Anulare act. Decizia 1328/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1328
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta și intervenientul împotriva deciziei civile nr. 190/A din 14 mai 2009 și Încheierii de îndreptare eroare materială din 15 iulie 2009 pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 752 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia de A în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, reprezentând recurenta reclamantă, lipsind recurentul intervenient și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se următoarele: intimatul pârât a depus concluzii scrise, prin care a solicitat și judecarea în lipsă.
La interpelarea Curții, apărătorul recurentei reclamante a precizat că nu înțelege să susțină cererea de suspendare a executării deciziei recurate și ordonanța președințială, fiind rămase fără obiect,dată fiind judecarea recursului.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 6 și 9. Astfel, s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, în ceea ce privește renunțarea la succesiune, instanța de apel pronunțându-se și sub acest aspect, deși instanța de fond -a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active si prescriptiei dreptului la actiune,respingandu-le.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile pct. 9 din art. 304. instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei, neprecizând dacă a fost admisă acțiunea așa cum a fost formulată sau așa cum a fost precizată.
A mai arătat că nu au fost observate probele administrate în dosar și nu a fost respectat rolul activ al instanței,cu privire la restul de teren si ce se afla pe teren.
A pus concluzii de admitere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia d e la data de 08.03.2007 sub nr-, reclamanta, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea certificatului de naștere nr. 2/1981 și a certificatului de moștenitor nr. 19/1983, respectiv a declarației de renunțare înregistrată sub nr. 321/1983.
În motivarea acțiunii a susținut reclamanta că, în fapt, defunctul, a decedat la data de 18-10-1982, lăsând ca moștenitori pe, în calitate de soție supraviețuitoare, în calitate de fiică și reclamanta în calitate de moștenitor testamentar. La data dezbaterii succesiunii, reclamanta nu a fost citată, în aceste condiții emițându-se certificatul de moștenitor nr. 4/1981.
A mai arătat că în acest certificat de moștenitor au fost incluse și bunuri care i-au fost testate reclamantei prin testamentul autentificat sub nr. 22/1973 ( poz. 1 și 2), iar după decesul bunicii sale, s-a dezbătut succesiunea între cei doi copii ai acesteia, respectiv, fiica și, fiu - adoptat de autoare și a apreciat că certificatul emis, este nul deoarece s-a reținut că este renunțătoare, declarația de renunțare fiind dată după expirarea termenului de șase luni adică după ce aceasta acceptase succesiunea.
A mai susținut reclamanta că bunurile menționate la pct. 1,4,7,6 din certificatul de moștenitor nr.19/1983 nu aparțin succesiunii bunicii sale, fiind moștenire a autorului.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar un set de acte ( testament autentificat sub nr. 22/1973, certificat de moștenitor nr.19/1983, certificat de moștenitor nr. 4/1981, acte de stare civilă, a solicitat încuviințarea probei testimoniale, interogatoriul pârâtului și efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topo.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamantă, invocând în cauză excepțiile lipsei calității procesuale active, în ceea ce privește constatarea nulității certificatului de naștere nr.2/1981, a certificatului de moștenitor nr. 19/1983 și a declarației de renunțare înregistrată sub nr.321/1983, precum și prescripția dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile succesorale testamentare pretinse.
Acesta, în apărare, a depus la dosar sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale a defunctei, o notă privind bunurile rămase de la defunctă, dispoziția de curatelă, încheierea în baza căreia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.19/1983, dovada de îndeplinire a procedurii de citare în fața notarului.
La termenul de judecată din data de 23-05-2007, instanța a luat act de precizarea de acțiune formulată de reclamantă, arătând că solicită doar constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 4/13.02.1981, certificatului de moștenitor nr. 19/29.04.1983 eliberate după decesul autorilor și, bunicii reclamantei.
La termenul de judecată din 14.11.2007 a formulat cerere de intervenție accesorie intervenientul, prin care a solicitat admiterea acțiunii reclamantei.
