Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1407/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2037/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1407.
Ședința publică de la 27 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 3: Bianca
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.91 din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
are ca obiect - partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.76 emisă de Baroul Giurgiu -Cabinet Individual, intimata reclamantă personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentului pârât depune la dosar chitanța nr.-, în cuantum de 10 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs și 0,15 lei timbru judiciar.
Recurentul pârât se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 20 Poliție, la data de 28.05.2002 iar intimata reclamantă se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Poliția G, la data de 27.09.2003.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și modificării în parte a sentinței atacate conform motivelor de recurs; solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru.
Arată că, în mod greșit, instanța de apel, a îndepărtat din masa partajabilă suma de 64.950 lei ce reprezintă valoarea terenului dezmembrat și vândut anterior pronunțării divorțului, contravaloare încasată exclusiv de către intimata reclamantă.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurentului pârât precizează că în motivele de recurs s-a referit, cu privire la sultă, la contravaloarea cotei de din imobilul compus din toate cele trei loturi, calculată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Mai arată că instanța de fond a ignorat prevederile art.6735Cod de procedura civilă care fac referire la faptul că împărțirea trebuie să fie realizată pe cât posibil în natură, imobilul din cauză fiind comod partajabil în natură.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului, arătând că nu este de acord să-i fie atribuit recurentului o parte din imobil; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu, la data de 22.04.2008 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că imobilul situat în com. jud. G, având nr. cadastral 88, compus din casă de locuit și teren aferent este bunul propriu al acesteia, în temeiul art.31 lit. f fam.
În fapt, reclamanta a arătat că, la data de 5.06.1997, s-a deschis succesiunea mamei sale, la Notarul Public " ", eliberându-se certificatul de moștenitor nr.100/5.06.1997; conform acestui certificat de moștenitor a dobândit în indiviziune cu frații săi apartamentul nr.5, situat la etajul 1,.1, al imobilului Bloc 3 din B, Calea, nr.56, sector 6, compus din 4 camere de locuit și dependințe, având o cotă de 1/5 fiecare. Ulterior, în 2001, aceasta și frații săi au vândut acest apartament cu suma de 10.500 dolari, reclamanta primind suma de 2000 dolari.
A mai arătat reclamanta că la data de 30.05.2001, împreună cu fratele său, au cumpărat în indiviziune, în cote de fiecare imobilul situat în intravilanul com. jud.G cu nr.cadastral 88, imobil compus din teren în suprafață totală de 3035 mp (3000 mp la măsurători) și construcția casă de locuit din paiantă: C1 în suprafață construită de 70 mp, anexa C2 în suprafață de 108 mp construită și anexa C3 în suprafață construită de 133 mp, plătind pentru această casă suma de 5000 lei.
De asemenea, a mai arătat reclamanta că, după desfacerea căsătoriei sale prin divorț, la data de 26 iulie 2005, cumpărat de la fratele său dreptul indiviz din această proprietate (cota de 1/2) din imobilul situat în com. jud.G, imobil descris mai sus; astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare întocmit la Notarul Public, nr.1826, la data de 18.07.2007, a vândut lotul nr.1 din acest imobil (conform actului de dezmembrare de la dosar), lot compus din suprafața de 1299 mp, categoria curți-construcții. Deși la data cumpărării de către aceasta a jumătății din imobilul din - 30.05.2001, era căsătorită cu pârâtul, banii reprezentând prețul acestuia ce au fost achitați de către aceasta, banii provenind din vânzarea apartamentului moștenire de la mama sa, ulterior cumpărării nu a făcut nici o îmbunătățire la acesta, a văruit doar camerele să se poată muta, pârâtul nu a vrut în mod intenționat să contribuie la această operațiune de văruire, spunând că este casa acesteia și a fratelui său, menționând că în acea perioadă relațiile dintre ei erau tensionate, culminând cu despărțirea lor în fapt în primăvara lui 2002.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele acte: carte de identitate, certificat de moștenitor nr.100/5 iunie 1997, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 717/30.05.2001,sentința civilă nr.4580/04.12.2002 a Judecătoriei Giurgiu, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1826/26.07.2005,act de dezmembrare autentificat sub nr. 1812/18.07.2007,contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1813/18.07.2007.
