Dr. Tr. Sad ispus cu privire la un bun pentru care nu avea abilitarea legală în acest sens, situație în care dispoziția emisă este nelegală și, deci, recursul este fondat.
Este de precizat că dreptul de proprietate al recurentei reclamante era întabulat la data emiterii dispoziției. Astfel fiind, acest drept era opozabil atât Primăriei Mun. Dr. Tr. S cât și intimatelor pârâte, care puteau și aveau obligația de a verifica dacă cu privire la terenul solicitat spre restituire în natură este sau nu întabulat vreun drept de proprietate în cartea funciară. Omisiunea cercetării cărții funciare de către intimate este imputabilă acestora; această omisiune nu poate duce la lipsirea recurentei de beneficiul opozabilității înscrierii.
În cadrul litigiului de față nu se poate proceda la compararea dreptului de proprietate al recurentei și intimatelor pârâte, cum au solicitat intimatele pârâte prin concluziile scrise, față de obiectul menționat al litigiului.
Critica din recurs prin care se contestă calitatea intimatelor pârâte de persoane îndreptățite la restituire este nefondată. Intimatele pârâte au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituire, în condițiile cerute de Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de teren de care a fost deposedat abuziv autorul lor.
Dacă terenul expropriat de la autorul intimatelor a fost sau nu utilizat în totalitate pentru scopul prevăzut în actul de expropriere, sunt aspecte care exced cadrului procesual dedus judecății. Recurenta reclamantă a susținut prin cererea de chemare în judecată că - Sa era o societate comercială cu capital integral privat la momentul adoptării Legii nr. 10/2001, aspect necontestat de intimatele pârâte. În acest caz, măsurile reparatorii la care sunt îndreptățite intimatele pârâte urmează să fie obținuteîn echivalent, în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, soluționarea notificării fiind de competența Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului. În cazul în care susținerile referitoare la momentul privatizării nu sunt reale, asupra posibilității restituirii în natură nu se putea pronunța Primăria, ci recurenta, în calitate de unitate deținătoare a bunului.
Prevederile art. 7 din Legea nr. 10/2001 nu sunt incidente în speță. Aceste dispoziții legale vizează situația în care un imobil a fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fost apoi dobândit legal de la stat de către o altă persoană iar ulterior, dar în aceeași perioadă de referință a legii (6 martie 1945 - 22 decembrie 1989), a fost din nou preluat de stat de la noul proprietar; în acest caz, dacă este posibilă restituirea în natură, are prioritate la această modalitate de restituire primul proprietar deposedat. În speță terenul restituit prin dispoziția nr. 2508/2006 nu a fost înstrăinat de statanteriordatei de 22 decembrie 1989.
Considerentele sentinței nr. 846/2007, pronunțată în dosarul nr- (litigiu ce are ca obiect acțiunea în revendicarea terenului restituit prin dispoziția nr. 2508/2006, promovată de recurentă împotriva Primăriei Dr.Tr.S și a - Auto Com SRL) nu pot fi avute în vedere la soluționarea litigiului de față. În cadrul litigiului de față este supusă controlului judecătoresclegalitateadispoziției nr.2508/2006, situație în care rezolvarea acestui litigiu trebuie să se bazeze pe aspectele de fapt și de drept existente la momentulemiteriidispoziției. Pe de altă parte, sentința nr. 846/2007 a fost modificată în apel (prin decizia nr. 168/4 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - secția comercială) iar în prezent acest litigiu se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a recursului declarat împotriva deciziei pronunțată în apel.
În temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - TURISM - T împotriva deciziei civile nr. 197/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 6102 din 24 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR.TR.S,.
Modifică decizia.
Admite apelul declarat de reclamanta - Turism - T împotriva sentinței civile nr.6102 din 24.12 2008 pronunțată de Judecătoria Drobeta Tr.S în dosarul nr-.
Schimbă sentința, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta - Turism -
Constată nulitatea dispoziției nr. 2508 din 8.11.2006 emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
27.11.2009
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