Judecătoria Baia de A prin sentința civilă nr.752/27.10.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul; a admis în parte cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul, în contradictoriu cu pârâtul ; a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.4 /1981 cu privire la terenul în suprafață de 200. ( pct.1 din certificatul de moștenitor), respectiv terenul arabil în suprafață de 800. ( pct. 2 din certificatul de moștenitor); a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 19/1983 cu privire la terenul în suprafață de 8436. ( pct. 1 din certificatul de moștenitor).
În baza art.274 rap. la art. 276 pr.civ. fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 427 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin testamentul încheiat la 5.04.1973 autorul a testat reclamantei un teren loc de casă în suprafață de 5.ooo împreună cu partea sa din casă, casa situată pe acest teren și un teren arabil de 2700. situat în punctul "".
Ulterior, în urma decesului autorului, cu ocazia dezbaterii succesiunii, în certificatul de moștenitor nr.4/1981 s-a trecut în componența masei succesorale, în mod greșit, un teren în suprafață de 2500. situat în perimetrul construibil al comunei, iar după decesul autoarei, în certificatul de moștenitor nr.18/1983 greșit a fost trecută în componența masei succesorale suprafața de 8436.
S-a mai reținut că, în urma identificării terenului din testament și certificatele de moștenitor,prin expertiza,s-a constatat ca în cuprinsul acestora au fost trecute, din eroare, 3 suprafețe de teren care nu au aparținut autorilor, acestea formând obiectul testamentului încheiat de autorul în beneficiul reclamantei.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a apreciat că nu este întemeiată, întrucât testamentul și-a produs efectele de la data morții celui care lasă moștenirea și, fiind identitate între persoana reclamantului și titularului dreptului de proprietate, este îndreptățită să solicite constatarea nulității certificatului de moștenire cu privire la bunurile testate în favoarea sa.
Din aceleași considerente s-a admis în parte și cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, calificat ulterior ca apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând următoarele: hotărârea este pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității și disponibilității pentru că, deși s- opus la efectuarea unei expertize topo, aceasta a fost încuviințată contrar voinței ei, iar probele nu au fost administrate și dezbătute la termenele de înfățișare în contradictoriu cu pârâtul; instanța de fond a interpretat eronat probele administrate și din acest motiv a admis numai în parte acțiunea, fără a specifica dacă a admis acțiunea inițială sau cea precizată, pronunțând numai nulitatea absolută a certificatului nr.4 /1981 fără a observa că certificatul nr.19/1983 era nul absolut în totalitate, întrucât nu avea vocație succesorală pentru a solicita deschiderea succesiunii defunctei, fapt pentru care nu i s-a eliberat un certificat de moștenitor și nici nu a lămurit ce se întâmplă cu terenul de 2178. găsit la măsurători de către expert sau cu construcția ce se află pe terenul în suprafață de 8436. și 200. situație ce generează conflicte între aceasta și fiul său adoptat de bunică; nu a fost analizat în nici un fel motivul de nulitate absolută al certificatului de moștenitor nr.19/1983, în sensul că declarația de renunțare la succesiune a numitei, la succesiunea autoarei, a fost dată după expirarea termenului de 6 luni, adică după ce a acceptat succesiunea, astfel că renunțarea nu mai poate să-și producă efectele.
Prin decizia civilă nr.190 A din 14 mai 2009, Tribunalul Mehedinția respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art.129 al.ultim pr.civ. instanța are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, fără putea modifica sau depăși obiectul stabilit prin cererea reclamantului.
În speță, apelanta reclamantă a solicitat constatarea nulității certificatului nr.4/1981 cu motivarea că în acesta au fost incluse și bunuri ce i-au fost testate de autorul și, în calitate de moștenitor testamentar, nu a fost citată cu ocazia dezbaterii succesiunii, precum și constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.19/1983 emis în urma dezbaterii succesiunii, cu motivarea că terenurile de la punctul 1,4, și 6 nu au aparținut defunctei, fiind moștenite de la soțul său, precum și pentru faptul că mama sa, a renunțat la succesiune după expirarea termenului de 6 luni prev. de art. 700.civ. astfel că nu poate produce efecte juridice.
În raport de acest cadru procesual, instanța de fond a administrat și analizat probele, iar criticile apelantei, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea principiului contradictorialității și disponibilității, sunt nefondate.
