Anulare act. Decizia 134/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.134
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 737 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Biroul Executoriului Judecătoresc G și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal, asistată de avocat, lipsă fiind pârâții intimați Biroul Executoriului Judecătoresc G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și constatării nulității, cu cheltuieli de judecată în toate fazele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 4734/325 din 26.03.2007 reclamantul, în contradictoriu cu pârâții BEJ G și, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a licitației imobiliare în dosarul execuțional nr. 2/2006 al BEJ G și să dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară.
În motivarea cererii reclamantul arată că debitoarea recunoaște printr-o chitanță scrisă că îi datorează suma de 25.500 EURO, care în realitate reprezintă contravaloarea prețului promisiunii de vânzare cumpărare pentru imobilul vândut la o licitație ilegală, că deși are o interdicție de înstrăinare a imobilului, debitoarea cu rea credință a vândut la licitație imobilul, că imobilul nu poate fi înstrăinat deoarece dispozițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 interzic acest lucru și că nu a fost citat statul.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile la prevederile art. 9 din Legea 112/1995 și art. 500 alin.2 Cod procedură civilă.
La cerere s- atașat procesul verbal de licitație imobiliară, împuternicire avocațială.
Prin sentința civilă nr.5194/22.05.2007 s-a respins acțiunea civilă, având ca obiect nulitatea absolută a licitației imobiliare, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții BEJ G și, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond față de actele și lucrările dosarului a constatat următoarele:
Executarea silită în dosarul execuțional nr.2/2007 al BEJ G s- pornit la stăruința creditorului împotriva debitoarei, aceasta din urmă a formulat contestație la executare în dosarul nr. 8400/2006 al Judecătoriei Timișoara acțiune la care renunțat la judecată conform sentinței civile nr.8794 din 4.10.2006 a Judecătoriei Timișoara.
În cauza dedusă judecății reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute licitației imobiliare finalizată prin actul de adjudecare din 22.06.2006, precum și restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu motivarea că a recunoscut că printr-o chitanță scrisă că îi datorează suma de 25.500 Euro, care în realitate reprezintă contravaloarea prețului promisiunii de vânzării de vânzare cumpărare pentru imobilul vândut la licitație ilegală, fără a depune nici o dovadă în acest sens, așa cum dispune art.1169 Cod civil, conform căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Reclamantul nu numai că nu a dovedit existența vreunei promisiuni ori a unui antecontract cu privire la imobilul vândut la licitație, dar nua re nici un drept înscris în cartea funciară nr.1887, ori vreo sarcină care să opereze în favoarea sa, așa cum a rezultat din copia acestuia în extras depus la dosarul execuțional fila 10 și 1. Interdicția de înstrăinare și grevare stabilită de art. 9 din legea 112/1995 operează în favoarea Statului și curge timp de 10 ani de la data cumpărării imobilului, ori reclamantul nu a dovedit că acest termen nu s-a scurs până la licitație.
Cum dispozițiile art.500 Cod procedură civilă invocate de reclamant au fost respectate de executorul judecătoresc G, cum reclamantul nu are înscris în CF nici un drept real ori vreo sarcină în favoarea sa, instanța de fond constat că cererea acestuia de a constatat nulitatea absolută a licitației publice imobiliare nu este întemeiată, așa încât a respins-o, față de solicitarea apărătorului reclamantului la data de 24.04.2007 cu referire la posibilitatea executorului judecătoresc G de a organiza licitația, instanța de fond a constatat că din răspunsul primit de la Camera Executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub nr.352 din 14.05.2007 a rezultat că la data de 22.06.2006, data emiterii actului de adjudecare, executorul judecătoresc nu era suspendat, Ordinul Ministerului Justiției nr.1630 a fost emis la data de 30 iunie 2006 așa încât avea abilitatea de a efectua executarea silită în acest dosar.
Având în vedere prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.-/ 22 mai 2007, formulat recurs reclamantul recurent, pe care a considerat-o nelegală și netemeinică solicitând admiterea recursului în condițiile art. 304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în fapt s-a invocat în fața instanței de fond o seamă de nelegalități săvârșite ci ocazia executării imobiliare a imobilului din litigiu dar dintr- gravă eroare judiciară de fond a infirmat aceste ilegalități.
S-a susținut că executarea silită a imobilului din litigiu s-a făcut cu încălcarea flagrantă prevederilor art.9 alin ultim din Legea nr.112/1995 dar chiar invocarea practicii juridice în materie a diferitelor Curți de Apel din țară nu au convins instanța de fond privind eludarea unor dispoziții legale dirimante.
Recurentul a afirmat că s-a încălcat dispozițiile imperative ale art.500 alin.3 Cod procedură civilă prin aceea că nu s-a solicitat biroului de CF situația sarcinilor ce ar putea afecta imobilul din litigiu ceea ce a determinat că Statul Român să nu fie legal citat pentru a-și formula apărarea, dar instanța de fond a invocat un alt temei, respectiv, aliniatul 2 al acestui art. 500 care nici acesta nu a fost respectat.
S-a menționat că prin adresa nr. 352 din 14 mai 2007 s-a confirmat executorului faptul că i s-a interzis exercitarea atribuțiilor de executate prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1630/30.06.2006 dar aceasta și-a finalizat execuția imobiliară prin mai multe acte de execuție la data de 07 septembrie 2006 iar la data de 04 octombrie 2006 se redistribuie prețul imobilului adjudecat ilegal.
Recurentul a apreciat că toate aceste situații s-a confirmat cu certitudine că executarea la licitație s-a făcut cu încălcarea flagrantă a mai multor dispoziții legale dirimante, iar lipsa unei promisiuni de zare înscrisă în CF apare superfluă, deoarece prin acțiunea formulată s-a solicitat constatarea nulității absolute a licitației tăcute de către un executor suspendat care a eludat flagrant mai multe prevederi legale dar care din păcate nulitățile sunt confirmate de către instanța de fond.