La data de 28.05.2008, reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat să se constate în temeiul art.31 lit. f fam. că J din imobilul situat în com. jud.G descris în acțiunea introductivă (respectiv cota de ) cumpărat împreună cu fratele său, este bun propriu, deși era căsătorită cu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare la 30.05.2001.
La data de 25.06.2008, pârâtul a depus întâmpinare - cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei de a se constata că imobilul situat în comuna, jud.G, cu nr.cadastral 88, compus din casă de locuit și teren aferent, este bun proprietate a sa, în condițiile art.31 lit.f din Codul familiei; partajarea imobilului în cauză ca bun comun, cota de 1/2 din acesta fiind dobândită în timpul căsătoriei dintre acesta și reclamantă; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de susținerea prezentei cauze.
În fapt, pârâtul a arătat că a fost căsătorit cu reclamanta în perioada cuprinsă între anii 1996-2001, când au divorțat. Încă din anul 1994, de când a intrat în relații de concubinaj notoriu cu reclamanta au locuit în apartamentul acesteia, în B, Calea, nr.56,.3, sector 6,.1,.5, așa cum reiese din adresa eliberată de Asociația de proprietari.
A mai arătat pârâtul că în anul 2000, achitat integral ratele pentru apartament din banii săi și ai reclamantei, pentru a-l putea vinde, fapt pentru care s-a și dezbătut moștenirea mamei reclamantei între aceasta și frații săi.
În anul 2001, cu partea lor din banii obținuți din vânzarea apartamentului - 2.000 dolari, a cumpărat cota de 1/2 din imobilul compus din teren în suprafață totală de 3.035 mp (3.000 mp rezultați din măsurători) și construcție - casă de locuit din paiantă: -CI - în suprafață construită de 70 mp;
- anexa C2 - în suprafață construită de 108 mp și
- anexa C3 în suprafață construită de 133 mp.
Cealaltă cotă de 1/2 a cumpărat-o fratele reclamantei, așa convenind aceștia și pârâtul, deoarece niciunul nu aveau destui bani pentru aoc umpăra singur, ulterior, în anul 2005, după despărțirea lor în fapt și în drept (anul 2000), reclamanta a cumpărat și cota de din imobil de la fratele său. În anul 2007 pârâta i-a cerut să semneze la notariat un act de dezmembrare pentru imobil, întrucât vroia să vândă o parte din acesta.
Astfel, aceasta a vândut lotul nr.1 din imobil, încasând toți banii conveniți ca preț cu cumpărătorul acesteia, așa cum reiese din actul de vânzare-cumpărare, pe care pârâtul nu îl deține, reclamanta refuzând să-i înmâneze și acestuia un exemplar al acestui document. În prezent, imobilul din comuna a rămas compus din loturile 2 și 3 din actul de dezmembrare ce se află la dosarul cauzei, în vederea partajării a cotei de 1/2 din imobilul din comuna, așa cum se constituia el la momentul cumpărării sale în anul 2001, urmează ca evaluarea să aibă în vedere toate cele trei loturi din actul de dezmembrare, iar masa partajabilă între pârât și reclamantă să fie constituită din 1/2 din contravaloarea imobilului.
De asemenea, a mai arătat pârâtul că, cota de din imobilul din comuna, așa cum era acesta constituit anterior dezmembrării sale, este bun comun al său și al reclamantei, reieșind evident din chiar actul de vânzare-cumpărare a acestui imobil, act încheiat între vânzătoarea - și reclamanta și fratele ei, act încheiat la notariat în anul 2001, când acesta și reclamanta erau căsătoriți.
Prin sentința civilă nr.716/27.01.2009 a Judecătoriei Giurgius -a admis în parte acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată-formulată împotriva pârâtului, precum și cererea reconvențională formulată de pârât.
A fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cota de din imobilul situat în com. compus din teren în suprafață de 3000 mp (3035 mp din măsurători) și construcție casă de locuit ca bun comun, în cote de 50% pentru fiecare.
S-a dispus partajarea acestui bun comun.
S-a constatat că părțile au vândut din imobilul arătat mai sus, terenul în suprafață de 1299 mp, evaluat de expert la suma de 64.950 lei.
S-a atribuit reclamantei lotul nr.2 compus din teren în suprafață de 1193 mp în valoare de 59.650 lei și lotul 3 compus din teren în suprafață de 1299 mp și casă de locuit în valoare de 100.976 lei( pentru că după despărțirea în fapt reclamanta a cumpărat și cealaltă cotă de din imobil de la fratele acesteia).
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 23.919 lei cu titlu de sultă.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 318 lei reprezentând cota parte onorariu expert.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 12 octombrie 1996, iar prin sentința civilă nr.4580 din 4 decembrie 2002 Judecătoriei Giurgius -a dispus desfacerea căsătoriei.
S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.717/30.05.2001, la BNP, reclamanta împreună cu fratele acesteia, au dobândit prin cumpărare în cote de fiecare imobilul situat în intravilanul com. compus din teren în suprafață de 3035 mp și construcție casă de locuit din paiantă C1 în suprafață de 70 mp, anexa C3 în suprafață de 108 mp și anexa C3 în suprafață de 133 mp.
Având în vedere că imobilul arătat mai sus este dobândit în timpul căsătoriei celor două părți, intră în comunitatea de bunuri potrivit dispozițiilor art.30 fam.
Cu atât mai mult, la data de 18.07.2007, cele două părți au încheiat un act de dezmembrare autentificat sub nr.1812 la. Asociați pentru imobil și în care au declarat că au calitatea de foști soți și proprietari ai imobilului, deci se reține că s-au considerat proprietarii acestui imobil.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1826/26.07.2005 la BNP, reclamanta a dobândit prin cumpărare de la fratele acesteia și cealaltă cotă de din imobilul pe care l-au cumpărat împreună, dar această cotă nu poate fi reținută la comunitatea de bunuri pentru că a fost dobândită după ce părțile au divorțat.
Împotriva sentinței civile nr.716/2009 a Judecătoriei Giurgiua formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că imobilul în cauză a fost dezmembrat în trei loturi distincte cu ocazia vânzării lotului nr.1 de către părți, așa încât au rămas de împărțit între părțile din prezenta cauză loturile cu numerele 2 și 3.
Lotul nr.2 este compus din teren în suprafață de 1.193 mp cu o valoare de 59.650 lei iar lotul nr.3 este compus din teren în suprafață de 1.299 mp și casă de locuit în valoare de 100.976 lei.
Având în vedere cota certă de din valoarea întregului imobil,așa cum era el construit anterior înstrăinării lotului nr.1, apelantului îi revenea o parte din imobil ( o pătrime) care are o contravaloare de 56.394 lei.
În acest context hotărârea instanței de fond este greșită și pentru faptul că nu a ținut seama că reclamanta pârâtă fost cea care a încasat întreaga sumă de bani rezultată din vânzarea lotului nr.1 din imobil, vânzare ce a avut loc după despărțirea lor în fapt și în drept, aspect pe care l-a recunoscut, fără echivoc, în răspunsul la întrebarea cu nr.20 din interogatoriul administrat în fața instanței de fond.
De aceea soluția justă este de a i se atribui apelantului lotul nr.2 din imobil constituit din suprafața de teren de 1.193 mp care are o valoare de 59.650 lei ceea ce ar conduce ca sulta pe care ar trebui să o plătească către reclamanta pârâtă să fie în cuantum de doar 3256 lei adică diferența dintre contravaloarea lotului nr.2 și contravaloarea cotei de din imobilul compus din toate cele trei loturi în care a fost dezmembrat.
