Anulare act. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2069/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1406.
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant MINISTERUL CULTURII, cultelor ȘI NAȚIONAL, împotriva deciziei civile nr.797 A din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și.
are ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, pentru recurentul reclamant Ministerul Culturii, Cultelor și Național, în baza delegației depuse la dosar, consilier juridic, pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General, în baza delegației depuse la dosar, avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 14.10.2009, a unei întâmpinări formulate de către intimata pârâtă.
Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar chitanța în cuantum de 6 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,15 lei timbru judiciar.
Curtea, constatând că pricina a fost solicitată pe lista cauzelor aflate la amânare fără discuții, fără ca toate părțile să fie prezente sau reprezentate, dispune strigarea dosarului la ordine.
La reluarea cauzei, la ordine, se prezintă consilier juridic, pentru recurentul reclamant Ministerul Culturii, Cultelor și Național, în baza delegației depuse la dosar, consilier juridic, pentru intimata pârâtă Primăria Municipiului B prin Primarul General, în baza delegației depuse la dosar, avocat, pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Curtea comunică recurentului și intimatei pârâte Primăria Municipiului B copia întâmpinării depuse la dosar.
Părțile declară că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la termenul de astăzi și faptul că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că imobilul în litigiu se află în proprietatea statului, respectiv în administrarea recurentului reclamant, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.858/17.07.2003 prin care s-a abrogat nr.HG578/2002, care face dovada calității sale procesuale active.
Cu privire la interesul reclamantului de a promova acțiunea arată că acesta există și este dat și de împrejurarea că imobilul în cauză s-a aflat în administrarea neîntreruptă a sa încă din anul 1990.
Un alt argument în susținerea unui interes actual este dat de adresa nr.566//21.04.2009 emisă de Direcția Publice -, aflată în dosarul cauzei, din care reiese că terenul în suprafață de 230,80 mp se află în incinta Bibliotecii Naționale, obiectiv de interes național finanțat de reclamant.
Reprezentantul intimatei pârâte Primăria Municipiului B solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor pe larg expuse în întâmpinarea depusă la dosar; solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul recurentului reclamant având cuvântul în replică solicită ca în cazul respingerii recursului instanța să aibă în vedere dispozițiile art.274 al.3 Cod de procedura civilă cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 14.04.2008 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, reclamantul Ministerul Culturii și Cultelor a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B prin Primarul General, Ministerul Economiei și Finanțelor și, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a Dispoziției nr.2784/21.04.2004 emisă de pârâta Primăria Municipiului B, să dispună transmiterea notificării privind terenul în suprafață de 230,80 mp. situat în B, fosta-, în prezent- C, sector 3, aflat în incinta obiectivului de investiții "Biblioteca Națională a României" unității deținătoare, respectiv Ministerului Culturii și Cultelor, în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În motivare, reclamantul a arătat că imobilul anterior menționat se află în proprietatea Statului Român și în administrarea acestui minister, potrivit nr.HG858/17.07.2003 (prin care s-a abrogat nr.HG578/2002 privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Culturii și Cultelor și a Ministerului Educației și Cercetării în administrarea RA "Administrația Protocolului de Stat").
Reclamantul a precizat că, după întocmirea și depunerea documentației cadastrale la. B sector 3, prin încheierea nr.23736/15.08.2005 s-a înscris în Cartea Funciară cu nr.61645 a Municipiului B sector 3, cu numărul cadastral 9044, dreptul de proprietate al Statului Român prin administrator Ministerul Culturii și Cultelor asupra imobilului mai sus menționat; atât dreptul de proprietate, cât și dreptul de administrare se află la adăpostul unei prezumții de bună credință instituită de art.30 alin.1 și art.31 din Legea nr.7/1996.
Pârâta, în calitate de persoană îndreptățită în baza Legii nr.10/2001, a formulat notificare către Primăria Municipiului B, solicitând restituirea în natură, sens în care a fost emisă Dispoziția nr.2784/21.04.2004, prin care a fost respinsă solicitarea petentei, în considerarea faptului că aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitor.
