Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.135

Ședința publică din 14 februarie 2008

PREȘEDINTE: Carmina Orza

JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță

JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuienții G și, împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI REȘIȚA și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI REȘITA, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamanții au depus prin serviciul registratură un înscris prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa lor de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, situație față de care, instanța lasă cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr- revizuienții și G au chemat în judecată pe intimații, Statul Român prin Primăria Municipiului Reșița, solicitând instanței, prin hotărârea ce o va da, să dispună revizuirea sentinței civile nr. 5974/08.12.2003, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 981/C/2003.

În motivarea cererii, revizuienții au susținut că instanța de recurs nu trebuia să ia în considerare întâmpinarea depusă de pârâtă la dosar, deoarece a fost redactată de către mandatarul părți, care la data redactării nu avea mandat valabil, astfel că înscrisurile depuse reprezintă fals în înscrisurile sub semnătură privată. Revizuienții au mai arătat că pârâta s-a îndreptat împotriva lor cu denunțuri calomnioase și că instanța nu a verificat temeinicia susținerilor și autenticitatea documentelor depuse, refuzând cercetarea la fața locului.

Revizuienții au solicitat ca instanța, prin revizuirea sentinței civile nr. 5973/R/20.05.2005, să întoarcă suma reprezentând sultele numitei consemnate la CEC Reșița și neridicate, această sumă, împreună cu sulta ce i se cuvine, fiind suficiente pentru a-și achiziționa,în interes propriu o locuință corespunzătoare numai pentru sine.

În drept, revizuienții au invocat dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5, art. 323 alin. 1, art. 324 alin. 1 pct. 3 raportat la art. 327 alin. 1 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 2587/04.10.2006, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții și G în contradictoriu cu intimații, Statul Român prin Primăria Municipiului Reșița, prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Reșița.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nici unul dintre motivele de revizuire nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă, așa cum au susținut petenții.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel revizuienții și G, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii cererii lor.

Prin decizia civilă nr. 180/A din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița în dosarul nr- s-a respins apelul formulat de revizuienții și G împotriva sentinței civile nr. 2587/04.10.2006, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că soluția primei instanțe este legală deoarece motivele de revizuire nu se încadrează cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă.

Considerând că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi admisă numai pentru situațiile expres și limitativ prevăzute de lege și că motivele invocate de revizuienți în apel referitoare la extinderea cercetării penale și administrarea de probe în acest sens nu fac obiectul unei cererii de revizuire, că revizuirea formulată nu întrunește condițiile prevăzute de legea penală pentru a fi admisă, respectiv art. 324 și 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul.

Împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, în termen legal au declarat recurs revizuienții G și.

În motivarea recursului au arătat că Tribunalul C-S nu și-a exercitat rolul activ în apărarea intereselor părților și nu a pus în discuție urmările unor fapte penale, că numita nu a deținut o procură specială de reprezentare, neavând calitatea de mandatar al părților, iar intimata în mod unilateral nu a respectat hotărârea prim ei instanțe și nu a conservat bunul atribuit.

Au susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la aspectele arătate, că Primarul Municipiului Reșița a obstrucționat justiția procedând la dezmembrarea terenului, că instanța de apel nu a extins probatoriul și nu a făcut o cercetare la fața locului pentru a se convinge de cele arătate.

În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.

Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire formulată de revizuienții G și a fost motivată cu dispozițiile cuprinse în art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă instanța (pct. 2) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut s-au nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

La punctul 5 al art. 322 Cod procedură civilă se prevede faptul că se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărâre a unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Revizuienții, în fapt, critică fondul litigiului finalizat prin pronunțarea sentinței civile atacată cu cerere de revizuire și anume a sentinței civile 5973 din 8 decembrie 2005 Judecătoriei Reșița pronunțată în dosarul nr. 981/2003, motivele de recurs nu cuprind temeiuri care să facă admisibilă cererea de revizuire, neputând fi încadrate în dispozițiile cuprinse în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Ca urmare, văzând că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi admisă numai pentru situațiile expres și limitativ prevăzute de lege că cererea revizuienților nu se încadrează în dispozițiile cuprinse în art. 322 pct. 2 și 5 Cod procedură civilă, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii pronunțate de instanța de apel, Curtea pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul revizuienților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de revizuienții G și, împotriva deciziei civile nr. 180 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-.

IREVOCABIL.

Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /03.03.2008

Tehnored /03.03.2008

Ex.2

:

Președinte:Carmina Orza
Judecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Timisoara