Este evident că instanța de fond a calculat greșit sulta la care a dispus obligarea reclamantei-pârâte către recurent, ignorând faptul că ea a încasat integral și exclusiv suma de bani obținută în urma vânzării lotului nr.1 după despărțirea lor în fapt și în drept, așa cum, a recunoscut la interogatoriu.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.282 și urm. Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.91/29.05.2009, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant și a luat act că nu s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Giurgiua reținut că valoarea totală a bunurilor ce fac obiectul partajului este de 225.576 lei din care cota de (valoric 112.788 lei) se cuvine reclamantei, întrucât a dobândit-o prin vânzare-cumpărare de la fratele său, ca bun propriu.
Rămâne în discuție așadar cealaltă cotă de din imobile supuse partajului ( valoric lot - lei) dobândită de către părți ca bun comun.
Pentru stabilirea structurii masei partajabile s-a scăzut valoarea de 64.950 lei reprezentând valoarea terenului dezmembrat și vândut împreună de către cei doi foști soți.
Astfel, valoarea masei partajabile rămase este de 47.838 lei (=112.788 lei - 64.950 lei), ce s-a împărțit în cote egale de pentru fiecare dintre părți, respectiv suma de 23919 lei, reclamanta urmând a plăti această sumă pârâtului cu titlu de sultă.
La stabilirea masei partajabile tribunalul nu a luat în calcul și valoarea de 64.950 lei reprezentând prețul terenului dezmembrat și vândut împreună de aceștia, întrucât reprezintă un act de dispoziție al lor asupra căruia nu se mai poate reveni.
Aspectul că pârâtul nu a înțeles să ceară/primească partea sa din prețul obținut asupra terenului dezmembrat și înstrăinat este lipsit de relevanță în cauza de față, atitudinea pârâtului putând fi asimilată unei operațiuni de renunțare la un drept, pentru motive de el cunoscute.
În ceea ce privește atribuirea în natură a bunurilor ce formează masa de partaj, raportat și la criteriile de atribuire stabilite de art.6739Cod procedură civilă tribunalul a apreciat ca fiind corectă și temeinică hotărârea primei instanțe.
Astfel, drept criterii ce justifică atribuirea în natură a imobilelor către pârâtă au fost avute în vedere:
- natura bunurilor ( preponderent terenuri), domiciliul și ocupația părților. Astfel, s-a reținut că imobilul ce formează masa partajului reprezintă gospodăria reclamantei ( casă și grădină aferentă) din comuna, sat, județul G, unde își are stabilit domiciliul legal, iar sursele de venit principale rezultă tocmai din cultivarea acestor terenuri și valorificarea produselor obținute pe piața liberă, modalitate în care se întreține pe sine, dar și pe minorul rezultat din relația cu pârâtul.
- deținerea bunurilor în litigiu. Încă de la momentul dobândirii acestora reclamanta a locuit în comuna, județul G stăpânindu-le și cultivându-le în scopul arătat în alineatul precedent, aducându-le un spor de valoare. Reclamantul locuiește în mun. B, nu își are ocupația în agricultură, iar legătura sa cu imobilele în discuție este una foarte slabă, locuind în comuna o perioadă scurtă de timp până la despărțirea părților.
- relațiile tensionate dintre părți. Tribunalul a apreciat că, în calitatea lor de foști soți, părțile nu au păstrat relații amiabile, astfel încât atribuirea către pârât a unui lot în natură vecin cu reclamanta nu ar contribui decât la escaladarea acestui conflict.
Tribunalul a avut în vedere și aspectul motivației (dorinței) inițiale ce a determinat cumpărarea imobilului din comuna, județul G în anul 2001, în sensul că aceasta a aparținut reclamantei și fratelui acesteia de a-și cumpăra o proprietate și de a se stabili în această comună pentru a-și întemeia o gospodărie, în condițiile în care au vândut apartamentul din mun.B (moștenire de familie), cu care s-a plătit, în principal, prețul imobilului din.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă, recurentul-pârât-reclamant, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă, recurentul-pârât-reclamant a arătat că în mod greșit Tribunalul Giurgiui -a respins apelul prin care a criticat scăderea din valoarea masei partajabile a sumei de 64.950 lei reprezentând valoarea lotului dezmembrat și vândut anterior pronunțării divorțului și modalitatea de efectuare a partajului.