Față de dispozițiile art. 402 alin.2 raportat la art. 401 alin.2 Cod procedură civilă instanța a recalificat calea de atac formulată din recurs în apel întrucât recurentul este o terță persoană.
Analizând calea de atac prin prisma motivelor invocate, instanța a constatat că soluția Judecătoriei Timișoara este temeinică și legală. Recurentul a invocat nerespectarea la executarea silită a dispozițiilor art.500 alin. 3 Cod procedură civilă. Potrivit acestei norme executorul a cerut Biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi au fost înștiințați despre executare și au fost citați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului. Din procesul verbal de licitație imobiliară rezultă însă că formalitățile prevăzute de art.500 Cod procedură civilă au fost respectate.
Cu privire la dispozițiile art.9 din Legea nr.112/1995 care ar fi fost încălcate cu ocazia procedurii executării silite, s-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că interdicția de înstrăinare și grevare stabilită în art. 9 din Legea nr.112/1995 operează în favoarea Statului și curge timp de 10 ani de la data cumpărării imobilului, însă apelantul contestator nu a făcut dovada că acest termen nu s-a scurs până la licitație. Pe de altă parte, interdicția nu se referea la procedurile aferente unei executări silite ci la înstrăinarea voluntară a imobilelor indiferent sub ce formă.
Un ultim motiv al apelului formulat se referă la interdicția executorului judecătoresc de exercita atribuții de executare. S-a constatat că procesul verbal de licitație imobiliară s- încheiat la data de 16 mai 2005 când executorul judecătoresc nu îi era aplicabilă nici o interdicție. Din adresa camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa rezultat că suspendarea executorului judecătoresc a operat doar în perioada 21.07.2006 - 24.08.2006 acesta fiind în funcție la 16.05.2006.
Față de cele arătate Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 737/A din 2 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 5184/2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea acesteia pentru următoarele motive:
Executarea silită asupra imobilului în litigiu s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 9 alin. ultim din Legea nr. 112/1995.
S-au încălcat flagrant art. 500 alin. 3 Cod procedură civilă, prin necitarea Statului Român, care avea înscrisă o interdicție în favoarea sa, iar invocarea aceste nulității absolute poate fi făcută de către orice persoană.
Executarea silită a imobilului a avut loc pe perioada suspendării din funcție a executorului judecătoresc.
În drept, au fost invocate motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 - 9 Cod procedură civilă.
Alăturat recursului la filele 4 - 10 au fost depuse extrase din practica judiciară.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Potrivit dispozițiilor 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărâre a instanței de apel poate fi atacată cu recurs dacă aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, aceeași hotărâre poate fi modificată, dacă instanța care a pronunțat-o a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Din actele și lucrările cauzei rezultă că hotărârea atacată cu recurs a fost motivată în mod detaliat, cu privire la fiecare motiv de apel, considerentele hotărârii, argumentând soluția adoptată în dispozitiv, respectiv aceea de respingere a apelului.
Sub aspectul interpretării actului juridic dedus judecății, de asemenea tribunalul a reținut în mod corect că reclamantul a intenționat să invoce nulitatea absolută a unei licitații imobiliare, în condițiile în care acesta nu este parte în actul juridic respectiv și nu a dovedit interesul pe care îl are.
În această ordine de idei, motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă, nu se regăsesc în cauză.
Cu privire la legalitatea hotărârii instanței de apel (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), recurentul a formulat, în realitate cele trei idei care se regăsesc în recursul depus la fila 3 dosar.
Astfel, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 9 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, în mod corect primele instanțe au reținut că reclamantul nu a dovedit existența interesului său în a invoca acest caz de nulitate, fiind de principiu că nulitatea absolută poate fi invocată de către orice persoană interesată, sau de către unitatea cu atribuții legale în domeniul în care s-a încălcat norma imperativă.
Reclamantul nu a dovedit interesul în invocarea încălcării interdicției legale pentru că nu a dovedit existența vreunei promisiuni sau a unui antecontract cu privire la imobilul vândut la licitație, a vreunui titlu de împrumut etc, așa cum pretinde, ori în aceste condiții, reclamantul neavând înscrisă în cartea funciară a imobilului nici un fel de sarcină cu privire la acesta, nu poate solicita constatarea unei nulității absolute motivată pe pretinsa încălcare a unei interdicții legale de către proprietara imobilului.
Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 500 alin. 3 Cod procedură civilă, în mod corect instanța de apel a reținut că aceste prevederi legale nu au relevanță în speță, deoarece din procesul verbal de licitație imobiliară rezultă că formalitățile prev. de art. 500 Cod procedură civilă, au fost respectate, contestatorul recurent nefiind citat întrucât nu figura în evidențele de carte funciară ca titular al vreunui drept real sau al unei sarcini.
În legătură cu suspendarea din funcție a executorului judecătoresc se reține că, potrivit procesului verbal de licitație imobiliară, această activitate s-a încheiat la 16 mai 2006, dată la care executorul judecătoresc nu-i era aplicabilă nici o interdicție, din adresa Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, rezultând că suspendarea a operat doar în perioada 21.07.2006 - 24.08.2006.
Față de cele arătate, Curtea va reține că instanța de apel a făcut o corect aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nefiind aplicabil în cauză.
Ținând seama de argumentele arătate mai sus, Curtea va proceda la respingerea recursului declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 737 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul împotriva deciziei civile nr. 737 din 2 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Biroul Executoriului Judecătoresc G și, având ca obiect anulare act.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /04.03.2008
Tehnored /07.03.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