Nefondate sunt și criticile ce vizează nelămurirea de către instanță a situației terenurilor găsite în plus la măsurătoarea făcută de către expert sau a construcțiilor existente pe terenul în suprafață de 8436. și 200. în condițiile în care instanța nu a fost sesizată cu această stare de fapt.
Împrejurarea că, în considerentele sentinței, nu s-a motivat explicit de ce au fost înlăturate susținerile reclamantei, în sensul că renunțarea la succesiunea defunctei, a autoarei sale, nu poate conduce la schimbarea sau desființarea sentinței, întrucât, prin soluția adoptată, instanța s-a pronunțat implicit și asupra acestui aspect.
Este adevărat că, declarația de renunțare la succesiune este dată după expirarea termenului de 6 luni, însă ea nu are valoarea prevăzută de art.700 civ. ci este o declarație pe propria răspundere, prin care cel în cauză recunoaște că nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, ceea ce echivalează cu recunoașterea neacceptării succesiunii.
În atare situație, succesibilul nu mai este renunțător la succesiune, ci neacceptant, iar, în materie succesorală, cele două categorii de acte, neacceptare și renunțare, produc aceleași efecte, în sensul că succesibilul este considerat străin de succesiune.
Prin Încheierea din 15 iulie 2009, Tribunalul Mehedinția admis, în parte, cererea de îndreptare eroare materială formulată de intimatul intervenient, strecurată în decizia civilă nr.190 A/14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-; s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei menționate, în sensul că se va trece intimat intervenient, în loc de intimat pârât.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanta și intervenientul, recursul intervenientului vizând încheierea de îndreptare eroare materială.
Recurenții și-au formulat și reformulat motivele de recurs, prin mai multe cereri depuse la dosar, fiind susținute, cu ocazia judecării cauzei, motivele de recurs astfel cum au fost precizate prin cererea de recurs formulată și semnată de avocat.
Criticile vizează în esență, următoarele: instanța nu s-a pronunțat asupra precizării de acțiune, atâta timp cât nu a făcut mențiunea dacă a admis acțiunea așa cum a fost formulată, sau așa cum a fost precizată; instanța nu a aprofundat dosarul, întrucât, prin raportul de expertiză se învederează anumite aspecte ce nu au fost lămurite, cu referire la restul de teren, găsit la măsurători și construcțiile existente pe teren; instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că a constatat că declarația de renunțare la succesiune, dată după expirarea termenului de 6 luni, nu are valoarea prevăzută de art.700 civ. ci este o declarație pe propria răspundere, ce echivalează cu recunoașterea neacceptării succesiunii, iar în materie succesorală, cele două categorii de acte - neacceptare și renunțare - produc aceleași efecte, în sensul că succesibilul este străin de succesiune.
În ceea ce privește Încheierea de îndreptare eroare materială, recurenții au arătat că în mod greșit nu a fost admisă în totalitate, făcând trimitere la probele administrate în cauză, data decesului autorului, calificarea juridică a acțiunii, considerentele care au stat la baza hotărârilor.
Intimatul pârât, a depus Întâmpinare, arătând, în esență, că nu există motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul se va respinge, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenți, se constată că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare a hotărârilor, expres și limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Astfel, în ceea ce privește prima critică - cu referire la neprecizarea acțiunii admise -aceasta este strict formală, întrucât, observând dispozitivul sentinței, raportat la hotărâre, per ansamblu, este evident că instanța s-a pronunțat asupra acțiunii astfel cum a fost precizată. Existând o precizare de acțiune - prin care se solicită doar constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.4/1981 și nr.19/1983 - și la care se face trimitere în cuprinsul sentinței, instanța a examinat și s-a pronunțat cu privire la aceasta, întrucât numai această cerere precizată este dedusă judecății, și, în raport de prev.art.129 alin.6 pr.civ. instanța trebuie să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Formularea din dispozitivul sentinței "admite în parte acțiunea", are în vedere acțiunea dedusă judecății (în speță, astfel cum a fost precizată) și nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, care să atragă modificarea sau casarea deciziei Tribunalului, prin care s-a respins apelul și s-a menținut această sentință.