Astfel, recurentul-pârât-reclamant a susținut că în mod greșit instanța de apel a apreciat că vânzarea lotului I reprezintă un act de dispoziție al ambilor foști soți asupra căruia nu se mai poate reveni și că atitudinea sa, de a nu solicita partea sa din prețul obținut, este asimilată unei operațiuni de renunțare la drept.
Din situația de fapt reținută și din probatoriul administrat a rezultat că vânzarea lotului nr.I a avut loc după despărțirea în fapt, când părțile nu mai gospodăreau împreună.
În opinia recurentului-pârât-reclamant, sulta a fost greșit calculată, iar o soluție justă ar fi aceea de a i se atribui în natură lotul nr.2, având o suprafață de 1193. și o valoare de 59.650 lei.
Recurentul a criticat decizia Tribunalului Giurgiu și sub aspectul interpretării și aplicării dispozițiilor art.6735Cod de procedură civilă, care prevăd că, pe cât posibil, împărțeala trebuie să se facă în natură.
S-a susținut că întrucât terenul a fost deja dezmembrat, imobilul este comod partajabil în natură.
Recurentul a solicitat să-i fie atribuit lotul nr.2, care are o valoare mai mică decât lotul nr.3 compus din casă și teren.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei achitată cu chitanța nr.-/1 din 27.10.2009 eliberată de CEC Bank SA -; s-a aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare la cererea de recurs, dar prin concluziile puse cu prilejul dezbaterii recursului, a solicitat respingerea acestuia, cu consecința menținerii hotărârilor pronunțate în dosar.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, înscrisurile de la dosar și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Ca efect al încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.717/30.05.2001 de de către intimata-reclamantă-pârâtă (care era căsătorită), părțile au dobândit dreptul de proprietate în cotă de din imobilul situat în intravilanul comunei, județ G, compus din 3035. teren, o construcție cu destinația de locuință (din paiantă) în suprafață de 70. și două anexe (C3) având suprafețe de 108. și respectiv 133.
Prin sentința civilă nr.4580/04.12.2002 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, rămasă definitivă și irevocabilă, părțile au divorțat.
Ulterior rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de divorț, respectiv la 26.07.2005, intimata-reclamantă-pârâtă a cumpărat de la fratele său, diferența de din dreptul de proprietate asupra imobilului sus-menționat.
Vânzarea-cumpărarea a fost autentificată sub nr.1826/26.07.2005 la..
La 18.07.2007, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1813/2007 autentificat la. -, părțile, în calitate de foști soți, au vândut cumpărătorilor și lotul nr.1 compus din parcela nr.88/1 în suprafață de 1299. situat în comuna, județ
Prețul vânzării în sumă de 8.300 lei a fost încasat, potrivit mențiunilor din contract de către vânzătoarea.
Prin raportul de expertiză judiciară întocmit la judecata în primă instanță de expertul tehnic s-a constatat că valoarea totală a imobilului compus din teren și construcție este de 225.576 lei din care 64.950 lei este valoarea lotului nr.I compus din 1299. teren, 59.650 lei este valoarea lotului 2 compus din 1193. teren, iar 100.976 lei este valoarea lotului 3 compus din 1299. și casa de locuit în suprafață de 73.
Prin sentința primei instanțe, părților li s-a recunoscut contribuție comună la dobândirea dreptului de proprietate în cotă de asupra imobilului situat în comuna, județ
Ca efect al cumpărării diferenței de din dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil de către intimata-reclamantă-pârâtă, după desfacerea căsătoriei prin hotărâre irevocabilă, aceasta a dobândit ca bun propriu această cotă, având prin urmare o cotă de din dreptul de proprietate asupra întregului bun, iar recurentul-pârât-reclamant o cotă de .
Întrucât ambii foști soți au înstrăinat prin act autentic lotul nr.I compus din 1299. teren (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1813/18.07.2007 la. ), la data de 18.07.2007, fiecare în cota pe care o deținea, respectiv vânzătoarea și vânzătorul, această suprafață de teren nu mai face obiectul partajului, întrucât bunul nu se mai afla în patrimoniul părților, însă recurentul-pârât-reclamant este titularul unui drept de creanță reprezentând din prețul obținut conform contractului de vânzare-cumpărare, respectiv din 8.300 lei, adică 2.075 lei.
Prin raportare la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, acesta este în termenul de prescripție pentru valorificarea acestui drept despre care a făcut vorbire atât în cererea reconvențională, cât și prin motivele de apel și recurs.
Curtea reține astfel că instanța de apel, exercitând controlul de legalitate și temeinicie asupra sentinței primei instanțe, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale atunci când a avut în vedere valoarea de expertiză a lotului nr.1 înstrăinat de părți, întrucât prin actul lor de dispoziție, acestea au vândut împreună lotul nr.1 pe care îl dețineau în indiviziune la prețul din contractul de vânzare-cumpărare.
Apoi, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că apelantul-pârât-reclamant a renunțat la dreptul său de a încasa partea cuvenită de preț, de vreme ce este în termenul de prescripție pentru valorificarea acestui drept și a ales, ca și cale procedurală, procesul pendinte.
Mențiunea din contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că întregul preț de 8.300 lei a fost încasat de vânzătoarea nu are altă semnificație decât să lămurească problema încasării prețului atât între vânzători și cumpărători, cât și între vânzători, întrucât aceștia nemaiavând calitatea de soți, nu mai opera prezumția mandatului tacit reciproc reglementată de art.35 alin.2 din Codul familiei.
În ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.6735Cod de procedură civilă, Curtea reține că, deși ca regulă generală, împărțeala trebuie să se facă în natură, pentru a se da eficiență principiului utilizării bunurilor potrivit scopului economic și social pentru care au fost dobândite, și prin coroborarea și cu dispozițiile art.6739Cod de procedură civilă, Tribunalul Giurgiua apreciat în mod corect că măsura atribuirii în natură a imobilului (loturile 2 și 3 și construcția cu destinație de locuință) către intimata-reclamantă-pârâtă este legală și temeinică.
Curtea reține în plus că, așa cum s-a arătat deja, intimata-reclamantă-pârâtă deține din întregul bun o cotă de în vreme ce recurentul-pârât-reclamant deține o cotă de .
Terenul ce face obiectul partajului este conform situației de fapt reținute de instanțele de fond, teren intravilan utilizat pentru cultivarea de produse agricole și constituie sursa de venit a intimatei și a minorului rezultat din căsătoria părților și încredințat acesteia prin hotărârea de divorț.
Recurentul-pârât-reclamant are domiciliul în B spre deosebire de intimată, care are domiciliul chiar în imobilul supus partajului pe care l-a deținut exclusiv de la despărțirea de recurent.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 3 și art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant, iar potrivit dispozițiilor art.296 Cod de procedură civilă va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că o va obliga pe reclamanta-pârâtă la 42.321,50 lei cu titlu de sultă către pârâtul reclamant reprezentând din valoarea loturilor II și III calculate conform raportului de expertiză întocmit de expertul, la care se adaugă din prețul de 8300 lei încasat de părți prin vânzarea lotului nr.I respectiv din (59.650 lei + 100.976 lei + 8.300 lei).
Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.716/27.01.2009 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, iar în temeiul dispozițiilor art.316, 298 și 274 Cod de procedură civilă o va obliga pe intimata-reclamantă-pârâtă la 9,65 lei către recurentul-pârât-reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât-reclamant împotriva deciziei civile nr.91/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă-pârâtă.
Modifică decizia recurată, în sensul că:
Admite apelul declarat de apelantul pârât-reclamant împotriva sentinței civile nr.716/27.01.2009, pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pe reclamanta pârâtă la 42.231,50 lei cu titlu de sultă, către pârâtul reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimată la 9,65 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/6.11.2009
-------------------------------------------
G -
-
Jud.G -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan, Bianca