Motivul de nulitate absolută invocat de reclamant este dat de împrejurarea că, nesocotind dispozițiile actului normativ special în materia retrocedărilor, imperative în ceea ce privește atributul soluționării notificărilor formulate în baza acestei legi exclusiv de către unitățile deținătoare, Primăria Municipiului Bae mis o dispoziție nulă.
Împotriva acestei dispoziții, pârâta a formulat o contestație, iar prin sentința civilă nr.278 din 23.03.2005, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.6207 din 23.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulată dispoziția Primarului General și s-a dispus restituirea în natură către această pârâtă a imobilului în litigiu, actualmente situat în incinta Bibliotecii Naționale.
A mai arătat reclamantul că a luat cunoștință de această dispoziție cu ocazia formulării de către pârâta a unei acțiuni în revendicare/acțiuni confesorii pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B, în curs de soluționare.
Pârâta a invocat, prin întâmpinare, atât excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 B, solicitând declinarea litigiului la Tribunalul București, conform art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât și excepția inadmisibilității acțiunii, considerând că nu poate fi solicitată anularea unui act asupra căruia o instanță deja a dispus în acest sens (prin sentința civilă nr.278/23.03.2005 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă).
La data de 08.05.2008, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale prin raportare la primul capăt de cerere dedus judecății. Ulterior, la 28.05.2008, prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că cererea de chemare în judecată trebuia formulată în contradictoriu cu cel care a emis dispoziția contestată.
Atât excepția de necompetență materială a Judecătoriei sectorului 5 B, cât și excepția de necompetență teritorială a aceleiași instanțe au fost respinse, prin încheiere, la 29.05.2008.
Excepția inadmisibilității invocată de pârâta, a fost calificată drept apărare de fond, instanța dispunând, totuși, în raport de art.137 alin.2 Cod procedură civilă, unirea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului (invocată de pârâta ulterior depunerii întâmpinării), precum și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor cu fondul cauzei.
Pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul General a invocat, de asemenea, excepția lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată, instanța de fond considerând că aceasta vizează calitatea procesuală activă a reclamantului.
Prin sentința civilă nr.8380 din 13.11.2008, Judecătoria Sectorului 5 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta, excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Municipiul B prin Primarul General, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, drept consecință, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Culturii și Cultelor, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu, situat în B, fostă str.-, actual-, sector 3, compus din teren în suprafață de 54.000 mp. și construcție în suprafață totală de 14.594 mp. a fost dat în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor, prin art.2 alin.1 din nr.HG858/2003, în vederea edificării sediului Bibliotecii Naționale a României. În calitate de titular al dreptului de administrare, reclamantul și-a înscris dreptul său, precum și dreptul de proprietate al statului în cartea funciară, prin încheierea nr.23736/2005.
Terenul afectat planului de investiții "Biblioteca Națională a României" a fost retrocedat în mare parte foștilor proprietari în baza Legii nr.10/2001. O suprafață de 230,80 mp. din teren a fost restituită în natură pârâtei, aceasta prezentând sentința civilă nr.278/23.05.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.6207/23.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; este vorba despre terenul situat în- C, sector 3 potrivit certificatului nr.-/15.08.2006. Pentru a dispune retrocedarea imobilului, prima instanță a anulat Dispoziția nr.2784/21.04.2004 emisă de Primarul General al Municipiului B, prin care a fost respinsă notificarea formulată de, întrucât aceasta nu ar fi avut calitatea de moștenitor.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere faptul că reclamantul Ministerul Culturii și Cultelor solicită a se constata nulitatea absolută a unei dispoziții emisă de Primarul General al Municipiului B, iar nu o nulitate relativă a acestui act; s-a considerat că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes. Reclamantul, în calitate de titular al dreptului de administrare asupra terenului în litigiu, are calitate procesuală activă, întrucât urmărește valorificarea, pe cale indirectă, a desmembrământului constituit în favoarea sa prin nr.HG858/2003 (potrivit art.12 alin.4 din Legea nr.213/1998, "în litigiile privitoare la dreptul de administrare, în instanță titularul acestui drept va sta în nume propriu"). Instanța de fond a apreciat, totodată, că actul juridic a cărui nulitate se solicită este un act administrativ cu caracter individual, supus dispozițiilor prevăzute de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Deliberând asupra excepției lipsei de interes invocată de Municipiul B prin Primarul General, prima instanță a reținut că reclamantul dorește valorificarea dreptului său de administrare asupra imobilului, drept ce decurge din nr.HG858/2003, opozabil terților prin înscrierea în cartea funciară, astfel încât justifică un interes legitim.
Pe fondul cererii, instanța de fond a respins acțiunea, constatând că, deși statul își exercită atributele dreptului de proprietate publică prin intermediul titularului dreptului de administrare, în conformitate cu Capitolul II din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, republicată, totuși, din punctul de vedere al art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, nu contează cine este titularul dreptului de administrare la data introducerii acțiunii, ci doar cine are această calitate la data intrării în vigoare a legii, respectiv 14.02.2001. Așadar, are calitate de unitate deținătoare persoana juridică titulară a dreptului de administrare la data de 14.02.2001. Cum, în cauză, reclamantul Ministerul Culturii și Cultelor nu a probat această situație de drept, instanța a apreciat că cererea sa nu este întemeiată. Prin nr.HG858/2003 imobilul a trecut din administrarea RA Administrația Protocolului de Stat în administrarea reclamantului începând cu data intrării în vigoare a hotărârii, la 31.07.2003, deci ulterior momentului la care s-a făcut trimitere.
Referitor la capătul de cerere privind transmiterea notificării către Ministerul Culturii și Cultelor, prima instanță a apreciat că acesta este accesoriu în raport de cel prin care se solicită anularea dispoziției emisă de Primăria Municipiului
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat următoarele:
Pe tot parcursul soluționării cauzei în fond, instanța nu a ridicat problema termenului de la care se năștea dreptul/calitatea de unitate deținătoare în înțelesul Legii nr.10/2001, prin raportare la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Astfel, prima instanță, deși a achiesat la concluziile reclamantului puse pe marginea excepțiilor invocate în timpul judecății, nu a cerut lămuriri și reclamantului, dar și documente în dovedirea calității de unitate deținătoare a obiectivului de investiții la data de 14.02.2001. Sub acest aspect, reclamantul a arătat că înțelege să suplimenteze materialul probator administrat în cauză, cu o serie de înscrisuri care probează, cu excepția intervalului în care nr.HG578/2002 s-a aflat în vigoare, că a deținut calitatea de administrator al terenului în litigiu încă din anul 1990, în acest sens făcând trimitere la Decretul - lege nr.30/1990 și nr.HG115/1990, Protocolul încheiat între Comisia de lichidare-predare a patrimoniului fostei gospodării de partid a Partidului Comunist Român și Ministerul Culturii la data de 18.12.1990, Protocolul de predare - primire din 25.05.1998 încheiat în baza nr.HG134/1998 și Ordinul nr.2021/1998 al ministrului culturii.
Pentru aceste considerente, apelantul a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru a solicita constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.2784/21.04.2004 emisă de Primăria Municipiului B și, pe cale de consecință, transmiterea notificării privind imobilul teren în litigiu reclamantului spre competentă soluționare.
În sprijinul admiterii cererii, apelantul a învederat că înțelege să se prevaleze și de considerentele reținute în cuprinsul hotărârii judecătorești apelate în privința deplinei justificări a calității procesuale active și a interesului de a promova acțiunea.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că apelantul nu dovedește nici un motiv care să atragă sancționarea actului juridic contestat cu nulitate absolută, mai ales în situația în care acest act nici nu mai este în ființă.
La data de 16.04.2009, pârâta a depus cerere de aderare la apel, invocând prin aceasta excepția necompetenței materiale a instanței de fond, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Culturii, Cultelor și Național, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția de necompetență materială a instanței de fond, apelanta - pârâtă a arătat că aceasta în mod greșit a fost respinsă, întrucât dispozițiile legii speciale au un caracter derogator de la normele generale, inclusiv în ceea ce privește competența materială de soluționare a litigiilor născute în baza Legii nr.10/2001. S-a făcut trimitere la art.26 alin.3 din acest act normativ, considerându-se că Tribunalul București - Secția Civilă este instanța competentă să soluționeze în fond cererea de față, întrucât textul de lege invocat nu distinge între persoanele îndreptățite să atace un asemenea act. Această interpretare este în deplină concordanță cu practica judiciară în materia Legii nr.10/2001 și cu decizia de îndrumare nr.IX/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Chiar și în condițiile în care s-ar aprecia că este vorba de un act administrativ, astfel definit de art.2 din Legea nr.554/2004, competența de soluționare ar aparține Tribunalului București - Secția contencios Administrativ și Fiscal.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Culturii, Cultelor și Național, fost Ministerul Culturii și Cultelor, apelanta - pârâtă a învederat că apelantul nu justifică nici un interes în promovarea acțiunii, actul atacat, Dispoziția nr.2784/2004 a Primarului General al Municipiului B, nemaiexistând la data formulării cererii de chemare în judecată, anulat fiind prin sentința civilă nr.278/2005, definitivă și irevocabilă.
În aceste condiții, nu se poate reține că reclamantul urmărește valorificarea, pe cale indirectă, a unui desmembrământ al dreptului de proprietate constituit prin nr.HG858/2003, deoarece acțiunea promovată pentru pretinsa protecția a dreptului său are ca obiect un act juridic nul, care nu produce efecte, care nu poate să încalce sau să afecteze dreptul acestui minister. Dreptul reclamantului este afectat prin chiar sentința civilă nr.278/2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a anulat dispoziția pe care reclamantul o apreciază nulă în prezenta cauză.
A mai arătat apelanta - pârâtă, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, că apelantul - reclamant nu poate susține că prin acțiune protejează un drept afectat prin dispoziția care nu produce nici un efect. De altfel, acesta nu poate pretinde protecția unui drept al său prin calea procesuală aleasă, respectiv printr-o acțiune în constatare.
De asemenea, a precizat că excepția nu poate fi considerată o apărare de fond, ci trebuie soluționată de instanță în forma în care a fost invocată. La fel și excepția lipsei obiectului acțiunii, pusă în discuția părților la 19.06.2008, trebuie cercetată în mod distinct, iar nu calificată ca și o excepție de nulitate a cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr.797 din 10.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - reclamant Ministerul Culturii, Cultelor și Național, a admis cererea de aderare la apel formulată de apelanta - pârâtă, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active, a respins acțiunea introdusă de reclamant, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului B prin Primarul General și, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut următoarele:
Dispozițiile/deciziile emise în procedura Legii nr.10/2001 sunt acte juridice unilaterale de natură esențialmente civilă, iar nu administrativă cum a reținut prima instanță. În acest sens, trebuie plecat de la scopul legii, acela de a repara prejudiciul cauzat ca urmare a preluării abuzive a unor imobile, respectiv de a repara încălcarea dreptului de proprietate, drept de natură pur civilă. Această reparare se face fie prin restituirea în natură, fie prin recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent.
Această natură juridică este dată și de legiuitor, care aaî nțeles să stabilească competența de verificare a legalității acestor dispoziții/decizii în favoarea secției civile a tribunalului. Dacă ar fi vorba de acte juridice administrative, competența ar trebui să revină instanței de contencios administrativ. Această interpretare a fost confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile în interesul legii nr.IX/2006 și nr.XX/2007, care au statuat, în esență, că, asupra tuturor problemelor legate de aplicarea Legii nr.10/2001, competența revine secțiilor civile ale tribunalelor. Concluzia privind natura juridică a actelor emise în procedura Legii nr.10/2001 trebuie astfel dată și pentru a avea o interpretare unitară a legii, având în vedere că art.21 din acest act normativ recunoaște calitatea de unitate deținătoare unor societăți comerciale, persoane juridice care nu pot emite acte administrative de putere în sensul Legii nr.554/2004. O altă interpretare ar însemna ca acte juridice emise în aplicarea acestei legi să aibă o natură juridică diferită în funcție de emitentul actului.
Dispozițiile art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, privesc doar problema opozabilității și, eventual, executării acestor acte juridice, nu și cea a recunoașterii dreptului de proprietate asupra imobilului sau a dreptului la măsuri reparatorii prin echivalent. Altfel, ar însemna să se acorde caracter constitutiv înscrierii în cartea funciară, în ciuda faptului că prin Legea nr.7/1996 scopul intabulării este acela al realizării publicității imobiliare.
Referitor la excepția necompetenței materiale a primei instanțe, tribunalul a constatat că dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 privesc doar contestațiile și acțiunile formulate de către persoana îndreptățită în sensul legii, nu și acțiunile promovate de către terți față de actul juridic contestat, aceasta deoarece textul de lege folosește sintagma "persoana care se consideră îndreptățită", cu alte cuvinte persoana care a formulat notificarea și se consideră îndreptățită la acordarea unei reparații pentru încălcarea dreptului de proprietate. Ca atare, excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Tribunalul a apreciat că și excepția lipsei calității procesuale active nu este fondată, întrucât, în materia nulităților absolute, calitatea procesuală activă o are orice persoană care justifică un interes, interes care trebuie să fie legitim, personal, născut și actual. Cu alte cuvinte, analizarea calității procesuale active se face și în funcție de cercetarea excepției lipsei de interes (lipsei de obiect, cum a intitulat-o apelanta - pârâtă ). Or, prin sentința civilă nr.278/2005, definitivă și irevocabilă, a fost anulată dispoziția emisă de Primarul General al Municipiului B și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 230,80 mp. situat în B, fostă str.-, aflat în incinta Bibliotecii Naționale. Din moment ce Dispoziția nr.2784/2004 a fost anulată, reclamantul nu mai justifică un interes actual pentru a solicita din nou constatarea nulității absolute a unui act juridic care nu mai produce nici un efect.
În raport de aceste considerente, instanța de apel a constatat că se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale active și, ca o consecință, respingerea apelului declarat de reclamant, fără a mai fi analizate celelalte critici legate de fondul cauzei.
În termen legal a declarat recurs reclamantul Ministerul Culturii, Cultelor și Național, susținând că decizia este nelegală, incidente fiind dispozițiile art.304 pct.7 teza I și art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul - reclamant a arătat că imobilul teren se află în incinta obiectivului "Biblioteca Națională a României", la numărul poștal 22 pe b- -, sector 3 B, asupra sa Statul Român având un drept de proprietate, în timp ce Ministerul Culturii, Cultelor și Național exercită un drept de administrare conform nr.HG858/2003. Aceste afirmații sunt însoțite de acte doveditoare, respectiv acte normative și înscrisuri referitoare la documentația cadastrală realizată pentru imobil.
În strânsă legătură cu regimul juridic al imobilului în litigiu și al drepturilor conferite reclamantului în calitate de administrator al acestuia, prin cererea de chemare în judecată au fost prezentate considerentele de fapt și de drept pentru acționarea în judecată a celor două entități juridice de drept public, precum și a pârâtei.
Primăria Municipiului B, având în vedere cererea persoanei îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 la restituirea imobilului în cauză, a procedat la soluționarea notificării petentei, nesocotind astfel dispozițiile legii speciale, care prevăd ca decizia ori dispoziția să fie emisă de unitatea deținătoare. În acest sens, actul emis de Primăria Municipiului B este nul absolut, dat cu încălcarea prevederilor art.21 din Legea nr.10/2001.
Împotriva Dispoziției nr.2784/2004 emisă de Primăria Municipiului B, pârâta a formulat contestație, cererea sa fiind admisă prin sentința civilă nr.278/23.03.2005 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.6207/23.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Cu această ocazie, instanța a dispus anularea actului contestat și restituirea în natură către contestatoare a imobilului teren în suprafață de 230,80 mp. situat în B, fostă-, actualmente situat în incinta Bibliotecii Naționale.
Aceste chestiuni de fapt și de drept au fost aduse la cunoștința recurentului în urma unei acțiuni în revendicare promovată la Judecătoria Sectorului 3 B, în cadrul căreia s-a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul, lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a imobilului în litigiu.
În aceste condiții, recurentul - reclamant, constatând că Primăria Municipiului B nu i-a adus la cunoștință faptul soluționării notificării formulată de, a fost nevoit să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată și să invoce nulitatea absolută a actului emis de această instituție.
A susținut recurentul că instanța de apel nu a motivat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active invocată de intimata, încălcând astfel dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
În mod nelegal, tribunalul a apreciat că interesul reclamantului nu mai este actual, motivat de împrejurarea că dispoziția ce face obiectul cererii de chemare în judecată a fost anulată de o instanță judecătorească în mod irevocabil, aspect ce conduce la nelegalitatea deciziei recurate.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes. Reclamantul, în calitate de administrator al imobilului în litigiu, are calitate procesuală activă, deoarece urmărește valorificarea dreptului de administrare instituit prin nr.HG858/2003. În speță, nu se poate reține că sentința civilă nr.278/2005 produce efecte juridice, întrucât aceasta nu este opozabilă reclamantului, terț față de litigiul soluționat prin această hotărâre.
Interesul în prezenta cauză exista la momentul formulării acțiunii și este dat de împrejurarea că acest imobil s-a aflat în administrarea neîntreruptă a reclamantei încă din anul 1990 cu excepția perioadei în care a fost în vigoare nr.HG578/2002. Acest fapt este confirmat de Decretul - Lege nr.30/1990, nr.HG115/1990, Protocoalele încheiate în 1990, respectiv 1998 cu referire la transmiterea suprafeței de teren ce face obiectul judecății.
Un alt argument în susținerea interesului actual invocat de recurent este dat de adresa nr.566//21.04.2009 emisă de Direcția Publice, din care rezultă că terenul de 230,80 mp. se află în incinta Bibliotecii Naționale, obiectiv de interes național finanțat de instituția reclamantă.
Interesul este confirmat și de mențiunile înscrise deja în cartea funciară asupra acestui imobil, ce confirmă dreptul de administrare al recurentului.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de apel a expus considerentele pentru care a admis excepția lipsei de interes, în sensul că se solicită anularea unui act care deja nu mai produce efecte juridice.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul declarat de recurentul - reclamant Ministerul Culturii, Cultelor și Național nu este fondat, pentru următoarele argumente:
Hotărârea instanței de apel a vizat analiza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului prin prisma lipsei de interes a acestuia în formularea cererii de chemare în judecată.
Recurentul, prin motivele prezentate, după expunerea situației de fapt, a dezvoltat critici și asupra modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, aceste aspecte făcând obiectul cercetării în recurs din perspectiva art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, criterii de drept invocate de Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Curtea apreciază că nu poate fi reținut motivul invocat de recurent, în sensul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Sub acest aspect, se reține că tribunalul, la soluționarea pricinii în apel, a constatat că nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană care justifică un interes legitim, personal, născut și actual. Analiza calității procesuale active s-a raportat în speța dedusă judecății la analiza excepției lipsei de interes (a lipsei de obiect cum a fost intitulată de intimata ), întrucât prin sentința civilă nr.278/2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, definitivă prin decizia civilă nr.19/2006 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și irevocabilă prin decizia civilă nr.6207/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulată Dispoziția nr.2784/2004 emisă de Primarul General al Municipiului B și s-a dispus restituirea în natură, către persoana care a notificat primăria, a imobilului în litigiu.
Instanța de apel a apreciat că, din moment ce această dispoziție a fost anulată, reclamantul nu poate să justifice un interes actual pentru a solicita din nou constatarea nulității absolute a unui act juridic ce nu mai produce efecte, deci nu poate avea calitate procesuală activă.
Reținând aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea tribunalului a fost legal și temeinic motivată din perspectiva art.261 pct.5 Cod procedură civilă, astfel încât nu se poate susține o nemotivare a deciziei recurate, care să atragă incidența art.304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
Acest text de lege ar putea fi aplicat în situația în care ar lipsi motivarea soluției ori aceasta ar fi superficială, cuprinzând considerente care nu au legătură cu pricina în care a fost pronunțată soluția recurată, însă împrejurarea definită aici nu se regăsește în cauză.
Recurentul a susținut că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, ceea ce ar însemna că tribunalul a recurs la texte de lege aplicabile speței, pe care însă, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.
Analizând însă soluția atacată, Curtea nu constată a fi aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Calitatea procesuală nu trebuie confundată de interesul, deși, uneori, delimitarea între aceste două condiții de exercițiu ale dreptului la acțiune nu este ușor de făcut.
, orice persoană care are un interes personal să acționeze are și calitatea procesuală activă și, invers, absența calității procesuale este însoțită de o lipsă de interes. S-ar putea spune că legea atribuie calitatea procesuală celui care are interes, iar din această perspectivă interesul ar fi principala condiție de exercițiu a dreptului la acțiune.
În speță, fiind vorba de o cerere de constatare a nulității absolute a unui act juridic, calitatea procesuală activă aparține oricărei persoane care justifică un interes legitim, personal, născut și actual. Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, în speță, desființarea unei dispoziții emisă în procedura Legii nr.10/2001.
Notificarea formulată de pârâta a fost respinsă prin Dispoziția nr.2784/2004 emisă de Primarul General al Municipiului B, dispoziție atacată de recurentul Ministerul Culturii, Cultelor și Național. Acest act juridic a fost contestat de persoana interesată, respectiv de pârâta și, numai după soluționarea cauzei în fața instanțelor de judecată, cererea de restituire în natură a imobilului din B,-, sector 3, fost admisă. Așadar, în procedura Legii nr.10/2001 s-a urmat atât faza administrativă, cât și cea judecătorească, finalizată prin sentința civilă nr.278/2005, definitivă și irevocabilă. Astfel, dispoziția contestată nu poate produce efecte juridice nici între părți, nici față de terți câtă vreme ea a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească.
Interesul unui terț pentru anularea unui act juridic trebuie să fie actual, să existe la momentul în care se exercită dreptul la acțiune; or, în cauză, cât timp Dispoziția nr.2784/2004 nu produce efecte juridice, nu se poate reține nici interesul reclamantului în ceea ce privește constatarea nulității absolute a unui act juridic inexistent la data formulării cererii de chemare în judecată.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că soluția tribunalului este legală, fără a avea relevanță în cauză faptul că la momentul introducerii acțiunii reclamantul avea sau nu calitatea de administrator al imobilului în litigiu ori existența mențiunilor înscrise în cartea funciară, în privința dreptului de administrare și a dreptului de proprietate.
Se mai poate reține că, într-adevăr, sentința civilă nr.278/2005 nu este opozabilă reclamantului, terț față de litigiul soluționat prin această hotărâre, însă această chestiune nu conduce la concluzia că actul instanței este lipsit de efecte juridice, cu atât mai mult cu cât a fost emis într-o procedură contencioasă. De altfel, nici dispoziția atacată nu putea fi opusă recurentului, care nu era parte în litigiu promovat de pârâta, aspect care nu este de natură să confere calitate procesuală activă Ministerului Culturii, Cultelor și doar în considerarea calității de administrator al imobilului în litigiu.
Întrucât recurentul a căzut în pretenții, conform art.274 Cod de procedură civilă, va fi obligat la plata sumei de 620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata, reprezentând onorariu de avocat (chitanța nr.110/14.10.2009).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - reclamant MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL împotriva deciziei civile nr.797 A din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și.
Obligă pe recurent la 620 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.2/14.12.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud.sector 5. - Veste
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