În ceea ce privește cea de a doua critică - referitoare la lipsa de rol activ a instanței de judecată - aceasta este nefondată, întrucât, în raport de prev.art.129 și urm. pr.civ. rolul activ al judecătorului trebuie să se manifeste în limitele obiectului cererii dedusă judecății, respectiv pentru lămurirea situației de fapt și de drept, în litigiul ce face obiectul dosarului.
Ca atare, orice alte împrejurări colaterale, stabilite de instanță, sunt irelevante, dacă nu fac obiectul unei cereri de investire, întrucât instanța nu se poate pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut.
În speță, instanța a fost investită cu o cerere de constatare a nulității absolute a două certificate de moștenitor - cu motivarea că acestea cuprind teren proprietatea reclamantei (având ca temei testamentul) - și, conform dispoz.art.129 alin.6 pr.civ. a examinat și s-a pronunțat sub acest aspect.
În consecință, susținerile recurentei reclamante, cu referire la nepronunțarea pe restul terenului sau construcții, care nu au făcut obiectul vreunei cereri, sunt neîntemeiate.
Referitor la cea de a treia critică - ce vizează motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.6 pr.civ.- aceasta este de asemenea neîntemeiată, întrucât, motivarea Tribunalului, sub aspectele invocate de recurentă, constituie rezultatul verificării și examinării criticii formulată în apel, de către reclamantă.
Cum, recurenta a formulat critici în apel, cu referire la "vocația sa succesorală pentru a deschide succesiunea defunctei " (fila 3 dosar apel), în mod corect, față de dispoiz.art.295 alin.1 pr.civ. - care impune instanței de apel să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță - Tribunalul a examinat și s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel.
De altfel, art.304 pct.6 pr.civ. vizează situația în care instanța, încălcând principiul disponibilității, acordă ceea ce nu s-a cerut; or, în speță, în fapt, recurenta critică motivarea deciziei pronunțată de instanța de apel, sub un anumit aspect. Tribunalul a respins apelul și, ca atare, nu a acordat ceva ce nu s-ar fi cerut, astfel încât, și din acest punct de vedere, recursul nu este fondat.
În ceea ce privește criticile referitoare la Încheierea de îndreptare eroare materială, acestea sunt nefondate, instanța pronunțându-se sub acest aspect în mod legal, conform dispoz.art.281 pr.civ. - care vizează numai erori materiale și nu eventuale alte greșeli, - cu trimitere la probe, calificarea juridică a cererilor, considerentele care au stat la baza soluțiilor pronunțate-, după cum susțin recurenții. Cu privire la data decesului testatorului, sau alte asemenea erori - care, în principiu, pot fi îndreptate în baza art.281 pr.civ.-, se constată că acestea sunt cuprinse în acțiune sau alte cereri ale părților, regăsindu-se ca atare în cuprinsul hotărârilor, însă sunt irelevante, sub aspectul considerentelor și soluției pronunțată în cauză; pe de altă parte, nu constituie erori ale instanței, cu consecințe asupra hotărârii, sub aspectul soluției sau punerii în executare a acesteia.
De menționat că recurenții, prin toate cererile depuse la dosar, intitulate impropriu "motive de recurs", au adus mai multe critici hotărârilor și instanței de judecată, vizând modul de apreciere și interpretare a actelor dosarului, acestea neconstituind însă motive de recurs în sensul prevăzut de art.304 pr.civ. care se referă numai la motive de nelegalitate a hotărârilor, și nu la eventuale motive de netemeinicie.
Ca atare, toate aceste susțineri și aprecieri ale recurenților, ce constituie, eventual, motive de netemeinicie a hotărârilor, nu pot face obiectul examinării în recurs.
Față de considerentele expuse, constatând că, față de motivele invocate, nu există cauze de nelegalitate a hotărârilor atacate, în baza art.312 alin.1 pr.civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă și intervenientul împotriva deciziei civile nr. 190/A din 14 mai 2009 si Incheierii din 15 iulie 2009, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 752 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Baia de A în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.11.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu
